Dezvaluiri de cenaclu: ASTRA (V)

Dezvaluiri de cenaclu: ASTRA (V)

0 537

In materialul de astazi, venim cu comentariile facute de prozatorul George Puscariu si cu cateva cuvinte despre George Boitor si Apathy Geza. Discutiile intre prietenii scriitori, facute la un pahar in Bunkerul de la Coroana, depaseau limitele sedintelor de cenaclu de la „ASTRA”, ele devenind si mai interesante atunci cand sunt asternute pe hartie de George Puscariu.


?


„Fauna din Bunker” (3)


… Cateva cuvinte despre George Boitor si Apathy Geza, consemnate de George Puscariu: „Acest poet controversat, stramtorat si pandit mereu de creditori, avea condeiul bicefal, ascutit la doua capete. Cu unul scria patriotardele la moda, pentru un blid de linte, pe care o manca numai in zilele pare si cu celalalt capat, urca pe o scara de ape curate ca mirul, intr-o literatura sufocanta.


«Nimic nu-i romanesc prin hrubele astea», spunea maramuresanul – gulas, vorgabeles, snitel vienez, parizian, biftec tartar – si insira cu noduri in gat listele de bucate de la Coroana, Poiana, Capitol si Aro. Apoi, repezit ca un rau de munte, arunca vorbele ca o cascada. «Nu s-o fatat vita sa-i halesc burta in zama cu ardei iute si nici porcu sa fete sarmale. Sa-mi moara soacra. Lintea e haleala lui Pintea». Vorbe repezi, sub clopuri maramuresene trase pe frunte cu nesfarsita revolta si amaraciune. Masa lui era inflorita de ospete, desi nu avea niciodata bani. Micii ii lunecau rapid pe jgheabul gatlejului uscat si doritor. Cand intra in oarece camin cultural, a se citi crasma, intreba ce poate manca. Avem mici, mici de treaba, ii raspundea chelnerul. Bine, atunci adu-mi doua mici, ii zicea el si isi uita foamea, visand nenumarati mici. Iesind, dadea nas in nas cu cate un barosan de la partid. Sa traiti! Ai sa-mi schimbi o suta de lei? Am. Atunci da-mi doi poli. Si dupa ce-i lua, schimbau cateva vorbe. Zilele astea trebuia sa primesc ceva pitigoi de la Scanteia. Daca el nu-i vedea, nici barosanul nu mai vedea polii. Apoi, razand molipsitor, ii mai trantea o vorba – usor ti-e tie, greu e omului de omenie – Nu-i bai, ma grabesc sa ma intalnesc cu tovarasul Tautu si tovarasul prim. In sinea lui cred ca mai zicea: Lu’ labagiul asta ii tremura mana prea tare, spre a muri de propria mana”.


?


Apathy Geza – „un grof scapatat”


…„Vino cu mine la Ardealul (o crasma pe Saturn, langa complexul mic) mi-a zis intr-o seara. Nu era prima seara, dar aproape printre ultimile. Acolo ne intalneam des si cu poetul si ziaristul Apaty Geza. Inalt si slab, putin plecat de spate, ca o salcie aproape uscata, plangatoare si visatoare. Cu ochi caprui si tristi ca un sfarsit de toamna, sub o frunte inalta ce radia inteligenta, parea un grof scapatat ce nu isi pierde nobletea. Bozgore, ii ziceam, mai da o glaje ca-ti dam Ardealul. Mai bine Viena, zicea el. Era un spirit universal, pe care l-a luat Dumnezeu. Cel care nu-i nationalist, dintr-o clinica din Tg. Mures, rapus timpuriu de un cancer criminal, inainte de a lasa literaturii tot ceea ce putea lasa.


Boitor statea limitrof cu Ardealul, cum zicea. Peste strada, intr-o garsoniera sus pusa, la etajul opt, impreuna cu «Boasca», asa ii spunea femeii care il pazea ca pe ochii din cap. Uite, acolo sta Darie Magheru, imi zice. Lumina e stinsa, inseamna ca i-a cazut in bila o caramida cu maner. Vulcaloborgul nu bea apa, e mare poet si mai zice ca e Apolodor din Damask – cetatean roman – si are «in loc de picior un pod la Drobeta Turnul Severin» (dintr-un poem al lui Darie Magheru). Vino, de sete si de foame nu mor decat tampitii.


Am intrat in tinda scarii de ape – liftul era beat si dormea. Am urcat treptele si ele se faceau zabrele, ce lunecau intr-o pivnita cu tenebre trecute prin toate sperantele poetului ce isi premeditase ceasul sa se asfinteasca in statia Ploiesti Vest sub un marfar.


Dar despre toate aceste personaje, pe cat de sublime, pe atat de dramatice uneori, in situatii limita, voi reveni pentru ca ele sunt, alaturi de altele, valorile si parfumul amintirilor de la Cenaclul Astrei si din Cafeneaua ziaristislor”.


?


Plecarea din Bunker


…„Am plecat tarziu, visatori, flamanzi si lefteri mai ales, pentru ca nimeni nu ramane in vis spre a explica visul avut. Oamenii mai buni ar fi, stiind ca fiecare zi traita e ultima din viata lor.


A doua zi, de dimineata, Stoie mi-a dat telefon sa ma intrebe daca nu i-am luat cumva mapa cu paginile de poezie patriotica. I-am raspuns ca nu-mi sta in caracter asa ceva si mai ales cu poezie patriotica. Mi-a zis ca tovarasul Cristea ii va face ceva foarte nasol; nu pot sa reproduc ce anume mi-a spus Stoie ca ii va face tov. Cristea de la P.C.R., dar sa-1 mai linistesc i-am spus ca, nu-i bai, si sa nu dispereze. Spre seara ne-am intalnit din nou. Scrisese sapte poeme patriotarde, care la scurt timp au aparut in Astra, sub tot atatea pseudonime: celebrul poem Partidul Ceausescu Romania”.


?


George Puscariu continua


Stand de vorba cu autorul acestei lucrari, realizata pe marginea procesului verbal al Cencalului Revistei „ASTRA” din data de 7 iunie 1976, ne-a declarat ca va continua cu inca un serial care are la baza tot un proces verbal de sedinta. I-am solicitat prozatorului sa ne ofere si aceasta lucrare. Deocamdata, avem doar promisiuni ca vom intra in posesia ei. Autorul detine si cateva fotografii de arhiva cu membrii Astrei din anul 1968 si dupa. Speram ca ni le va oferi si noua pentru a le publica.


Ileana Roseala

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.