Se poate îndoi un creştin de veritatea creştinismului?

Iar dacă te îndoieşti, atunci credinţa indoielii, mai este autentică?  De ce îndoiala sa fie reversul  credinţei?.”Cartile” alea monotone cu rugaciuni iti cer sa ai… daca poti avea, cat mai puţine îndoieli… O fi bine, o fi rau ?
Nu gasesc motive si nu caut  argumente … împotriva creştinismului. E o prostie ! Cei multi se simt copleşiţi de îndoieli, crezând că trebuie să răspundă cu… rugaciuni la orice obiecţie plauzibilă, de a sta liniştiţi în credinţa lor.
Prefer sa-mi cer mie sa fiu puternic, si sa ma bazez pe mine ca pot fi astfel, decat sa cer ajutor cuiva nedefinit ca sa-mi gasesc un strop de liniste, ba mai grav, sa fiu mai puternic…Mai puternic decat cine?
Rugaciunile  si slujitorii bisericii, iti cer supusenie ca sa aduni  putere impotriva „celui rau”. Si el nedefinit…Si imi vin in minte cei cinci extraordinari Sfinți Brancoveni plus slujitorul lor credincios, Ianachie. Forța  de a vedea  cum îi sunt ucişi pe rand copiii, e de un urias tragism: “Numai în cămăşi, istoviţi de suferinţe şi dureri, legaţi cu lanţuri, cu capetele descoperite şi desculţi, mărturisitorii întru Hristos au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunţa la creştinism, Brâncoveanu a răspuns fără indoieli: „De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”, iar către fiii lui a rostit: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”, a spus voievodul cu puţin timp înainte de a i se curma viaţa.
 Sa ai o putere sufleteasca mai tare chiar decat a Lui Isus, de a infrunta direct, prin Moarte, dusmanul istoric al țarii tale si al crestinismului european, mi se pare, ca simplu Român, efectiv  tulburator.

Si Isus si Brancovenii aveau un singur si acelasi „protector”, izvorat din nesfarsita speranța in nemurire (si iata, Doamne, o au!) Nici  genialul Sakespeare nu si-a putut imagina ca viatza reala poate fi chiar mai cruda decat unicitatea in rau a lui Richard al III-lea!
Si ca Sfintzii nostrii  Brancoveni sa ramana prin jertfa, pilda de aur a crestinismului european. Ori daca aceasta fortza de a infrunta cu semetie (si nu smerenie!) tocmai Moartea, cu convingerea ca nu pot ajunge decat in Rai, ei bine pilda lor extraordinara ma face  sa cred in puterea credintei. Si cu rusine (nu cu smerenie, ce-i aia…) recunosc ca nu ma vad capabil de puterea acelor copii. Dar mai ales a tatalui lor, marele Brancoveanu, convins ca isi va regasi fiii, în Rai. Ei asta da credinta! Și din nou spun: nu ma vad in stare sa ajung, daca o fi, in Rai! De aceea parca i-as da dreptate lui  Lee Strobel, renumit autor creştin, care afirmă într-o  carte, Pledoarie pentru credinţa creştină :„ Pentru mulţi creştini, a avea îndoieli, poate fi înfricoşător. Dar dacă  îndoielile lor îi descalifică din statutul de urmaş al lui Hristos, nu e corect… Au dreptul la  incertitudini cu privire la Dumnezeu . Aşa că fără răspunsuri, ele cresc şi se agravează… până când  reuşesc uneori să  sufoce credinţa” . 

Dar de ce  ne trezim frământându-ne cu îndoieli, daca „exista” ? Cu siguranţă nu gasim o reţetă care să funcţioneze pentru toţi la fel … Oricum, mai devreme sau mai târziu, probabil toți vom avea îndoieli …Așa recunoaste si filosoful creștin William  Craig: „orice creștin care are capacitatea sa  mediteze la credința lui , se va confrunta inevitabil cu problema îndoielii.” Si poate, incertitudinile ne vor sugera trecerea de la o credinţă traditionala, la una proprie! Este un proces  anevoios, dar nu cumva astfel este si calea spre o maturizare  creştina?.
Caci nu ma vad islamic si nici n-as mai incerca experiența fabuloasa a lui Mircea Eliade in India, ca sa „afle” Istoria Religiilor pentru a sti drumul de a-l urma, sau nu, pe Hristos.
Nu a fost singurul intre mari savanți creștini care au abordat deja multe dintre obiecțiile aduse creștinismului. Certitudinea absolută este o aşteptare nerealistă…Cogito ergo sum!
Chiar daca indoiala poate conduce la o credinţă mai temeinic argumentată, mai puternică şi tocmai de aceea si mai putzin convingătoare….(d.d.r)

Share on Facebook

Tweet

Follow us