CRP fara CTP
Cristian Tudor Popescu a demisionat din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa, dupa patru ani de cand isi incepea mandatul „intr-un moment greu si confuz din istoria acestei organizatii”. Intr-o scrisoare deschisa remisa presei si in cadrul unei conferinte organizate la sediul CRP, CTP a remarcat golirea Clubului de componenta jurnalistica si a parut excedat de dificultatea tot mai mare de a apara prestigiul breslei gazetaresti „in fata atacurilor insultatoare ale politicienilor”. Demisia anuntata a CTP-ului, care se ofera, doar din motive strict administrative sa-si exercite mandatul pana la sfarsitul anului, a provocat reactii dintre cele mai diverse in mediul gazetaresc. Cea mai frivola dintre ele, desi neexprimata de nimeni, este comoditatea unei asocieri la indemana, cel putin la nivelul acronimelor: CTP si CRP evoca o inrudire natural? macar in registrul sonor intre doua branduri consacrate in lumea jurnalismului romanesc. Va fi greu de gasit o alta sigla care sa se inrudeasca la fel de eufonic cu CRP. Altele pareri au fost mai prapastioase: Marius Tuca, trecut de la celebritatea unor bretele indecent de colorate cu vizibilitate cotidiana la anonimatul unor sacouri scoase pe stica doar in ocazii rarissime, se teme chiar de dizolvarea organismului nascut pentru a mixa armonios interesele jurnalistice cu cele patronale si de a veghea la respectarea deontologiei profesionale. Se pare ca gestul CTP nu este provocat de un eveniment singular recent ci este rezultatul acumularii unui sir de de intamplari vicioase care au schimonosit pana la desfigurare imaginea meseriei de ziarsit in Romania. „Suvoaie de bani venind din afara presei inunda acum mass-media, alterand relatiile profesionale din bransa” diagnosticheaza ziaristul demisionar. „Ziaristii au devenit, in prea mare masura, niste mercenari care, dupa ce se bat cu pumnii in piept pentru niscai principii, se muta la trustul primului mahar care da mai mult” se mai spune in scrisoarea deschisa semnata de Cristian Tudor Popescu, dezvaluind taraba la care se negociaza articolele publicate de cotidienele centrale cu pretins profesionalism si impartialitatea la care le-ar obliga practicarea acestei meserii. Si, bineinteles, mirajul banului, caruia nu era sa-i reziste esafodajul fragil al moralitatii construite din hartie de ziar, cea mai perisabila din cate exista pe piata. De ce ar fi lucratorii de pe taram mediatic mai imuni sau mai insensibili decat alte medii profesionale la atractia castigurilor, unele fabuloase, din tranzactionarea mercantila a principiilor si scoaterea nerusinata la vanzare cu strigare a cate unei franturi de adevar, impastata in melasa deasa a minciunii? Intretinerea confuziei si a misterului din jurul adevaratilor patroni ai ziarului „Adevarul”, a carui disputare a fost declansata de moartea lui Dumitru Tinu, este ruda de sange cu lipsa de reactie a CRP pe vremea cand mediul de afaceri era oripilat, pe buna dreptate, de apetitul de hiena a unor pretinsi ziaristi de investigatie de la „Ziua”, care pacticau un santaj de cea mai joasa speta printre investitori. CRP facea atunci doar aluzii anemice, doar pentru ca se temea ca va genera un val de deconspirari de sume, pacturi si contracte care ar fi infatisat adevaratul chip al presei: o vietate flamanda, care nu face decat sa-si regleze secretiile digestive la foamea generala din societate. Daca exista vreo diferenta intre maniera de a face presa atunci si cea recenta de la Gazeta de Cluj, de exemplu, centrul unui cancer mediatic extins in mai multe judete, este doar de tarife. Foama a crescut intre timp si s-a mai sofisticat. Si clujenii sunt doar cei dezvaluiti dintre multii ce folosesc aceleasi metode confirmand impartirea „retelelor mudare de presa” facuta in discursul sau de retragere de catre CTP in doua mari categorii: „putinele care au fost descoperite si multele care isi vad in continuare de treaba”. Inutil sa mai incerci sa intretii iluzia presei neintinate si sa le confectionezi ziaristilor aripi de heruvimi pentru balul mascat al gazetariei, unde Diavolul isi schimba mastile Patriciu, Vantu, Magureanu, Hrebenciuc, Nastase, etc cu nonsalanta si siguranta celui mai izbutit costum. Ca sa duc sinceritatea pana la capat, nu-mi pot reprima senzatia c?, scriind acest articol, eu v-am rupt biletele la spectacol. Vifor Rotar
?
