Unirea de la 1 Decembrie 1918 (II)
Un apel adresat femeilor romane il facea Elena Pop: ,,Pana unde strabate graiul nostru dulce, romanii din patru unghiuri vor veni cu totii, invocand cerul si pamantul ca marturie sa le fie jurintei lor solemne. Numerosi muncitori apartinand nationalitatilor conlocuitoare de pe teritoriul Transilvaniei, considerand justa vointa de unire nationala a poporului roman, se declarau pentru infaptuirea acestui deziderat pe baze democratice. Astfel muncitorii maghiari din Valea Jiului, alaturi de cei romani, discutand in Consiliul muncitoresc problema unirii Transilvaniei cu Romania, au fost pentru aceasta infaptuire si pentru transformarea tarii intr-un stat democratic. Unul dintre conducatorii Consiliului muncitoresc din Petrosani, la o adunare convocata la 26 octombrie-8 noiembrie 1918 de Partidul national roman, declara: „Nu va punem piedici in calea realizarii unitatii voastre nationale…Trecutul care a pradat muncitorimea si care a pus biruri grele pe umerii vostri, politica gresita fata de nationalitati, s-a sfarsit… Si voi ati fost subjugati si jecmaniti, pamantul acesta de pe care v-a alungat statul maghiar si capitalismul al vostru a fost…Dar nu poporul maghiar v-a alungat la marginea padurii. Nu! Capitalismul v-a alungat statul, aici capitalismul n-are nationalitate. Nationalitatea lui este banul, puterea blestemata care de-opotriva apasa pe muncitorul roman si maghiar sau german.
Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia – 1 Decembrie 1918
In Transilvania, convocarea, in numele Marelui Sfat al natiunii romane, a Marii Adunari Nationale la Alba-Iulia – cetate istorica a neamului nostru, unde pentru prima data s-au unit sub Mihai Viteazu toate provinciile romanesti – a fost primita cu mare entuziasm de toate cercurile romanesti, indiferent de vederile lor politice si sociale. Aceasta convocare a fost in atentia guvernului Karolyi, care voia s-o zadarniceasca. Planul desfasurarii concrete a adunarii de la Alba-Iulia, initiat si aprobat de consiliul national central, a fost amanuntit pregatit de dr. I. C. Pop impreuna cu cpt. Fl. Medrea; ultimul inca de la 15 noiembrie 1918 ,,a inceput luarea masurilor in vederea tinerii adunarii nationale”. El cuprindea organizarea propagandei, asigurarea circulatiei, incartiruirea, alimentarea, ordinea si siguranta insasi a Adunarii nationale. Propaganda a fost incredintata lui Ioan C. Pop, iar incartiruirea si siguranta maselor populare participante a fost asigurata pe tot teritoriul judetului Alba. Au fost instituite garzi militare romane in toate garile, s-a asigurat linia ferata, podurile, tunelele si soselele din puntele principale. In acest scop au fost concentrati aproximativ 3.000 de soldati numai de pe teritoriul judetului Alba. La acestia s-au mai adaugat formatiunile militare care au sosit din alte judete, dintre care amintim un batalion din regiunea Sibiu, sub comanda capit. Vasile Barbu ; efectivul unei jumatati de batalion din Cluj, sub comanda maiorului Cortutiu si a locotenentilor Utalea, Victor Epureanu si Svoze.
Unirea Transilvaniei cu Romania
Masurile de paza si de siguranta au fost luate deja cu doua zile inainte de ziua adunarii. Ele au constat din urmatoarele: siguranta in oras asigurata prin puternice pichete repartizate pe sectoare, apoi plasati pe acoperisurile caselor si turnurilor de biserici de unde se domina, siguranta in cetate, in primul rand fiind ocupata sala cercului militar de un puternic detasament militar sub comanda capitanului Ioan F. Negrutiu. Aici urma sa se tina adunarea. Apoi alte masuri de paza luate in diferite puncte ale cetatii; asigurarea circulatiei , prin cordoane armate ; la intrari si incrucisari de drumuri, indicatiunile erau date de catre ofiteri si subofiteri; asigurarea adunari pe campia Albei-Iulii , prin pichete, posturi fixe, alimentate de detasamente puternice de la cazarmile apropiate. Campia era inconjurata la mari distante de un cordon de soldati prin care nu se putea trece decat in grupuri compacte, ori avand legitimatie speciala. Pentru a preveni vreun atac din afara, cladirea Adunarii nationale si a intrunirii poporului a fost inconjurata cu trei cordoane de avan-posturi, care erau tot mai razlete spre punctele periferice si al caror cerc extrem era in afara de bataia pustii. In padurile si dealurile ce imprejmuiesc Alba-Iulia, acestea comunicau intre ele prin telefon si patrule. Marea Adunare nationala constituanta a romanilor din Transilvania s-a desfasurat in deplina libertate. Prin forma sa de organizare, prin participarea larga a maselor, a delegatilor alesi prin votul unanim al populatiei din intreaga Transilvanie, Adunarea nationala de la Alba-Iulia a capatat un profund caracter plebiscitar, reprezentand populatia romaneasca majoritara pe aceste meleaguri, care era in drept sa hotarasca asupra soartei sale.
In felul acesta, la 1 decembrie 1918 , Adunarea constituanta a romanilor a hotarat in unanimitate unirea Transilvaniei cu Romania. Factorul hotarator care a dus la realizarea Unirii Transilvaniei cu Romania a fost lupta activa a muncitorilor, taranilor, carturarilor
Actul unirii Transilvaniei cu Romania, pecetluit la Alba-Iulia, a avut un puternic ecou atat in tara cat si in strainatate. Pe adresa Marii Adunari nationale de la Alba-Iulia au sosit zeci de telegrame de la numerosi romani din Transilvania, care isi manifestau astfel solidaritatea si adeziunea la hotararile adunarii.
Astfel Sfatul national roman din Lupeni scria : ,,Dorim din inima succes. Traiasca conducatorii”.
Muresan, in numele Sfatului national roman din Petrila si Petrosani, trimitea telegramele: ,, Aderam la rezolutiunea Adunarii nationale romane “. Unirea realizata la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, pe baza dreptului de autodeterminare a nationalitatilor a constituit un act legic, obiectiv. Partidul socialist si Uniunea sindicala din Romania saluta „cu bucurie dezrobirea nationala a poporului roman din provinciile subjugate”.
