SFINTII LUNII DECEMBRIE
4 Dec. Sfanta Mare Mucenita Varvara, s-a nascut in vremea imparatului Maximian (305-311), intr-o cetate din Rasaritul Imperiului Bizantin. Tatal ei, pagan grec, avea mare grija de fiica ei din pricina marii frumuseti trupesti a acesteia, astfel ca o tinea ascunsa intr-un turn inalt. Afland ca a imbratisat credinta crestina si neputand sa o convinga sa se lepede de Hristos, a ucis-o el insusi, in fata mai-marilor provinciei, in anul 306 dupa Hristos. Traditia crestina ne spune ca, intorcandu-se de la uciderea fiicei sale, paganul tata a fost omorat de un trasnet.
Sfanta Mare Mucenita Varvara este ocrotitoarea minerilor, aceasta zi fiind sarbatoare de catre acestia.
6 Dec. Sfantul Ierarh Nicolae, s-a nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o provincie din Asia Mica. In vremea imparatilor persecutori Diocletian si Maximilian (284-305), au fost ucisi o multime de crestini, iar altii au fost inchisi. Printre cei inchisi s-a aflat si Nicolae, cunoscut pentru viata deosebita de crestin, drept pentru care crestinii il numisera episcop in Mira Lichiei. Venind la conducerea Imperiului imparatul Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan (313) acesta a acordat libertate religioasa crestinilor, astfel ca toti crestinii inchisi pe motive religioase au fost eliberati. Sfantul Nicolae s-a intors in scaunul de episcop al Mirelor Lichiei, participand in aceasta calitate la primul Sinod ecumenic de la Niceea (325).
A fost unul dintre cei mai mari aparatori ai dreptei credinte in fata pericolului ereziei lui Arie. Desi firea sa la Sinod in apararea dreptei credinte a aratat un om darz, pe Sfantul Nicolae il caracterizau blandetea, infranarea si milostenia deosebita, dar si staruinta in dreapta credinta. Smerenia, saracia de buna voie, iubirea de Dumnezeu si de oameni, l-au asezat pe Sfantul Nicolae in randul celor mai apreciati oameni ai vremii sale, iar de atunci si pana la sfarsitul veacurilor l-au transformat in „Mos Nicolae”, cel ce aduce daruri cuminti, in special copiilor. A trecut la ceruri in anul 340, iar din anul 1087, din data de 9 Mai, moastele sale se pastreaza la Bari, in sudul Italiei, fiind luate de catre Cruciati din Mira pentru a nu fi profanate de catre musulmani.
Darurile Sfantului Nicolae – mai mari sau mai mici – se adauga darurilor pe care le primim in fiecare clipa de la Bunul Dumnezeu. Rugaciunile Sfantului Ierarh Nicolae, alaturi de rugaciunile tuturor celorlalti sfinti, fac ca noi, nevrednicii, sa primim de Sus mari daruri duhovnicesti: pace, liniste, sanatate, buna-intelegere, spre a putea creste duhovniceste si a fi vrednici de un bun raspuns in ziua Judecatii. Amin.
7 Dec. Sfanta Mucenita Filoteia, s-a nascut in secolul al XII-lea in cetatea Tarnovo, din Bulgaria. De mica a incercat sa cunoasca bine invatatura crestina, dar mai ales sa sporeasca in fapte bune, stiind ca „…credinta, daca nu are fapte, doar in ea insasi e moarta.”(Iacob 2, 17) Milostenia tinerei era cunoscuta de toata lumea, de aceea multi nevoiasi ii ieseau in cale, stiind ca vor primi ajutor. Meritul mare il avea mama Filoteiei, o crestina deosebita.
Dar mama cea buna moare, tatal se recasatoreste cu o femeie a carei atitudine era departe de cea a unei bune crestine si incepe prigoana: vazandu-i dorinta de a merge la Biserica, postul, fapta cea buna, curatia sufleteasca si trupeasca, mama vitrega – indemnata de diavol – o bate fara mila si o paraste pe nedrept tatalui ei.
Pentru ca, de multe ori, impartea celor saraci din mancarea pe care trebuia sa o duca la camp tatalui, este pandita intr-o zi de parintele ei care, vazand ce face fata lui, nu apreciaza milostenia ci – intr-un acces de furie – arunca cu barda in propriul copil, ucigandu-l. Minunile incep sa apara imediat, intrucat trupul ei nu a putut fi ridicat decat cand a fost pomenit – ca oras in care sa-i fie asezate moastele – Curtea de Arges. A fost adusa in Biserica Domneasca de la Arges iar dupa sfintirea Manastirii Curtea de Arges, la 1517, a fost mutata, in vremea domnitorului Neagoe Basarab, in biserica ctitorita de el. Astazi, moastele Sfintei Mucenite Filoteia se afla in paraclisul Manastirii Curtea de Arges, unde fac nenumarate minuni.
12 Dec. Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei, s-a nascut in insula Cipru, in a doua jumatate a secolului al III-lea. A trait foarte modest, fiind – in tinerete – pastor de oi. S-a casatorit si a avut o fiica, Irina, care si-a petrecut toata viata in feciorie. Murindu-i sotia, Spiridon este pus episcop de oamenii din cetatea Trimitundei, acestia apreciind sfintenia vietii lui. Pentru ca a savarsit foarte multe minuni in timpul pastoriei sale, a fost numit de cei din vremea sa „facator de minuni”. Cand s-a pornit o ultima prigoana impotriva crestinilor – in timpul imparatilor Maximian – Galeriu (inceputul secolului al IV-lea) – Sfantul a fost intemnitat si supus la chinuri grele. Venind la conducerea intregului Imperiu imparatul Constantin cel Mare, Sfantul Spiridon este eliberat. Este prezent la primul Sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Parinti participanti (alaturi de Sfantul Nicolae, Sfantul Atanasie cel Mare si altii), aparand dogma Sfintei Treimi, in fata ereziei ariene. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti, moastele sale fiind asezate intr-o biserica din insula Corfu, acolo facand nenumarate minuni pana in ziua de astazi.
17 Dec. Sfantul Prooroc Daniil, evreu din neamul lui David, Daniel s-a nascut cu aproximativ 500 de ani inainte de Hristos. A fost luat de tanar in robie, din porunca lui Nabucodonosor si a fost tinut ca ostatic in Babilon, impreuna cu alti tineri. A studiat in Babilon, fiind foarte apreciat pentru cunostintele sale. Desi era intr-un mediu pagan, printre idolatri, Daniil nu si-a uitat credinta ebraica in care a fost crescut la Ierusalim. La sfarsitul anilor de studii, a fost trimis – impreuna cu alti trei tineri invatati – la curtea lui Nabucodonosor, primind toti patru functii importante. Foarte apreciat de imparat dar si de urmasii acestuia pentru intelepciunea de care dadea dovada si pentru darul deosebit al proorociei cu care era inzestrat de catre Dumnezeu, Daniil – martor la cucerirea Babilonului de catre persii condusi de Darius – s-a bucurat si in timpul acestora de libertate. In vremea imparatului persan Cirus, s-a dat un edict de eliberare a evreilor, acestia plecand in grupuri spre Tara Sfanta. Proorocul Daniil ramane in Babilon, asteptand plecarea ultimelor grupuri de evrei. In aceasta perioada a avut visul cu cele sapte saptamani de ani ce despart vremea sa de vremea venirii lui Mesia, dar si visul vederii Fiului Omului venind cu slava, vis cu care isi incheie cartea sa din Sfanta Scriptura. A avut de suferit si prigoane, fiind aruncat intr-o groapa cu lei, dar iesind de acolo nevatamat, spre uimirea tuturor. Prin viata sa traita in Babilon, pana la adanci batraneti, proorocul Daniil s-a straduit sa-L faca cunoscut paganilor pe Dumnezeul cel adevarat, dar si sa mentina intre iudei dreapta credinta si nadejdea venirii lui Mesia.
20 Dec. Sfantul Ignatie Teoforul, s-a nascut in prima jumatate a secolului I dupa Hristos. O veche traditie spune ca Sfantul Policarp a fost pruncul pe care l-a tinut in bratele Sale Mantuitorul Hristos cand a spus: „De nu va veti reveni si nu veti fii precum copiii, nu veti intra in imparatia cerurilor” (Matei 18, 3). A fost ucenic al Sfantului Ioan Evanghelistul – ca si Sfantul Policarp al Smirnei, vezi 23 februarie – iar mai apoi a fost ales episcop in Antiohia Siriei. In timpul persecutiilor religioase ordonate contra crestinilor, de catre imparatul Traian (98-117), este prins si trimis la Roma, drept hrana pentru fiare, in spectacolele de circ prilejuite de campania victorioasa contra dacilor condusi de Decebal. La Roma, in inchisoare scrie sapte epistole catre diferite comunitati crestine pe care le cunostea, rugandu-i pe toti sa nu-si lase pentru nici un motiv credinta crestina. Aceste sapte epistole se constituie intr-un testament al episcopului – martir. Despre martiriul sau, Sfantul Ignatie scria in Epistola catre Romani: „Sa nu cumva sa mijlociti si sa fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt graul lui Dumnezeu. Lasati-ma sa fiu macinat de dintii fiarelor, ca sa ma fac paine neprihanita lui Hristos”. Dupa ce a fost martirizat in circ, crestinii I-au adunat osemintele mari, caci numai acestea mai ramasesera, si le-au dus in Antiohia(vezi 29 ianuarie). Este numit „Teoforul”, adica „Purtatorul de Dumnezeu”, pentru marea lui dragoste cu care L-a purtat pe Hristos in inima sa. Cand Antiohia era asediata de turci, moastele sale au fost duse la Roma, unde se gasesc si astazi, in biserica Sfantului Clement.
27 Dec. Sfantul Apostol Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan, a fost unul dintre cei sapte diaconi alesi de Sfintii Apostoli, din motive pastoral-misionare, asa cum ne relateaza Sfantul apostol si Evanghelist Luca in capitolul 6 din Faptele Apostolilor: evreii din afara Palestinei (numiti elinisti), de cultura si limba greaca, aveau sinagoga lor aparte, in Ierusalim, si oficiau slujbele in limba greaca, nu in limba ebraica. Ei s-au plans, la un moment dat, ca la distribuirea zilnica a bunurilor, in special a hranei, vaduvele eliniste nu mai ajungeau sa primeasca aceste ajutoare. Intrucat Sfintii Apostoli aveau misiunea de a rosti rugaciunile, de a frange painea (impartasania, in forma primara) si de a catehiza in cadrul intrunirilor liturgice, au propus multimilor sa fie alesi „sapte barbati cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune…”(F.Ap. 6, 3)pe care sa-i randuiasca pentru aceasta slujire. „Diaconie” insemneaza „slujire”, deci era vorba de slujirea celor din comunitatea elinistilor. Acesti sapte barbati au fost alesi de comunitate, dar hirotonia lor (adica punerea mainilor peste ei) era dreptul exclusiv al Apostolilor. Au fost, astfel, alesi: Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae.
Stefan, care se bucura de intaietate in randul diaconilor, fiind socotit „arhidiacon”, „facea minuni si semne in popor”(F.Ap. 6,8), atragandu-si mania evreilor. Unii dintre acestia, numiti „liberti”- sclavi eliberati, urmasi ai evreilor dusi de Pompei la Roma, ca sclavi, in anul 63 i.Hs.- dar si alti evrei, au gasit martori mincinosi care l-au acuzat pe Stefan ca necinsteste credinta ebraica. L-au dus in Sinedriu, unde Stefan a tinut o predica al carui fir rosu a fost observatia ca poporul evreu a ignorat si a respins tot binele pe care Dumnezeu a vrut sa i-l faca. Chiar plecarea lui Moise din Egipt a fost interpretata de unii evrei ca o fuga nu de frica lui Faraon ci de teama de a nu fi denuntat de conationalii sai, cu siguranta cei care – in timpul calatoriei prin pustiu – s-au razvratit, spunand ca era mai bine in Egipt. Dupa ce reaminteste despre conflictul dintre Israel si Dumnezeu, in toata perioada de dupa Moise, Stefan isi incheie cuvantarea aratandu-le diferenta dintre Lege (Decalog) si Evanghelie: potrivit unei traditii ebraice, Moise a primit Legea pe Sinai, de la ingeri, deci are un rol secundar in comparatie cu Evanghelia, care vine direct de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Acest cuvant al arhidiaconului a atras mania evreilor, care l-au scos afara din Cetate si l-au omorat cu pietre, Stefan devenind primul martir crestin. Sfintii Parinti ne-au spus ca singele martirilor este samanta crestinismului. De la Sfantul Stefan au murit pentru Hristos sute de mii de oameni, din toate colturile lumii, pentru ca astazi miliarde de oameni sa se numeasca cu numele lui Hristos. Printre ei se afla si un tanar care, la martiriul lui Stefan, pazea hainele ucigasilor: Saul, cel care – din mare prigonitor al crestinismului – devine, prin puterea lui Dumnezeu, „Apostolul neamurilor”, Sfantul Apostol Pavel. Strigatul lui Stefan, in momentul uciderii: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!”(F.Ap. 7,60) nu a fost al unul invins, ci al unui invingator.
