Iohannis și tigaia cu două fețe
Subscriu la toate sfaturile date de președintele Klaus Iohannis în spotul care rulează pe televiziuni și internet. Sunt corecte și, după experiența internațională, și eficiente.
Toate studiile de psihologie comportamentală recomandă oamenilor să-și asculte conducătorul și soldaților, comandantul. Numai că spălatul frecvent pe mîini, menținerea unei distanțe față de cei bolnavi, renunțarea la îmbrățișări, statul în casă etc sunt difuzate ca informații cu caracter public pe toate canalele, chiar și pe cele vulgare sau de scandal. Chiar și președintele, pe vreme cînd ne spunea că e vorba despre o gripă mai ușoară, le-a citit la microfon și le-a postat pe site-ul său.
La ce ne mai folosește acum un spot cu președintele României, recitînd aceleași lucruri? Sunt aceleași recomandări, la care au fost adăugate complimentele la adresa poporului român. În loc să mobilizeze populația, acest spot arată mai degrabă a propagandă comercială.
Pe aproape orice post ajungi, dai peste președintele care zice „Spălați-vă pe mîini și nu vă îmbrățișați!“ Vrea să ne spună că președintele este preocupat și activ.
Este un fel de „Klaus, fă-te că lucrezi!”
Președintele Romaniei a dispărut din viața noastră ca și harnicul său premier cu voce lată. O fi pe la Sibiu, la nevastă, sau pe la Cotroceni, ziua, și în Bulevardul Primăverii, seara, de unde transmite planurile sale pentru o Românie Normală? Greu de aflat! Și dacă este la vila din Primăverii (bulevard în București, unde se afla și vila lui Nicolae Ceaușescu), nu înțeleg de ce nu trece gardul și să ajungă la premier și să urle la el: -„Ce-i cu dezorganizarea asta, mă, cîntărețule?“
Sau nici președintele Iohannis nu vede
că România, în vreme de mare încercare, este condusă cu Ordonanțe
militare semnate de fostul primar al Caransebeșului, căprar sau cel mult
sergent după cum citește, și de umbra bietului Despescu, scos la cameră
mai mult pentru figurație și pentru uniformă.
Nu cumva Poliția Română și Ministerul Afacerilor Interne erau și mai
sunt instituții civile? Și dacă avem de-a face cu o stare de urgență, de
ce Ordonanța militară conține numai recomandări? La prezentarea unei
ordonanțe Militare (?) vine un fel de general și ne avertizează că „nu ne-am jucat și nu ne jucăm”, iar ministrul-primar zice că „sunt unii inconștienți care …”
Este o primă ordonanță militară din istoria României care seamănă cu o
compoziție de Moș Teacă. Asta pentru că nu prea reglementează nimic. În
Armată, nici făcutul bocancilor nu este o „recomandare”, ci o mențiune
dintr-un regulament obligatoriu. Îl și văd pe Napoleon și pe generalul
George S. Patton conducînd diviziile cu aceste „recomandări militare” și
cu tot soiul de rugăminți fierbinți!
Ce fac Donald Trump și Macron? Și-au luat nevestele și s-au retras la
Mar-a-Lago sau pe Coasta de Azur, lăsînd poporul în fața spoturilor
înregistrate și distribuite pe televiziuni și radiouri ca obligație
publică? Nici vorbă! Stau în mijlocul evenimentelor, încurajează,
controlează, deblochează ce nu merge. Noi difuzăm spoturi cu
președintele, citind de pe un prompter! Și, ca să fie mai important,
este filmat de undeva mai jos, de sub brîu, în așa fel încît el să pară
că ne privește de sus, și din fața steagurilor României și ale Uniunii
Europene (care ne ajută de ne omoară). La ce ne folosește nouă un metru
pătrat de steaguri și de piept al președintelui Klaus Iohannis, deasupra
căruia un cap mic și lipsit de expresie ne citește niște recomandări?
La absolut nimic!
Dacă tot vrea puterea (și o are, cu SRI,
cu Armată, cu Guvern și cu Parchetetul general și DNA), în situație de
urgență nu văd de ce ne servește doar spoturi mediocre? N-ar fi mai
potrivit să coboare între oameni și în instituții și să încerce să
contribuie la o bună organizare?
Pentru ce această reclamă ca la detergentul Iohannis?
Ca să uităm de faptul că, în plină declanșare a epidemiei de corona
virus, el încă mai direcționa România în războiul cu PSD? Era atît de
străin de ce se petrecea în lumea largă? Nu are informații?Nu le
citește? Nu are idei cum să reacționeze? Nu are energie pentru a juca
rolul de președinte?
Suntem de un umor nebun, de un penibil
european generat de niște nepricepuți și de un președinte căruia nu prea
îi prea pasă. Eu n-am auzit ca președintele României să fi descins pe
undeva. Nu prin spitale, că nu-l cred atît de curajos și de dedicat.
Măcar la Ministerul Sănătății, să vadă care este stadiul de îndeplinire
al minciunilor cu aprovizionarea! Nu știe președintele României (măcar
de la SRI, că aceștia sunt peste tot!) că în spitale lipsesc măștile și
halatele? Ce s-a ales de promisiunile cu „săptămîna viitoare“, făcute de
pupilul său și al doamnei sale Victor Costache? N-a aflat că populația
(nu românii mei) este speriată? Că procedurile lui Cîțu sunt aiuritoare?
Abia acum începem să ne simțim puțin compatrioți: Din păcate, nu simțim
că avem președinte și prim-ministru!
Avem doar reclamă pentru un Bonnylash politic și pentru tigăile cu două fețe.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro & gandeste.or
