Colinde de supermarket
Plimbarea plescaitoare a sintagmei de comunitate europeana, in care ne vom integra peste ceva mai mult de o jumatate de luna, prin absolut toate gurile este dovada ca flecareala am reusit deja s-o exportam. Toata lumea masoara in vorbe spatiul comunitar, valorile pe care le vor instala romanii acolo cand vor pasi doar cu buletinul peste frontiere interzise pana nu demult. Noua familie largita se va inghesui cuviincioasa sa ne faca loc si noua pe lavita comuna, sub care vom indesa si lada de zestre, pictata de mana cu motive folclorice si acoperita cu o velita din cea mai traditionala. Visatori nevaccinati cu realitate au reverii diafane despre luarea Romaniei in spatiu si trecerea numelor noastre de familie in cartea europeana de imobil. Operatii mai degraba inalt spirituale decat rudimentar economice sau politice.
Dintr-o neghiobie fudul nationalista, am fost munciti excesiv de cele spirituale de cand am primit vestea acceptarii in familia Evropii. Ne-am frant mainile si ne-am abuzat neuronul folcloric despre cum am face sa integram doina in corul electronic al occidentalilor. Lacra de zestre, goala ca un discurs politic dar taiata dintr-o inima de gorun si mirosind a stramosi, ni s-a parut mai de pret decat pusculita ieftina de portelan de serie, in care mai zornaia, de bine de rau, ceva maruntis. Mostenirea spirituala a batut la puncte contul in banca.
Ne-am temut, insa, inutil, ca Europei nu-i va fi pe plac identitatea noastra nationala. Ne-am framantat degeaba sa dibuim un boschet inainte de bariera UE ca sa ne pitim opincile de patrimoniu. Europa insasi ne vrea mai folclorici, mai spirituali si mai debarasati de balastul terestru decat am fi indraznit noi vreodata sa speram. Ca sa ne elibereze de complexele decalajului industrial ce ne separa de vestici, Occidentul lucreaza de ani buni sa ne scuteasca de pericolul poluarii si imbogatirii. Nu mai exista fabrici performante romanesti pe care investitorii straini sa nu le fi privatizat deja in folosul lor. Nu va exista o singura marfa cu care producatorii romani sa concure invazia de articole similare, pe care le vom importa compulsiv de dincolo, din ratiuni geostrategice prea complicate pentru niste spirite lirice ca ale noastre. Grija UE pentru silueta noastra de proaspeti membri este atat de aplicata incat ni s-a interzis deja carnea de porc de productie autohtona, din motive de colesterol, risc de pesta si trichineloza, si un inceput de concurenta incomoda. Laptarii occidentali le-au stabilit deja crescatorilor mioritici de animale cotele de participare pe piata vestica; apicultorii lor au dat iama in stupii nostri si au gasit ca albinele romanesti sunt excesiv de harnice pentru o viitoare societate de trantori consumatori ce vom deveni.
E clar ca laptele si mierea ce vor curge prin venele Europei largite nu vor mai puti a stana carpatina sau a salcami din crangurile piciorului de rai.
Dupa ce vom fi ocupati de marfuri si vom deveni total dependeti de dozele de occident in ambalaje colorate, la diverse gramaje, tot noi vom fi recunoscatori marilor democratii din Apus. Exilati in fata rafturilor gemand de bunataturi si obiecte bune de mobilat depresia post-aderare, de pe care vom achizitiona frenetic, le vom fi vesnic indatorati ca ne-au internat patrimoniul la ei in vreun muzeu. Ar putea face bani buni cu cerdacurile noastre taranesti, eventual populate cu peizani de decor, salvati de la umilinta muncii in agricultura perdanta din Romania. Noi cestilalti, ramasi prada consumismului de import, vom fi scutiti la randul nostru de jena de a cinta colinde sub brazi de plastic, mirosind a rasini sintetice, amenajati in holul incapator si cald al vreunui supermarket.
Vifor Rotar
