Tibia de titan si spinarea de Titanic
Analizand de la distanta viata de noapte a premierului Tariceanu si a presedintele Basecu, oficialii Europei si-or fi zis ca relatia lor de aliati este compromisa pe de-antregul. Oamenii nu ies impreuna si pace: locatiile frecventate de cel dintai sunt prea simandicoase pentru al doilea, care nu-si poate face numarul cu lipitul bancnotelor pe fruntea lautarilor. Tavernele in care isi face veacul Basescu n-au cum sa fie pe placul lui Tariceanu, prea ciufut sa guste o barfa prelungita pana dimineata si-o pipaiala pe la spate a unei chelnerite alegatoare.
Pur si simplu, Alianta nu functioneaza, nici in timpul, nici in afara programului; nu ca n-ar vrea protagonistii, dar nu s-a construit inca locanta care sa-i cuprinda pe amandoi la aceeasi masa.
Inaltii functionari de la Bruxelles si-o fi spart capul in ultima vreme sa afle cam ce-ar putea pune in cupa integrarii, din care cei doi reprezentanti ai Romaniei vor sorbi impreuna, vrand-nevrand, in noaptea dintre 2006 si 2007. Daca informatiilor lor sunt corecte, Basescu bea (mult) licori americanesti, din pahare borcanate, in care sparge cuburi de gheata, casand cu acest prilej prejudecata ca gheata e neaparat fatala pentru un marinar, asa cum a fost cu echipajul de la Titanic. Tariceanu, in schimb, soarbe, cat e ziulica de lunga, numai de la sonda – daca-ntelegeti ce vreau sa spun.
Cu asa incompatibilitati feroce la nivel de preferinte bahice, Europa si-a zis ca cel mai nimerit ar fi sa-i scoata la o prajitura, unde sa nu se consume alcool.
Zis si facut. La invitatia Bruxellului, Basescu si Tariceanu au participat, la Palatul Sainte Madeleine, la mini-receptia asutera de primire in Europa a Romaniei si Bulgariei. Oficialii celor doua state si-au asezat hartile tarilor pe care le reprezinta in puzzle-ul european, confectionat din turta dulce si martipan de cofetarii Integrarii.
In pofida eforturilor ca totul sa iasa bine, locatia s-a dovedit o alegere nefericita. Asa cum o madlena ii starnea candva unui romancier pe nume Proust niste amintiri suficient de tari cat sa-l faca sa astearna pe hartie un roman-fluviu, Palatul Madeleine a reamintit cuplului Basecu-Tariceanu raca dintre ei, cu suficienta tarie cat s-o exhibe si in decorul bruxellez. Cei doi au calatorit separat in Belgia, pentru a se intalni doar in poarta Palatului. Traian l-a intrerupt de doua ori pe Calin la conferinta de presa, doar ca sa se afle in treaba si sa nu-si iasa din mana.
Cred ca functionarimea europeana a chicotit pe holuri vazandu-l pe matelot pizmuindu-l pe motociclist pentru piciorul de lemn care i s-ar fi potrivit mai degraba lui, iar pe ultimul frustrat ca, schiop fiind, nu poate tine pasul cu piratul, in drumul sau grabit catre anticipate.
Pana acolo, acesti Hansel si Gretel din povestea integrarii au luat-o pe scurtatura din Padurea Neagra, catre casa de turta dulce a Europei. Aici ii asteapta numeroase vraji despre ce bine o vom duce dupa intrarea in UE, iar cuptorul Uniunii este incins ca sa ne friga vartos pe la diverse capitole.
Cred ca si medicii alogeni care i-au operat pe cei doi in clinicile lor sofisticate din strainatate au ceva regrete vazand evolutia pacientilor. Dupa tija de titan din piciorul premierului si insertia din acelasi material in spinarea presedintelui, aplicate in Franta si Austria, intregul corp medical international ar trebui sa cada de acord ca, de fapt, la cap trebuia facut ceva.
Vifor Rotar