Mastile populare in traditia romaneasca
Mastile in traditia populara romaneasca sunt strans legate in special de sarbatorile de iarna. Vatra satului este scena pe care se desfasoara jocurile populare cu masti, in jurul lor adunandu-se in cerc satenii. Dacii foloseau mastile numai pe durata a 12 zile sacre, atunci cand se credea ca o lume moare si o alta se naste, crestinismul asociind acest interval cu perioada dintre Craciun si Boboteaza, conservand ritualurile de protectie. De secole intregi, aceste obiceiuri de iarna, „Capra”, „Ursul” ori „Calutii” se bucura de o mare popularitate in randurile romanilor de pretutindeni.
Masca ocupa un loc primordial
Mastile populare reprezinta un segment reprezentativ in cultura populara a judetului nostru. Mastile se confectioneaza din materiale diferite: piele, blana, tesaturi, lemn cioplit, coji de copac. Acestea poarta o bogata incarcatura emotionala, furnizand copii grotesti, realiste ale unor animale: capre, cai, ursi, lupi, cerbi sau personaje din mitologia populara sau din folclor.
Pentru a se apara de inexplicabil, de plasmuirile temerilor sale, omul a luptat prin mijloace materiale si spirituale pe care le-a socotit mai eficace si ca rezultat a inventat un instrument magic, menit sa-l protejeze: Masca. In cadrul obiceiurilor de iarna, poate cele mai spectaculoase ca prezentare, masca – folosita aici mai ales ca element de recuzita – ocupa un rol primordial. Vatra satului este scena pe care se desfasoara jocurile populare cu masti, spectatori fiind membrii colectivitatii.
Obiceiuri populare
Mastile populare sunt reflectari ale unor reminescente ale memoriei colective ce vin din timpuri stravechi. Mastile se folosesc in cadrul unor ritualuri ale fertilitatii, ale chemarii ploii, vanatorii sau in dansuri ritualice si reprezinta personaje din mitologia populara si din folclor.
Jocurile cu masti se desfasoara in anumite momente ale anului (Craciun, Anul Nou, Rusalii) sau cu ocazia unor evenimente definitorii pentru viata omului (nunta, moarte).
In Vrancea, de exemplu, la priveghiul mortului, oameni cu masti pe fata danseaza in curte, la lumina focului si in ritmul tobei, la ultima petrecere oferita celui care a trecut pragul dintre lumi.
Doar barbatii sunt cei care se mascheaza si este interzisa divulgarea numelui celui mascat, obiceiuri derivate probabil din stravechile ritualuri de initiere.
Mastile sunt confectionate din piele si blana de animale, tesaturi de panza sau postav gros, lut ars, lemn cioplit, coaja de tei, de mesteacan, de brad, bucati de metal sub forma de placi sau cercuri, sfoara groasa colorata, pene de pasari, calti de canepa, par de cal sau de porc, boabe de fasole si porumb, paie, panuse de porumb, hartie si carton colorat, margele, nasturi, bucati de sticla, coarne de animale sau resturi de obiecte precum doage de cofe sau funduri de putini. Unele dintre aceste materiale se coloreaza. Cele mai utilizate unelte pentru confectionarea mastilor sunt cutitul, scoaba, foarfeca, ciocanul, tesla, sfredelul, clestele.
Mesteri populari
Elena Stefanschi este din Bucuresti si a abordat, folosind tehnicile traditionale romanesti, o tematica pe care a incercat sa o puna in practica realizand masti si papusi extrem de atractive. Cum a ajuns la performanta, autoarea acestor produse ne-a declarat: „Totul a pornit instantaneu. Am avut inspiratie si m-am folosit de pasiunea pe care o am fata de conservarea si promovarea culturii traditionale romanesti. Pentru ca nu eram mare cunoscatoare, am inceput sa ma documentez si am reusit in final sa realizez mastile si papusile care m-au facut cunoscuta nu numai in tara, ci si peste hotare. Astazi sunt invitata sa particip peste tot unde se organizeaza targuri si expozitii. Cu inspiratie si buna dispozitie, produsele ajung de calitate, unice si extrem de cautate”.
Elena B.
