De Craciun,
fii mai bun, fii adevarat
De Craciun
fii mai bun
fii adevarat!…
Ce-o vrea sa spuna cantecelul asta, ale carui versuri isi sparg zurgalaii cristalini in urechile oricui adasta fie si cateva clipe sa le asculte? O fi un refren insailat de dragul rimei, ori chiar bun si Craciun se conjuga natural impreuna? Sa fie o simpla fixatie melodica ramasa infipta in eustache de la prea mult ascultat refrenul, sau versiunea asta sprintara romaneasca la Gingle Bells are un talc aparte?
Prima interpretare care tenteaza se inspira din chiar spiritul Craciunului. Pare o imbiere clara la o imbratisare mai pioasa a tuturor celor din jur, „vazutelor si nevazutelor”. Este apelul la caritatea cristiana, una dintre virtutile cardinale ale vietii crestinului, predicata de Scripturi. „Mai bun” ar insemna, in aceasta citire, mai darnic, mai empatic cu nevointele aproapelui, mai deschis la povestea celui de langa tine, mai ales cand ea nu e spusa cu voce tare si se lasa deslusita mai degraba ca o soapta. Uneori inganata, oftata dureros din adancul unui suflet chinuit, pe care un rest de decenta ar vrea s-o opreasca in ultima clipa sa colinde prin lume. Alteori rostita mai raspicat, dupa ce inhibitia a fost infranta de disperare.
Primii semeni la care fuge gandul cand vine vorba de exercitiul milei sunt cei cu suferinta la vedere, exhibata in strada, in intersectii, la intrarea in magazine, in dreptul chioscurilor unde se fac cumparaturi maruntele, iar restul inapoiat de vanzatoare este si el maruntel. Cersetorii de profesie sau cei de nevoie, impinsi la cersit de un trai care nu le mai permite practicarea senina a decentei.
Nu doar lor le este rezervata, cred, caritatea la care ne imbie cantecelul nevinovat. Pe langa plagile dezvelite pe trotuare, lumea din jur are si alte rani care nu se vad, dar care supureaza pe dinauntru. Ele se cer bandajate cu tot atata graba cu cata esti tentat sa acoperi cu ceva, o bancnota mica sau un covrig mai mare, cicatricele ciungilor si ologilor de care te impiedici in preajma trecerilor de pietoni. Sunt rani tacute, cu durerea rasfranta in interior, care nu te vor agresa niciodata cu rumoarea existentei lor. Oricum, nu mai mult decat o face melosul sprintar al lui Gingle Bells romanesc.
Celalalt fel de bunatate pe care o predica refrenul cu pricina este dintr-un alt soi de aluat. Nu unul de cozonaci, in orice caz. Dimpotriva, are gustul fad al mancarii de fast-food, senzatii preambalate din gastronomia occidentala. „Fii mai bun” nu mai este invitatia delicata la darnicie, blandete si altruism ci apelul ritos la performanta, la autodepasire. „Fii mai bun” inseamna de fapt „fii tot mai bun”, mai eficient. Exceleaza, „fii adevarat”; abandoneaza basmul in care bunatatea retrograda mijloceste intre oameni si paseste in realitatea reglata de pragmatice criterii si drastice evaluari.
Tentatia e sa crezi ca prima versiune imbraca precum o manusa lumea din care mai facem parte pentru inca o saptamana; a doua vine ca turnata celei in care vom intra peste sapte zile. Impresia e intarita de felul in care decurg in Occident ultimele pregatiri pentru intampinarea lui Mos Craciun. Lumea anglofona – dar si ceilalti vestici par afectati destul de tare – sufera de-o maladie ucigatoare de sezon, pe care am putea-o boteza, cu un nume din galeria definitiilor in voga, „Christmas correctness”. Sumedenie de firme, magazine sau supermarketuri si-au retras deja din vitrina icoanele si scenele de mucava ce figurau Nativitatea, ca sa nu agreseze libertatea de constiinta a necrestinilor. Angajarile pentru rolul de Mos Craciun ce va imparti cadouri copiilor in marile magazine nu se mai pot face fara ca cei interesati sa prezinte cazierul, vizat de politie. Un set de reguli la fel de draconice ii asteapta pe cei care au obtinut rolul. Angajatii magazinului sau locatiei respective vegheaza ca nu cumva Mosul sa-i ia pe prichindei pe genunchi. Gestul este interpretat drept prima etapa in abuzarea sexuala a minorului. Din aceleasi motive, Mosul nu are voie sa administreze pupici celor mici, desi i se permite sa nu refuze imbratisarea nevinovata a vreunui pusti sau pustoaice, prea fermecati de basmul pe care il traiesc pentru cateva minute ca sa se mai si pazeasca de eventualele apucaturi pedofile ale Mosului.
Scrupulele organizatorilor de craciunuri aseptice nu se opresc aici. In incintele in care exista reproduceri la scara naturala ale grotei lapone ale lui Mos Craciun, in care semiintunericul poate parea jandarmilor de sarbatori propice diverselor derapaje cu tenta sexuala, ferestre taiate cu grija permit parintilor sa vada tot ce se petrece inauntru.
Pana si fotografiile de grup cu mosneagul cu barba alba si tolba plina sunt interzise; paznicii moralei sezonului rece cred ca s-ar oferi astfel material obsedatilor sexual, care le-ar putea incarca pe Internet, la indemana tuturor dezaxatilor ce navigheaza in retea.
Lumea vestica a devenit deja mai buna, mai adevarata. Ori ne raliem spiritului astuia al Craciunului, ori ne marginim sa devenim mai buni in prima acceptie a indemnului.
Dumneavoastra alegeti.
Pentru oricare din variante veti fi optat, va doresc Craciun fericit!
Vifor Rotar
