Președintele Mălai – Mare

Klaus Iohannis s-a dus la Consiliul Europei în singura calitate care l-a evidenţiat ca preşedinte al României: aceea de vilegiaturist. Domnia sa nu s-a deplasat la Bruxelles cu mintea şi gura, ca să încerce a negocia ceva, ci cu zăhărelul şi cu lăbuţa, ca să voteze la dresaj, mecanic, zmucind palma spre un viitor gri ce devine dintr-un trecut negru.
A plecat la „lupta pentru salvarea ţării” cu vreun mandat?
Nici vorbă! Deşi avea „guvernul lui”, care, oricum, ar fi înghiţit orice idee leşioasă i-ar fi propus el pe post de mandat, a preferat să nu formuleze nici cel mai mic obiectiv pentru aceste negocieri, ca să nu i se poată reproşa, după aceea, eşecul.
Ştiind că se duce la Bruxelles doar ca să fac figuraţie şi poze de campanie, a preferat să nu existe martori la moţăiala lui de-a-n picioarelea. Aşa se explică ciudăţenia, semnalată şi de Cornel Nistorescu, că, „la această reuniune, președintele României nu a fost însoțit de nici o echipă de experți. Nici de la Guvern, nici de la Externe, nici de la Reprezentanța României la Comisia Europeană”.

Aşadar, o participare pe persoană fizică. Fără mandat, fără echipă de experţi, fără voinţă de încleştare pentru România, fără nici cel mai mic gest de om politic ce se ia în serios, ce măcar încearcă să conteze.

Preşedintele nostru, altfel recunoscut ca practicant asiduu de râia – goma când vine vorba să se răsfeţe-n protocoale şi să se înconjoare de slugi decorative, a acceptat de data asta rolul de lup singuratic, de vetust purtător de servietă, precum un contabil CAP din filmul Mitrea Cocor, doar ca să nu aibă martori la non – combatul său, la dormitul în front pe care şi l-a propus încă de la început.

Cu servieta ca cu servieta! Am înţeles. Mai bine cu miştouri decât cu martori! Până la urmă servieta aia nu latră, nu muşcă… Adică muşcă din purtătorul ei, dar pentru cei din jur nu reprezintă  vreun pericol.
Dar cu masca… Adică fără mască, în grupuri de mahări în care toţi purtau… Asta e o nesimţire superlativă. Şi ştiţi de ce? Pentru că el, practic, nepurtând masca devenea pentru ceilalţi o ameninţare. O potenţială sursă de infectare. Dar lui i se rupea! Marele sas le scuipa seminţe-n cap!
Problema nu se pune că vai, ce curajos a fost Iohannis, cum nu s-a temut el de boală, câtă încredere a avut că Macron nu-i poate transmite virusul. Nuu! Problema e exact pe dos. Că puţin îi păsa lui de ceilalţi, de protejarea lor, de faptul că la buna lor creştere, iată, toţi din grup purtau mască, el a răspuns ca un bădăran fălos.

De altfel, dacă urmăriţi filmuleţul din care a fost extrasă imaginea care însoţeşte acest articol, veţi vedea că la un moment dat, când Macron îl observă pe Iohannis în dreapta lui, fără mască, întoarce capul în partea cealaltă şi face o uşoară grimasă de dispreţ (de greaţă?), care aduce foarte mult cu gestul de flituire al lui Sarkozi când, tot prin aceleaşi foaiere, cu ani în urmă, Băsescu a încercat să-l abordeze ca în port, prinzându-i cotul.

Într-un spici la Craiova, la fabrica Ford, preşedintele Iohannis a dat-o iar de gard folosindu-se de gura sa ruginită de atâta nefolosire. Într-o perfectă limbă de lemn, care frizează parodia, a ţinut să nu ne comunice nimic, nici măcar ce-a căutat pe-acolo. Singura sa intenţie a fost ca, printre tărâţele verbiajului său de rumeguş, să strecoare două fraze electorale:
“Știți că am negociat 80 de miliarde de euro bani europeni pentru România, bani care vor putea fi folosiți în următorii ani cu mare succes” şi
“De asta m-am bătut acolo pentru bani europeni. Nu pentru mine, pentru România și pentru dezvoltarea României, pentru restartarea României”.

Frate, cine l-o învăţa??? E vreun infiltrat de-al lui Dragnea? Vreun acoperit de-al lui Coldea?
Hai, acolo la Bruxelles, fiind singur, a făcut ce l-a tăiat capul. Altfel spus, ne-a dat o probă suplimentară de valoarea sa intrinsecă. Nu mai era nevoie, cunoşteam, dar dacă a ţinut morţiş, cum să-i refuzi omului fudulia?
Dar aici, la Craiova? Adică acăsică, la pregătiri şi regizări? Unde au fost consilierii, unde oamenii de imagine?
Cum să te lauzi atât de tembelistic tu pe tine? “Am negociat…”, “m-am bătut…”.
Doamne fereşte! Nici Ceauşescu nu se lăuda la persoana I-a.

Eu cred, sincer, că domnul preşedinte a devenit în ultima vreme, mai ales după ce l-a lovit stresul antiliberal al pandemiei, un risc pentru securitatea naţională.
Căci nu e vorba doar de egoul său elefantin, care nu mai încape nici in cadrul Constituţiei, nici în acela al bunului simţ. E vorba de  faptul că a început să opereze cu minciuni elefantine, şi nici măcar nu-i tremură vocea când le debitează.
Prin antiteză, premierul Ungariei Victor Orban, care chiar s-a luptat eroic şi a obţinut pentru ţara sa nişte rezultate şi financiare şi politice remarcabile, comunică astfel:

“La summit-ul UE, Ungaria și Polonia nu numai că au reușit să obțină sume importante, dar și-au apărat mândria națională”. Merită să-i citiţi toată declaraţia. Doar să nu vă apuce plânsul.
Ce diferenţă!! Nu laude de sine, la persoana I-a, ca al nostru, ci mesaj patriotic, identitar.

Iată ce scrie Deutsche Welle, susţinător declarat al puterii executive de la Bucureşti:
„Cazul românesc. După ce a minţit la Bruxelles cu privire la imaginara absenţă a problemelor României cu statul de drept, Klaus Iohannis s-a felicitat strident cu privire la cele aproape 80 de miliarde rezervate României. Or, românii nu primesc cadou decât vreo 20 de miliarde. Apoi, banii vor intra în buzunarul României condiţionat şi eşalonat pe şapte ani”.

Până la urmă, din analizele specialiştilor şi ale comentatorilor bine documentaţi, ceea ce a obţinut România la aceste negocieri recente reprezintă un eşec şi nicidecum o victorie. Am acceptat fără luptă să ni se taie ce ni s-a tăiat, am primit cu plecăciuni să ni se dea ce ni s-a dat. Adică sensibil mai puţin faţă de proiecţiile anterioare (guvernul Orban ne asigura, prin mai, că România va primi la acest summit peste 85 de miliarde de euro şi, în final, a primit doar 80) şi umilitor mai puţin prin comparaţie, păstrând proporţiile demografice,  cu Polonia, cu Ungaria, cu Cehia, cu Grecia.

Asta e! În binecunoscuta noastră tradiţie dâmboviţeană, cu mămăliga care nu explodează, ne-am pricopsit acum şi cu un preşedinte pe bază de porumb: Preşedintele Mălai-Mare.
Un ştiulete mălăieţ, ne-bun nici măcar ca furaj de avarie într-un an secetos!

Contele de Saint Germain

Share on Facebook

Tweet

Follow us