A rasarit Astra si pe strada noastra literara
Discret, asa cum sade bine sustinerii actelor de cultura la Brasov sau aiurea, consilierii judeteni au aprobat, pe final de noiembrie, alocarea unei sume de bani pentru relansarea revistei „Astra”. Discret, asa cum sade bine unei publicatii ce obisnuieste sa fie efemera sub Tampa in anii din urma, relansatorii foii de suflet a lumii literare brasovene nu-si asuma, in primul numar aparut in decembrie, „promisiuni si atitudini programatice”. Pe care noul director Doru Munteanu le gaseste „de prisos”, preferand sa lase vorbele mestesugite ale lui Arghezi, rostite la debutul din 1966 al Astrei, sa prezideze reconectarea sa, la fine de 2006, la firmamentul literelor romanesti.
Scutece de un miliard
Tot argheziana ar fi si descinderea in arcanele pecuniare ale renasterii mosite la Brasov de Doru Munteanu & compania literara. Suma in lei mentionata in hotararea de CJ in care a fost infasat noul pupil de sub Tampa, aflat in anul I al vietii sale, pe stil nou, XL pe cel vechi, are totusi cam multe zerouri. Daca e adevarat contabiliceste ca alocarile de fonduri, fie si facute pe final de an, acopera exclusiv cheltuieli din respectivul an, inseamna ca (re)venirea pe lume a Astrei a costat un mizilic de 1 miliard de lei. Ce-i drept, vechi.
Cum nu putem banui de risipa si supraevaluare o revista abia (re)adusa pe tarabe, trebuie ca este vorba de chibzuiala extrema a banului public, virtute tot atat de rara in subteranele contabilitatii mioritice ca si talentul literar la suprafata foii de hartie. De ce-am trata drept sinecura viciata de interese o simpla mostra de chivernisela migaloasa a miliardului, ca sa ajunga si pe 2007, cum probabil si-o fi propus conducerea redactiei?
40 de ani de „scurte intermitente”
Mai interesanta decat subtilitatile financiare este decizia insasi de reinventare a unei publicatii literare, dupa ani de zile in care Brasovul disparuse, practic, de pe piata revuistica de literatura. Proaspatul director Doru Munteanu expediaza intr-o sintagma simpatica – daca nu chiar simpatetica – perioada in care Astra, din ratiuni de indolenta a „organelor de decizie” (zicem noi, nu domnia sa), nu a mai vazut lumina tiparului. Sincopa in existenta de 40 de ani a revistei (daca socotim abuziv si perioadele sale de inexistenta) se lafaie discret in expresia „cu unele intermitente” folosita de domnul director in foarte scurtul sau cuvant inaugural tiparit pe prima pagina.
Astra pe cerul coteriilor literare
Dar, destul cu carcoteala. Publicatia exista, se vrea „revista lunara de cultura” iar insasi aparitia ei pare a dovedi ca s-a gasit o cale, dupa ani de medieri, tentative de conciliere si, „cu unele intermitente” doze mari de nepasare groasa pentru prestigiul literar al Brasovului, pentru a impaca orgoliile coteriilor pseudo-literare locale. Care clocesc sub Tampa in locatii din cele mai diverse – de la decorul rafinat al unor galerii de arta pana la fumul gros si lumpen al unor crasme cu pretentie de refugii pentru boema alcoolizata a urbei noastre talentate la scris.
Despre esecul impaciurii, cu cativa ani in urma, a orgoliilor si crancenelor idiosincrazii de la poalele puse-n cap ale Tampei, intr-o epoca ceva mai putin fasta pentru literele brasovene, as putea aduce o modesta marturie personala. Dar asta in episodul urmator.
Vifor Rotar
