”Ce este și ce NU este școala?
Școala NU este un loc unde profesorii sunt sclavi care muncesc pe plantația Ministerului Educației și Cercetării, iar părinții și elevii sunt administratori.
Școala NU ar trebui să fie un loc de voluntariat unde profesorii își aduc material didactic confecționat acasă, laptopuri și alte instrumente cumpărate din propriile salarii. Catalogul NU este un document școlar în care profesorii pun note cu acordul părinților ; profesorii care trec prin enșpe examene NU au nevoie de acordul nimănui pentru a monitoriza progresul școlar al elevilor.
Școala NU ar trebui să fie un loc în care profesorii să fie înjosiți, înjurați, denigrați și nici ascultați pe la uși.
Școala NU este o instituție fără importanță, pentru funcționarea căreia să se conceapă scenarii în trei culori, așa, pe ultima sută de metri (și să se facă afirmații de genul: „O să fie bine, dacă va fi. Probabil că vom deschide dacă se va putea. Dacă nu, nu. În ambele cazuri va fi cumva, vedem cum, dacă e să vedem. Dacă nu, nu. Dacă ne vom răzgândi, nu va fi în acel fel, ci altfel.” citat-Ministrul Educației și Cercetării).
Școala NU este mai puțin importantă decât spitalul, primăria, fabrica.
Școala ESTE o scară făcută din mâinile profesorilor. Pe scara aceasta urcă, în fiecare an căte puțin, copiii noștri. Președinți, miniștri, prim-miniștri, parlamentari, nu uitați că ați ajuns acolo unde sunteți acum urcând la rândul dumneavoastră pe o astfel de scară! Pe-atunci, era mai trainică. Acum, se cam bălăngăne, profesorii fiind din ce în ce mai dezamăgiți, mai învrăjbiți, mai slab motivați. Terenul educației este tot mai mocirlos și mai nesigur.
Școala mai ESTE și un atelier de formare. Aici copiii învață nu doar citit, scris și socotit. Aici ei învață să fie oameni, să se integreze în societate, să relaționeze cu ceilalți. Iar noi, cei care îi îndrumăm, facem acest lucru cu devotament, ne perfecționăm, zilnic învățăm, suntem creativi, adaptabili, greșim uneori, ne corectăm, într-un cuvânt, muncim. Am trecut prin examene dificile să ajungem aici.
Iar „școala online” este deocamdată o bâlbâială, o joacă de-a școala. Școala online, declarată obligatorie în lunile aprilie, mai și iunie, a fost o utopie. Nimic online, nicio platformă nu poate înlocui sala de clasă. Mediul online poate, cel mult, să ajute școala propriu-zisă. Copiii nu sunt roboți, ei au emoții, reacții, relaționează, au nevoie de interacțiunea directă cu profesorii și colegii. Mai mult de jumătate din copiii României adorm flămănzi, iar dumneavoastră vreți să îi „școlim” online? Ne-ați pus la dispoziție device-uri, instrumente pe care să le folosim, noi și elevii noștri? Ați organizat cursuri de perfecționare pentru cadrele didactice, în sprijinul predării online? Nu! Fiecare ne-am pregătit așa cum am considerat, am participat la câte un curs sau webinar, organizat nu de către minister, ci de către colegi care știu mai multe într-ale tehnologiei și vor să ajute. Și pentru ce? Pentru batjocura unora care afirmă că trăntim lecții online din vârful patului și primim salariile degeaba?
Bineînțeles, nu mă aștept la un răspuns și nu mă aștept nici la aplauze. Probabil că cei care ar trebui să citească nu se sinchisesc la reacția unei simple învățătoare.
Nu, nu pentru măriri de salarii scriu, nici pentru vreo statuie ridicată în cinstea profesorilor care s-au dat peste cap și s-au transformat peste noapte în profesori digitali pentru că așa a zis fișa postului (prostului…).
Ne este jenă să cerșim respect, statut, salarii, materiale didactice, drepturi, ceea ce ni se cuvine de fapt. Avem prea mult bun simț, probabil de aceea tăcem, încă. Și io tac, numa’ scriu. Mă „mâncau” degetele de câteva zile să scriu ceva așe’, să fiu vocea (din tastatura) profilor din școala noastră. Și vă zicem, pe cuvântul nostru de profi, că școala NU este o cârciumă (bem doar cafea sau suc… eventual, dacă ne serviți cu ceva „Pepsiglas” !)
P.S.
Aveți grijă de scară, aveți grijă de copii. Aveți grijă de copii, aveți grijă de viitorul României. Nu aveți grijă de scară, totul se duce de râpă… chiar și voi! “
Angela Stănilă
rujan d.d. nici nu știi cât de multe aș putea știi…despre tine … și colaborarea cu … știi tu cine…dinainte și după ’89… așa că ciocu’ mic…sau mucles…ai idee câți ” înstelați” dinainte și după ’89 sunt profesori…ca să ia salariul acoperit ( secu&Sri…nu pot să-i treacă direct pe „statul” de (geaba) plată)… dacă ești cu adevărat jurnalist (și din câte știu eu … NU este cazul ) atunci … fă-ți treaba…pe bune… după câte intoxicări/manipulări ai făcut…nu scriai și despre p.c.r.& comp…cum dormi noaptea ?
p.s.motivul anonimatului este acela că sunt deja cunoscut și nu popularitatea mea contează ci fondul problemelor pe care le comentez… câteodată…în cazul tău am răspuns la ceea ce ești : o formă fără fond…hasta la viață,baby…
Stănilă… să-ti fie rușine…cu banii la negru încasați din meditații ce ne facem…dar cu banii la negru din atâtea afterschool-uri… și cu terorizarea elevilor prin note proaste pentru ca mai apoi să meargă copiii la meditații…dar cu profesorii mai nepregătiți decât elevii…ce să zic sărmanii profesori incompetenți care …
Cine esti ma, dobitocule, sa dai cu cacat in corpul profesoral a unei tzari?
Care bani la negru, ma prostule? Orice profesor care acorda meditatii ( sunt cumva ilegale?)
stie sa plateasca la Fisc ,o suma ,acolo,care sa-i sucteasca de flegmele unora ca tine!
Ai auzit tu de profesori care ” terorizeaza” elevii prin note proaste,ca sa mearga copii la meditatii??
Cum poti fi atat de imbecil?Ai auzit tu de o conspirate a profesorilor? Mi-e scarba !!
Cu totul altele sunt problemele Scolii Romanesti!
Cum să dea? Simplu. Simplu ca „Bună ziua”. Că unora nu le convine, este deja partea a doua.
Faptul că el a spus ceea ce știe toată lumea, asta este. Toți știm felul în care „se predă” acum, cum este cu meditațiile și știm calitatea și profesionalismul „corpului profesoral”. Vedem cu toții ce note obțin cadrele didactice la titularizare. Sau dumneavoastră nu le vedeți.
Și, până la a vă fi scârbă, ia explicați-ne, mie și lui „Anonim”, cum a ajuns un semianalfabet ca Scripcaru „profesor”? A găsit diploma pe stradă, cumva? Cine i-a dat-o? Cum s-a ajuns la acel procent de analfabeți funcțional de 44%?
De ce face atâta caz madama asta de Stănilă de „digitalizare”? Oare și celor din învățământ, ca tuturor bugetarilor, le este frică de digitalizare, de progres? Nu au calculatoare acasă, trebuie să le cumpere statul?
Până una, alta, ce a spus și cum s-a exprimat „Anonim” este mai civilizat exprimat și mai adevărat în comparație cu afirmațiile tale.
Interesantă „scara” asta dar cum facem cu cei 44% absolvenți analfabeți funcțional!?
Eeee, cum dreaqu facem? CĂ BANI TOȚI BUGETARII ȘTIU SĂ CEARĂ! DAR CE OFERĂ!!!???
Așaaaa…. și nu pot să nu remarc afirmația madamei cu „… s-au transformat peste noapte în profesori digitali pentru că așa a zis fișa postului (prostului…). ”!!! OBRĂZNICIE TIPIC BUGETARĂ!!! ADICĂ EI NU ȘTIU CE ȘI CUM CU „DIGITALIZAREA” ASTA!? Au făcut o facultate cum și când au făcut-o și gata!? Nu au mai pus mâna pe o carte de atunci? nu au aflat că sunt și cărți în format digital??? Că nu-i musai să-ți scrii temele pe „dictando”!?
Parcă au ore trecute în „programă” pentru pregătirea lecțiilor, pentru actualizarea cunoștințelor. Lucrează 4 ore pe zi.
MARȘ LA PRIVAT DACĂ NU AI FOST ÎN STARE SĂ ȘTII CE-I AIA „DIGITALIZARE”!!
Referitor la „device”-urile reclamate de madamă că nu le au învățătorii și profesorii: SĂ SE DESFIINȚEZE VOUCHERELE DE VACANȚĂ ȘI SĂ LE CUMPERE „device”-uri.
Magistral! Multumim dna Stanila Angela.