Bran sau Brand? Raspuns: Bran Stoker
In mijlocul negocierilor pentru achizitionarea Castelului Bran, printre discursuri despre personaje istorice si testamente ingalbenite, pecetluite cu parafa regala, s-a strecurat neavenit un neologism. Unul la fel de impenetrabil ca fi zidurile fortificatiei ridicate de sasii din Scaunul Brasovului „pe cheltuiala si cu mesterii lor”, potrivit permisiunii date prin documentul emis de regele Ludovic I d’Anjou al Ungarei la 19 noiembrie 1377.
Cat valoreaza un brand
Micul intrus patruns recent in vocabularul romanesc este „brand” si a fost slobozit de gura presedintelui CJ Brasov, Aristotel Cancescu. Vocabula descinsa din jargonul marketingului american a cazut sec pe masa negocierilor aprinse cu care a debutat 2007. ?Armata de priceputi scosi din ungherele in care somnolau de tranzactia inceputului de an s-a intrerup un moment din convertirea in lei (noi, ca-i mai putin traumatica) a sumei de 60 de milioane de euro, pe care doar bancherii si gigi becali-i nostri de carton isi pot permite s-o rosteasca neglijent din coltul gurii.
Brand, care va sa zica. Care va sa zica ce? Al dracului de laconic cuvantul asta, care se razbuna insa pentru scurtimea lui cu incapatanarea de a valora o avere. Nimeni, nici chiar domnul Cancescu, n-ar putea spune ce inseamna el cu adevarat. Iata, insa, ca daca-l pronunti la momentul prielnic, face toti banii. Toti banii dintre valoarea reala a constructiei – „niste pietre”, vorba castelanului Becali – si valoarea la care a fost pretaluit de avocatii lui Dominic Strasbourg, ca sa le iasa si lor de-un comision fara virgula.
Ati remarcat, in treacat, ca bran si branding sunt inrudite? Vi se pare o coincidenta?
Trebuie sa recunoasteti, insa, ca suna misterios si convingator. Intocmai ca motivatiile lui Aristotel Cancescu, cand explica faptul ca „Noi nu cumparam castelul, achizitionam un brand”. Asta e, frate. D-aia costa atat de mult. Din cauza irlandezului de Bram Stoker – daca i-am spune, intre noi, Bran Stocker, de dragul brandingului? – care i-a scos viza de flotant vampirului Dracula taman in pasul Bran-Rucar.
Pretexte pentru urmasii lui Bram Stoker
Nici nu-ndraznesc sa calculez ce sume ar putea sa pretinda urmasii scriitorului bantuit de lilieci daca ar afla ca brandul Branului este construit exclusiv pe insailarile celebrului lor stramos despre contele Dracula. Nici dibacii avocati ai Habsburgilor n-ar putea gasi la repezeala un pretext pentru a-l impiedica pe ultimul vlastar al Stokerilor, probabil vreun camionagiu vanjos si pistruiat, care si-ar parca trailerul in curtea castelului sa-si incarce partea ce i se cuvine din mostenirea ascunsa de pana inaintasului in cotloanele castelului.
Ca sa previna neajunsuri de acest gen, Habsburgii, Ministerul Culturii, CJ Brasov, in fine „factorii de raspundere” ar trebui sa inventeze specialistii in branduri pe care Romania ii cauta fara succes de ani de zile. Ne-ar fi prins bine acum, proaspat intrati in Uniunea Europeana, sa putem incapsula imaginea patriei in cateva produse de forta – branduri, daca doriti – si sa o exportam cu folos peste tot unde strainii mai confunda inca Budapest cu Bucarest.
Riscul brandului de tara
Pana la un brand de tara, ar trebui sa ne rezumam la fabricarea unuia de judet. Sau, si mai modest, a unui de castel. Branduirea la nivel de patrie este o intreprindere anevoioasa si poate imbraca, uneori, aspecte penale. E suficient sa aruncam o privire in boxa acuzatilor justitiei din Franta, care-l judeca zilele acestea pe celebrul Adrian Costea, acuzat de deturnarea a 7,6 milioane de euro in timpul campaniilor electorale ale PSD din 1992 si 1996. Francezii se dovedesc nedrepti cu omul de cultura Costea, aflat pe atunci in plina desfasurare a unui branding de tara prin tiparirea controversatului album „Eterna si fascinanta Romanie”, avand drept anexe posterele electorale ale tovarasului Ion Iliescu.
Hai sa rebranduim Branul!
Prin urmare, un branding restrans la curtea castelului ar fi mai precaut, desi exista si aici riscuri. Daca fortificatia ar incapea pe mana CJ Brasov cu tot cu brandul ce pare s-o imprejmuiasca precum un halo, vor trebuie analizate zeci de scenarii de eficienta a administrarii lui. Daca am renunta definitiv la mitul lui Dracula tencuit abuziv pe ziduri peste piatra originala? Fals macar din doua motive: Vlad Tepes nu consuma la cina PH, nici negativ, nici pozitiv, iar documentele nu retin nimic, dar nimic, despre macar vreo trecere pe la Bran a domnitorului ce-si tragea in teapa dusmanii. S-ar putea gasi o solutie de compromis, care sa impace heraldica regala a Branului cu blazonul insangerat al lui Dracula si sa puna de acord regimurile diurn si nocturn ale castelului: „Stimati vizitatori, aceste incaperi erau ocupate in timpul zilei de familia regala, care se ducea la culcare la apusul soarelui, sa nu se intalneasca prin pasaje cu fantoma contelui”.
Chiar si amintirea tepei ar putea fi pastrata oarecum, in comentariile avizate ale ghizilor pentru vizitatorii barbati; acestia ar putea descoperi cu placere lubrica locurile in care Carol al II-lea isi potolea priapismul inghesuind vreo slujnicuta prin cotloane, in noptile cand Duduca Lupescu era retinuta cu treaba in Capitala.
Nu m-acuzati de licentiozitate: incerc sa particip la rebranduirea Branului din resurse istorice locale. O treaba grea, dar si foarte stringenta. Daca m-ar chema Brian, Kevin sau Liam Stoker si as avea un camion inmatriculat in provincia Leinster-Ireland, mi-as face rost repede de-o harta a Romaniei.
Vifor Rotar
