Corespondență de la Roma: Secretul Lupoaicei de pe Capitoliu
Privind simbolurile noastre, privim spre Roma, privim spre Lupoaicei de pe Capitol – ,,Lupa Capitolina” – simbolul orașului etern, care potrivit legendei a alăptat gemenii Romulus și Remus abandonați într-un coș de paie pe râul Tibru de unchiul lor Amulio, bebelușii, găsiți după cîteva zile de un păstor ce se numea Faustolo ce ia luat în casa lui, când au devenit adulți au fonfat orașulRoma în anul 753 î.h. pe dealul Palatin.
De XXVII de secole încoace povestea fondării orașului etren este transmisă neîncetat din generație în generație, iar din 1471, de când a fost donată de papa Sixtus IV municipalității orașului Roma, statuia în bronz a ,,Lupei” este expusă în Muzeul Capitolin; reproduce dimensiunile naturale ale mamiferului, având o înaltime de 75 cm și lungime 114 cm, de la început a fost atribuită artei etrusce; se credea că a fost opera artistului etrusc Vulca din cetatea Veio, care între anii 480- 470 î.h. lucra la Templul lui Iupiter de pe Capitolin.
După ultimul restaure executată în 2006 lumea istoriei și arheologiei s-a cutremurat profund- analizând cu carbon C14 materialul organic, în specific pamântul utilizat pentru topirea bronzului, ce a avut un rezultat neașteptat, o datație surprinzatoare- secolul XIII e.n. rezultat acceptat fară umbră de îndolială; profesoara de istorie a artei antice Anna Maria Carruba, care a coordonat lucrările de restaur a consemnat stauia Lupei Capitoline artei medievale, acestăteorie a fost susținută și de Adriano La Regina- profesor de Etruscologie la Universitatea La Sapienza.
Dincolo de noua revelație Lupa Capitolina rămâne simbolul orașului Roma, avem doar un important reper istoric cu o datație diversă, istoria transmisă până în zilele nostre rămâne neclintită; statuia este menționată încă din 296 î.h. de istoricul roman Tito Livio ce specifică două statui de Lupoaică- una pe dealul Palatin în Lupercale, iar cealaltă pe Capitolin, cea despre care vorbim, se credea că este în muzeu datorită fisurii provocată de un fulger în 65 î.h., după cum narează Cicerone.
Astăzi în muzee sunt vase în ceramica celena din secolul III î.h. decorate cu medalioane în care se distinge lupa cu cei 2 gemeni; monezi romane din 133 î.h. și 110 î.h. incise cu lupa și cei 2 gemeni; -denari – din epoca imperială bătuți de împaratul Titus, Domizian, iar lupa a fost utilizată ca simbol până la începutul secolului IV e.n. de împaratul Masenzio ce dorea să reconstruiască gloria și splendoarea orașului; apoi în prima parte a evului mediu, au coborat valurile nopții asupra Lupei până în secolul X e.n. când Benedetto da Socrate o decrie pe fațada Palatului Laterano în care funcționa curtea de justiție a papalitații, unde a ramas până la sfârsitul sec XV, când papa Sixtus IV a donato orașului împreună cu fragmente din statuia colosală a Împaratului Constantin cel Mare, statuia în bronz Spinaio și Camillo; se crede că în acestă perioadă artistul Antonio Polaiollo a completat statuia Lupei cu cei 2 gemeni, motiv pentru care notăm 2 stiluri diverse- în timp ce lupa prezintă un aspect alegoric-narativ gemenii sunt redați în stil elenistic.
Astăzi acest important simbol este prezent în cele mai reprezentative localități din lume; în România statuia ,,Lupa Capitolina” o admirăm decorând cele mai importante piețe din peste 20 de orașe importante, iar 3 dintre acestea au fost donate de Roma- cea dintâi a fost donată capitalei București în 1906 când sau împlinit 1800 de ani de la cucerirea Daciei, în 1926 Roma a donat orașului Cluj statuia cu Lupa în semn de tradiție latină, iar Benito Mussolini, ce dorea reconstruirea Noului Imperiu și a folosit frecvent simbolul Lupa, a donat-o pe cea din Timișoara în 1926 ca simbol al latinității. Diverse statuia cu Lupoaica au fost donate Statelor Unite ale Americii de Mussolini pentru a contribui la consolidarea relațiilor dintre cele două națiuni.
Dincolo de criza mondială provocată de pandemie, vom regăsi mereu argumente de unitate și forță în tradițiile nostre comune; din istorie noi invățăm mereu, iar ea ne exemplifică cum arta ne-a unit și pacificat dintotdeauna.
Maria Tanasa ( www.romatourguide.it )
Cu limba română nu prea aveti treaba. Vai de steaua noastra, n-aveti altceva mai bun pe acolo?
Senzational, frumos articol
P.S. Nu cred ca este necesar sava scuzati !!!
Am citit cu mare intere, felicitari pentru rubrica
Mai asteptam si alte povesti fascinante!
felicitari, esenta continutului e importanta. de carcotasi e tara plina.
@Sorin,
Faraoane, doar pentru semianalfabeți contează numai conținutul. Cum îi scrii tu marghioalei este una iar cum se scrie într-o „publicație” este alta. Bine-nțeles, acest lucru este valabil pentru acele publicații care chiar contează și au o prestanță, nu din cele cum găsești pe „fieisbuciuc” sau „ciripele” unde orice redus scrie ce vrea, cum vrea.
Papagal de 2 bani
Multumesc, tot binele din lume!
Multumesc!
Bravo Maria!Felicitări!?
Multumesc!
Multe greșeli, de toate soiurile.
scuzati, voi acorda mai multa atentie!
o zi buna
F frumos și interesant. Felicitari