Anul 2020 a adus Americii evenimente neașteptate (2)

Cu privire la comerțul cu China, Trump a știut cum funcționează lucrurile. China controla piețele celor cu care avea schimburi comerciale și ținea foarte jos, în mod artificial, valoarea yuanului în avantajul întreprinderilor sale de stat, impunând regulamente cu obstacole greu de trecut pentru companiile străine. El a fost unicul președinte care a acționat pentru sistarea acestor abuzuri.
Inițial, Trump a căutat să recupereze pagubele aduse de China Americii printr‑un tratat semnat la 15 ianuarie 2020. În această Fază 1 a tratatului, China s‑a angajat:
* să cumpere de la SUA produse și servicii în valoare de 200 de miliarde de dolari în următorii 2 ani;
* să rezolve problemele ridicate de furtul de proprietate intelectuală;
* să transparentizeze procesul de stabilire a cursului valutar și transferul de tehnologie.
Evident, lui Xi Jinping nu putea să‑i convină situația și, de aceea, a intrat într‑un război economic cu SUA. Nu a fost de mirare când, la 20 ianuarie 2020, a apărut Corona, care a produs pagube mondiale umane și economice și care și‑a atins scopul principal de a avaria grav economia SUA chiar înainte de alegerile din noiembrie 2020. Președintele Trump nu a avut altă soluție decât să încerce să refacă cât se poate economia și să militeze pentru apariția unui vaccin anti‑COVID.

* * *

În ciuda unui trecut când nimeni nu putea amenința America, după 1989, mai exact, după Războiul Rece, a început să se piardă un timp prețios. Astfel, Nadia Schadlow arată necesitatea adoptării unor noi metode în domeniul militar, mai ales de când China a devenit, în 2020, „cel mai periculos dușman“. Ea arată fricțiunile dintre Armată și Ministerul Apărării (Department of Defense, DOD) cu privire la problema sistării de inovații, ceea ce, evident, afectează abilitatea militară a SUA. Ea arată cum China a dezvoltat și a modernizat strategia în domeniul nuclear militar, cât și faptul că a investit enorm în îmbunătățirea forțelor convenționale. Iar Rusia, în ciuda înțelegerilor cu SUA referitoare la controlul armelor nucleare, a construit o serie de arme nucleare secundare. Ambele țări au investit în arme hipersonice, ale căror viteză și abilitate de manevră anihilează efectul armelor convenționale defensive. Schadlow insistă asupra necesității adoptării unor strategii moderne în vederea desfășurării de operațiuni în zone considerate internaționale, fie ele teritoriale, maritime sau aeriene, fie spațiale sau cibernetice. Ea scoate în evidență un fapt clar: China a dezvoltat în spațiu un sistem de instalare de arme antisatelit și, împreună cu UE, Japonia și India, a devansat SUA în ceea ce privește operativitatea sateliților. În cibernetica spațială, precizează Schadlow, marea problemă existentă se referă la întreținerea computerelor, având în vedere că toate armele din cadrul Joint Fight Striker (JFS) sunt interconectate, inclusiv F‑35, un avion proiectat acum 30 de ani, dar care funcționează ca un computer „zburător“. Ea încheie cu ideea că, în realitate, dominația militară a SUA este amenințată serios în anumite sectoare.
Christian Brose, un alt autor care‑și îndreaptă atenția către situația militară a SUA, a lucrat cu Condoleezza Rice, fostă secretar de stat. În cartea sa, The Kill Chain: Defending America in the Future of High‑Tech Warfare (2020), el spune că Republica Populară Chineză a egalat sau chiar a întrecut SUA în anumite domenii ale modernizării, de exemplu, în construcția de nave. China are un număr impresionant de vapoare de luptă și submarine. În plus, are cea mai mare capacitate de producție navală, pe când SUA a rămas în urmă în această privință. Cu privire la rachetele ghidate sau spațiale, China a dezvoltat sistemul de rachete fără nicio restricție, fără nicio înțelegere internațională. China deține atât rachete balistice (GLBM, Ground-Launched Ballistic Missiles), cât și rachete de croazieră (GLCM, Ground-Launched Cruise Missiles).
În plus, în domeniul sistemului aerian defensiv (LADS, Laser Air Defense System), China are un sistem sol‑aer foarte avansat. Din cele arătate de autor, situația este mai mult decât îngrijorătoare. Se poate constata din nou cum, în ultimii 30 de ani, America a pierdut un timp prețios, care cu greu mai poate fi recuperat. Acum, când, pe fondul COVID‑19, China a devenit cel mai mare dușman al SUA, toate erorile trecutului se văd cu claritate.
La aceste considerente pe teme militare se mai adaugă o mulțime de alte aspecte. Istoricul Newt Gingrich, fost președinte al Camerei Reprezentanților, un autor prolific, tratează în cărțile sale evoluția și influența Chinei pe plan mondial. În cărțile Trump vs. China: Facing America’s Greatest Threat (Hachette Book Group, 2019) și Trump and the American Future: Solving the Great Problems of Our Time (Hachette Book Group, 2020) el este preocupat de: suveranitatea Chinei asupra Mării de Sud; rețeaua de comunicare 5G; spionajul militar în războiul cibernetic; problema spațială; infiltrarea Chinei în lume și în America, la nivel local, statal și federal, prin institutele „Confucius“ promovate în universități.
Mă voi referi pe rând la aceste probleme.
Marea de Sud, aflată la vestul Oceanului Pacific, este un punct strategic important pentru mai multe state învecinate: Vietnam, Filipine, Malaysia, Indonezia și Brunei.
Pretinsa suveranitate a Chinei asupra acestei regiuni prezintă o problemă. Conform Convenției Dreptului Mărilor (UNCLOS), din care SUA nu fac parte, aceste țări au dreptul asupra unei zone economice de 200 de mile marine de la țărm spre Marea de Sud. În jurul acestei zone, China a început mai de mult să dezvolte și să militarizeze insulele naturale Paracel și cele artificiale, recifele Spratly, care, din 2013, au fost mărite cu 3 200 de acri de pământ suplimentar, cât și dotate cu instalații radar și capabilități defensive contra navelor care trec prin aceste ape considerate internaționale. Astfel, China încalcă principiul libertății mărilor, al navigației și al trecerii libere. Pentru a contracara activitatea și pentru a preveni extinderea chineză în zonă, cu 20 de ani în urmă, un militar al Marinei Americane a propus o strategie de lansare a unor insule plutitoare care să indice prezența americană în Marea de Sud. Probabil că, dacă se luau atunci măsuri, prezența Americii ar fi fost marcată în Marea de Sud acum. Dar nici Clinton și nici Obama nu au avut o inițiativă în acest sens. China, considerându‑se de acum hegemon regional, provoacă tensiuni cu țările vecine și cu SUA prin prezența unei așa‑zise flote navale de pescuit, dar care, de fapt, este compusă din nave guvernamentale ale miliției maritime chineze. Gingrich atrage atenția asupra seriozității situației prin care China își întărește controlul asupra regiunii, un fapt greu de remediat după pierderea unui timp atât de prețios de inacțiune americană.
5G reprezintă o altă problemă extrem de urgentă în dezvoltarea rețelelor de comunicații. China, încă din 2008, lucrează la infrastructura rețelei, primind de la început 75 de miliarde de dolari de la Partidul Comunist Chinez, apoi, în 2018, alte 25 de miliarde de dolari, toate pentru a domina lumea. America se preocupă de tehnologia 5G doar din 2019, începând cu infrastructura rețelei de telefonie pentru banda de frecvență care să cuprindă atât zona urbană, cât și cea rurală. Gingrich crede că este nevoie de un Consiliu Național 5G și de un reprezentant pe probleme 5G la Casa Albă care să coordoneze multiplele acțiuni guvernamentale menite a opri ofensiva Huawei, atât cu privire la infrastructura rețelei urbane și rurale 5G, cât și cu privire la problema prețului de distribuire a unui smartphone. Prețul trebuie să fie bazat pe principiul competiției de piață. Dar această propunere este respinsă de birocrația din Comisia Federală a Comunicațiilor (FCC). Comunicarea 5G nu este numai o ediție îmbunătățită a 4G, care a dat Netflix sau Hulu, ea va afecta și va influența mai toate noile domenii: automobilistic, de distracție, tehnica medicală, tehnicile de fabricație etc. 5G reprezintă o altă Revoluție Industrială.
China, în prezent, deja operează prin Tik Tok, Alibaba, Tencent, Baidu, Huawei etc. Dacă va câștiga competiția în lume, acest context geostrategic va căpăta sens totalitar, dând posibilitatea Chinei să opereze o supraveghere completă permanentă și, nu mai târziu de 2030, să domine întreaga lume. Deci, împiedicarea operării 5G‑ului chinezesc trebuie să devină un efort mondial susținut. Privind efortul american în vederea accelerării elaborării tehnologiei 5G, Gingrich crede că această realizare va aduce libertatea totală a SUA. În caz contrar, SUA vor rămâne controlate de China. Din nou, starea de fapt actuală scoate în evidență indolența administrației Obama.
Spionajul militar al Chinei a început să fie practicat în SUA cu mulți ani în urmă, pentru a fura secrete militare și tehnologice, fie prin militari experți în cibernetică, fie prin spioni experți în computere care au penetrat sectorul privat american. De asemenea, China s‑a infiltrat și în universități, creând o rețea de spionaj academic, mai ales în domeniul de studiu și cercetare militară.
Chinezii implicați în zona universitară și academică străină, conform art. 7 al Legii Inteligenței Naționale chineze, au obligația să spioneze, iar art. 14 al aceleiași legi dă autoritatea agenților chinezi de a pretinde cooperarea acestora. Referitor la războiul cibernetic chinezesc, caracterizat printr‑un hacking criminal, putem vorbi de o altă activitate de spionaj chinezesc bazat pe inteligența artificială (IA).
Programele pentru recunoașterea fețelor umane sau intervențiile în sistemul de vot al diferitelor țări ce prezintă o anume importanță sunt preocupări constante ale Chinei, ea vrând să ajungă lidera acestui tip de tehnologie până în 2030.
În problema spațială, în 2019, D. Trump a înființat Consiliul Național al Spațiului, cu dezvoltarea Proiectului Moon‑Mars, cu termen de executare până în 2024. Asta în timp ce China, în 2019, a ajuns deja pe Lună, lansând un „rover“ care a cules diferite informații pe o distanță de 400 de metri. Este clar că Republica Chineză dezvoltă metodic diverse capabilități în spațiu. Trebuie amintit că președintele George Herbert Bush a înființat în 1989 un consiliu spațial, dar care a fost desființat în 1993 de Bill Clinton. Iar B. Obama a promis redeschiderea acestui consiliu, dar nu a făcut‑o. Se mai poate adăuga ceva?
Belt & Road Initiative, un proiect chinezesc din 2012, supranumit și „Noul Drum al Mătăsii“, este sistemul prin care China se infiltrează în lume. El are trei direcții de desfășurare:
* cordon terestru economic,
* cordon maritim și
* cordon mondial digital.
Prin aceste direcții, China se lansează pe diferite continente prin construirea de rețele de cale ferată, de porturi, de drumuri, prin elaborarea de infrastructuri de transport sau digitale, prin crearea de zone economice speciale. Până în 2018, optzeci de țări au semnat cu China înțelegeri prin care au contractat împrumuturi de la bănci chinezești. Conform Chinei, numărul acestor țări ar fi mult mai mare: o sută treizeci și șapte. Gingrich atrage atenția că, în cadrul acestei activități de creditare, documentele semnate cu China sunt netransparente, asta arătând, de fapt, strategia Chinei de a ține țările datoare și captive față de viitoarele cereri sau dorințe ale Beijingului. În vederea contracarării inițiativei Belt & Road, președintele Trump a aprobat BUILD Act în 2018, prin care a înființat o nouă agenție: US International Development Finance Corporation. Prin aceasta, se consolidează și se modernizează fostele agenții OPIC și USAID pentru a accelera transferul de capital privat către țările în curs de dezvoltare. Se creează, astfel, posibilitatea pentru aceste țări de a evita ofertele chinezești, care conduc, inevitabil, către dependență și supunere față de China. Din nou, și în domeniul financiar, vorbim de timpul pierdut de America până la sosirea lui D. Trump. Pentru infiltrarea și dezinformarea sistemului american, China a depus cel mai mare efort în domeniul educației. Prin institutele „Confucius“, infiltrate în peste 100 de universități și 500 de școli primare și secundare, China a constituit fonduri pentru profesori și pentru alte cheltuieli de peste 158 de milioane de dolari, toate în vederea propagandei chinezești. În 2011, America a cerut să înființeze centre culturale americane în China pe scară largă, dar numărul lor a rămas la doar cinci. De asemenea, și Hollywoodul a ținut seama de dorințele Chinei, schimbând anumite aspecte ale unor filme ca să‑i fie pe plac. Cât privește furtul proprietății intelectuale, acesta a fost contracarat prin Defend Trade Secrets Act din 2016, o lege a apărării secretului comercial și de combatere a hacking‑ului.
În final, pentru a atrage atenția poporului american că, în prezent, China a depășit cu mult în agresivitate amenințarea rusească și că agresiunea ei reprezintă o mare problemă, Gingrich face patru recomandări pentru a arăta necesitatea adoptării unei noi direcții strategice a politicii externe americane:
a) recunoașterea situației;
b) dezbaterea asupra dimensiunii pericolului;
c) crearea unui consens privind realitatea problemei și privitor la rezolvarea ei;
d) mobilizarea generală pentru soluții noi, puse în aplicare în afara disensiunilor politice, adică elaborarea unei strategii naționale cu care să se poată face față Chinei.
Părerea mea este că adoptarea acestor recomandări va fi posibilă numai după alegeri și numai dacă D. Trump va câștiga cu o majoritate republicană atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat. Joe Biden, fiind vândut Chinei prin intermediul milionului și jumătate de dolari dați fiului său, Hunter, de către Banca Chinei (Peter Schweizer, Profiles în Corruption: Abuse of Power by America’s Progressive Elite, HarperCollins Publishers Inc., 2020), și Rusiei, prin cele trei milioane și jumătate de dolari dați de Moscova, nu va putea acționa în interesul Americii.
Va urma

Simona Vrabiescu-Kleckner

Share on Facebook

Tweet

Follow us