Santandrei – o divinitate geto-dacă și un sfânt creștinător!

Santandrei este o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei. El a preluat numele si data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus pe pamanturile Daciei.
El trebuie sa se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a inlocuit o importanta divinitate precrestina, personificare a lupului.
Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Noaptea de Santandrei (29 – 30 noiembrie) si ciclul de innoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristica a Dionisiacelor Campenesti si cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, pastreaza numeroase urme precrestine.
Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in Colinele Tutovei, in noaptea de Santandrei, petreceri de pomina ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii.

De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada – o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii etc. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Păzitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii.
Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului).
Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat sepastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc. Sursa. Ion Ghinoiu „Obiceiuri si traditii la romani”, Editura Paideia, 1973.

Sfantul Andrei, fiind ocrotitorul si patronul spiritual al Romaniei
Sarbatoarea Sfantului Andrei, celebrata in fiecare in data de 30 noiembrie, are numeroase traditii si semnficiatii in mentalul popular.
La romani acesta sarbatoare are o semnificatie aparte, Sfantul Andrei, fiind ocrotitorul si patronul spiritual al Romaniei. In Brasov, Colegiul National „Andrei Saguna” se imbraca si el in haine de sarbatoare si pastreaza si reitereaza traditiile prin activitatile culturale ale elevilor inscrisi in Minisatul Sfantul Andrei.
Legendele spun ca in noaptea Sfantului Andrei (29/30 noiembrie) se practica ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele si gospodariile.
Este noaptea in care spiritele negre bantuie locurile pamantesti. De aici traditia ca de Sfantul Andrei se dezleaga secrete, se gasesc autorii unor crime, ale unor furturi. Acest obicei se desfasuara la miezul noptii, in cimitir cu apa sfintita, lumanari, un vas nou cu gura larga si cativa banuti de argint care se pun pe un mormant parasit.
Dupa ce se spun cateva rugaciuni, se poate vedea in apa turnata in vas firul evenimentelor.
De Sfantul Andrei femeile intorc oalele si canile cu gura in jos sau scot din soba cenusa calda pentru ca strigoii sa nu se adaposteasca la caldura sau imprastie prin curte bucati de paine pe care strigoii sa le manance si sa nu mai intre in casa.
Ca sa se apere de varcolaci atarna siruri de usturoi la intrare si lasa candela aprinsa (in unele zone exista obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile usilor si ferestrelor). Animalelor li se amesteca in hrana cate un fir de busuioc sau li se pune o picatura de aghiasma in apa.

Între „Descântecul sării” și „Făcutul cu ulcică”
In trecut exista „descantecul sării”: un drob de sare descantat era ingropat in fata grajdului. El era dezgropat la primavara de Sfantul Gheorghe cand sarea era amestecata in hrana animalelor ca sa le fereasca de farmece.
Sarbatoarea Sfantului Andrei este prevestitoarea ursitului pentre fetele tinere nemaritate.
Se spune ca un fir de busuioc asezat sub perna face ca in vis sa apara imaginea ursitului. In alte parti se foloseste metoda „facutului cu ulcică”: singura in fata sobei, fata intoarce un vas nou de lut pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni. Rostind o incantatie ea roteste usor vasul si atrage atentia celui iubit.
Un alt obicei pentru a ghici viitorul consta in a privi un pahar cu apa neinceputa in care arunca o verigheta sfintita de preot in mijlocul caruia apare chipul ursitului.
Tot pentru aflarea viitorului o fata dezbracata se aseaza intre doua oglinzi cu o lumanare in fiecare mana si priveste intens in oglida din fata. Se spune ca in oglinda din spate i se reflecta scene din viitor si imaginea viitorului sot.
De Sfantul Andrei se poate afla prognoza pentru anul urmator.
Traditia spune ca se iau 12 cepe care se duc in podul casei si se lasa acolo pana in seara de Craciun. Fiecarei luni a anului ii corespunde o ceapa. Cepele care s-au stricat semnifica luni ploioase cu grindina, iar cele care au incoltit, luni favorabile pentru recolta.
La fel se face si cu graul care este pus la incoltit pentru fiecare membru al familiei. Cel al carui grau este frumos si inalt se spune ca va avea un an bun cu bani si sanatate. Daca in noaptea Sfantului Andrei este senin si cald, atunci vom avea o iarna blanda, daca este ger, vom avea o iarna grea.

„Strigoii morti” se întâlnesc cu …„Strigoii vii”!
Dainueste credinta ca strigoii morti ies din morminte la Sf. Andrei, se intalnesc la un loc cu strigoii vii, adica cu strigoii oameni si se bat cu cocioarbele pana canta cocosii, cei din urma cunoscandu-se a doua zi dupa zgarieturile ce la au pe fata. Babele sau oamenii strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. ( Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina I)
În tinutul Sucevei, se crede ca strigoii, cari-s tot oameni, insa cu coada, nu pot suferi mirosul de usturoi. Inspre Sf. Andrei se strang ori in tintirim, ori in anume locuri de prin paduri, prin case pustii ori pe ziduri ruinate si fac sfat; pe urma se imprastie dupa rele in lume. Adeseori intre ei se intampla batalii si vin pe la case si iau limbile de la melituici, de se bat.
Ca sa nu se intample in gospodarii rautati din pricina strigoilor, mama ungea cu usturoi clampa usii, scara, stalpii hornului, cahneata, crucile de la feresti, boii si vacile la coarne, melitoiu si melituica, clestele, cociorva, lada si toporul, iar noi casasii mancam mujdei de usturoi…si ne ferea Dumnezeu de strigoi (Tudor Pamfile „Sarbatorile la romani”).
Prin judetul Ramnicul Sarat (organizare administrativa in perioada interbeloca n.r.) impotriva strigoilor si stragilor, care ies de prin morminte si vin de pocesc pe oameni cu felurite boale, se ung lucrurile cu 9 fire de usturoi, mancand in acelasi timp fiecare om din casa cate un fir, ca vor scapa de pocitura strigoilor, carora nu le place usturoiul si cari, pentru aceasta, nu se pot apropia de casa unui om. ( D. Lupascu „Medicina babelor”)
Astfel se spune ca atunci cand strigoii nu se pot razboi intre ei, incearca sa prinda un muritor si să-i suga sangele. Pentru aceasta in Noaptea Strigoilor, gospodinele au grija ca toti membrii familiei sa manance si sa se unga pe frunte, pe piept, in spate si la incheieturile trupului cu usturoi, precum si usile, geamurile si hornul casei pe unde ar putea sa intre strigoii.

Iza M.

Share on Facebook

Tweet

Follow us