MORMANTUL ASCUNS AL ZEULUI ZAMOLXE- continuare
Jilturile lui Zamolxe si Decebal
Pestera, monument al naturii, are dupa unii cercetatori intre 10 si 16 kilometri lungime, din care doar o parte este electrificata (in 1984, cind a fost deschisa circulatiei turistice) si unde au acces vizitatorii. La inceput, cand numai oameni cu respect si sfiosenie au vizitat aceasta pestera, ea trebuia sa fi fost o minune. Acum peste tot se vad urmele turismului romanesc. Stalactite si stalagmite rupte, scrijelituri pe pereti, gunoaie -, alaturi de urme ale unor locuitori de demult – vetre de foc sau culcusuri sapate in stinca.
Aici, dupa spusele ghidului, se gaseste un element legat de enigmaticul personaj, un fel de jilt sapat in piatra, atribuit lui Zamolxe. Linga el, un altul, atribuit lui Decebal. Legenda spune ca, dupa retragerea din viata publica, cei doi lideri, se intalneau si stateau la taifas in acest loc de taina.
Se mai spune ca in interiorul pesterii s-ar afla ascuns fabulosul tezaur al dacilor, o poveste care inflacareaza mintile infierbintate ale cautatorilor de comori. Pestera duce – printr-o serie de galerii sinuoase – tocmai pina la cetatile dacice din Muntii Orastiei. Ideea este putin fantezista, tinind cont ca intre cele doua zone exista o distanta de aproape 100 km in linie dreapta. Cei care s-u incumetat Muzeul National de Istorie din Bucuresti la asemenea aventuri fie s-au intors cu mina goala, fie s-au ratacit in intortocheatele galerii subterane.
Sanctuarul cu placa din bronz
Asa cum nu iese fum fara foc, tot asa nu exista o farima de mit fara un oarecare substrat istoric. La fel s-a intimplat si la Polovragi. Pe platoul aflat deasupra pesterii, s-a descoperit o cetate dacica din secolele II-I i.Hr., cuprinzind nu numai turnuri de aparare si urme de locuinte, dar si ramasitele unui sanctuar (resturi de tambururi de piatra). Cea mai mare surpriza a arheologilor a fost descoperirea unei placi din bronz reprezentind alte personaje ciudate si enigmatice ale panteonului daco-trac: Acest obiect se afla expus la Muzeul National de Istorie din Bucuresti. Revenind la cele prezentate mai sus, putem ajunge la un rationament logic: existenta unui sanctuar este neindoielnica. Nu este exclus ca aici sa fi fost venerat insusi zeul suprem: Zamolxe. Sensul initial al riturilor ancestrale s-a pierdut. De aici si traditia populara potrivit careia zeul dac s-ar fi retras aici si ca Polovragiul. Ca si in alte locuri unde istoria s-a imbinat cu mitul si a devenit un “loc marcat”, sfint si plin de miracole. Un vizita aici, dar si la Muzeul National de Istorie din Bucuresti, pe urmele misteriosului Zamolxe si pentru a vedea si palca din bronz, merita tot efortul, pentru ca o excursie la Polovragi nu reprezinta numai o intilnire cu monumentele naturii, dar si cu legenda si istoria.
Sectorul Ogiva, delimitat de Culoarul St?lpului si Culoarul Sufocat, incepe la aproximativ 400 m de la intrare. Pe parcursul lui se mentine aceeasi latime, insa inaltimea variaza intre 0,5 si 2 m. Gradul de concretionare se reduce, plafonul corespunz?nd unei suprafete de strat. Ultimul sector de la Culoarul Sufocat si capatul nordic al galeriei continua pestera p?na la un sorb colmatat. Aici inaltimea si latimea se reduc, iar formatiunile stalagmitice sunt mai numeroase spre extremitatile sectorului. Pestera Polovragi este relativ calda, umeda, lipsita de curenti de aer. Biospeologic, pestera este putin interesanta, av?nd o fauna saraca si o singura specie troglobionta: Trachysphera spelaea. Pestera prezinta deosebit interes din punct de vedere geomorfologic si peisagistic.
