RESTITUIRI ISTORICE: Iorga și Madgearu nu au fost uciși de legionari
Preotul, scriitorul, etnologul și istoricul Mihai-Andrei Aldea argumentează foarte bine cum a fost manipulată istoria despre asasinarea lui Nicolae Iorga care nu a fost înfăptuită de Legionari.
Nicolae Iorga a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea (cel care a dat ordin să fie asasinat Corneliu Zelea Codreanu n.r.), cu acordul Germaniei şi al U.R.S.S., de către un grup care colabora cu Siguranţa şi Gestapoul – dar, cum s-a dovedit ulterior, şi cu NKVD-ul – şi care avea rolul de a submina Mişcarea Legionară. Ulterior a primit acest ordin, de a-l lichida pe Iorga şi a arunca vina pe gruparea lui Horia Sima. (reamintesc faptul mereu ignorat că la acea dată C.Z.C. murise iar Mişcarea Legionară se spărsese în mai multe grupări divergente. Deci a vorbi despre “Mişcarea Legionară” ca despre o grupare unitară după moartea lui C.Z.C. este cel puţin incorect.)
Faptul că uciderea lui Nicolae Iorga a fost organizată la ordinul lui Carol al II-lea şi împotriva dorinţei conducerilor grupărilor legionare este deja dovedit clar şi voi cita aici, pentru cei interesaţi, doar câteva elemente:
- Horia Sima a dat ordin repetat, în scris, ca nimeni să nu se atingă de Nicolae Iorga.
2. Horia Sima i-a oferit gardă de corp lui Nicolae Iorga – alcătuită din legionari – atunci când a primit informaţia că se intenţionează asasinarea acestuia; oferta, confirmată de soţia lui Nicolae Iorga, printre alţii, a fost respinsă de Nicolae Iorga; printre altele, DATORITĂ ASIGURĂRILOR pe care le primise de la Siguranţă că securitatea îi este asigurată de autorităţi!
3. Ucigaşii lui Nicolae Iorga NU s-au predat – aşa cum au făcut grupurile de legionari în cazurile Armand Călinescu etc. – ci au încercat să fugă, FIIND PRINŞI DE POLIŢIA LEGIONARĂ care i-a predat autorităţilor de stat – Antonescu şi Carol al II-lea.
4. Carol al II-lea îi felicită pe ucigaşi zicând “Canalia aia trebuia de mult să moară!” şi le facilitează FUGA ÎN GERMANIA.
5. În vreme ce legionarii refugiaţi în Germania erau trataţi urât, ucigaşii lui Nicolae Iorga sunt sprijiniţi de germani iar atunci când sovieticii cuceresc estul Germaniei şi îi prind LE DAU DRUMUL SĂ PLECE ÎN OCCIDENT!
6. Nici Carol al II-lea, nici Antonescu, nu organizează un proces privitor la moartea lui Nicolae Iorga; Antonescu ar fi putut să facă asta măcar după “Rebeliunea legionară”, ar fi avut prilejul unei noi “demolări publice” a legionarilor. Nu a făcut acest lucru, aşa cum nu-l făcuse nici Carol al II-lea înaintea lui.
7. Nici regimul comunist din România, deşi dă repetat vina “pe legionari” pentru moartea lui Iorga nu organizează vreun proces pe temă, cu toate că Boeriu, capul asasinilor, era un om de afaceri prosper în R.F.G. – şi nu numai – astfel încât era uşor de identificat şi extrădat. Însă, evident, nu era ca oamenii KGB-ului din România să îl condamne pe KGB-istul din R.F.G.” noteaza Alexandru Bolfa.
CORNELIU COPOSU:
Pe VIRGIL MADGEARU germanii l-au ucis, nu legionarii..
Iata ce putem citi la Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului:
Toţi am învăţat la şcoală despre asasinarea marelui universitar şi economis ţărănist Virgil Madgearu de către legionari şi ne-au rămas întipărite în memorie filmele de mistificare ale istoriei realizate de Sergiu Nicolaescu, comandate de către comunişti. „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial a continuat şi după 1990. Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit Vagonel.
Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Jurnalul musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei. Mă opresc doar la un singur caz: asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărăniste. Asasinarea lui Virgil Madgearu este opera directă a Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich.
În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo şi în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti. Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului Grossraumwirtschaft, un proiect hitlerist de unire, prin canale navigabile, a Dunării de Rin pentru a scoate comercial Anglia de pe continent?
Istoricii români au fost induşi în eroare la analiza cauzelor asasinatului, de conflictele lui Virgil Madgearu cu AC Cuza, care l-a ameninţat în 1930 cu delaţiunea la Hitler pentru acuzele sale virulente anti-naziste, dar şi de conflictul cu Mişcarea Legionară, care l-a pus pe o listă neagră la congresul studenţesc de la Târgu Mureş din 1936.
Nu aceste conflicte aproape „fireşti” pentru politica balcanică de la Bucureşti i-au adus moartea lui Virgil Madgearu, ci politica rece şi calculată a Biroului de Siguranţă German, care a pus Gestapo-ul în mişcare.
În jurnalul său inedit, Corneliu Coposu descrie cu lux de amănunte întâlnirile semi-clandestine ale lui Iuliu Maniu cu Virgil Madgearu şi membrii ai ambasadei Marii Britanii la Bucureşti: Reginald Hoare şi Chastelain, viitorul agent SOE implicat în operaţiunea Autonomous din 1943. Iuliu Maniu dorea să-l trimită afară din ţară pe Virgil Madgearu, cu pretextul unei conferinţe ştiinţifice în Bulgaria, după care să treacă în Turcia neutră pentru a conduce viitorul guvern român în exil împotriva generalului Antonescu. Acest plan al lui Iuliu Maniu a umplut paharul nemulţumirii Legaţiei Germane la Bucureşti care a intrat pe fir prin Reichssicherheitshauptamt şi a pus la cale planul de asasinat folosind şase agenţi înfiltraţi în Mişcarea Legionară, fără ştiinţa conducerii şi a lui Horia Sima.
Detaliile asasinatului lui Virgil Madgearu sunt arhicunoscute. Maniu şi Coposu au fost înştiinţaţi primii de soţia lui Madgearu de ridicarea de către aşa-zisa poliţie legionară, cu un autoturism alb, a profesorului Madgearu. Liderii ţărănişti Maniu şi Coposu se implică direct în urmărirea echipei de asasini. Vizitează casa profesorului imediat după ridicarea de către răpitori. Maniu îl sună pe celebrul colonel Zăvoianau, şeful prefecturii de poliţie, cunoscut legionar prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. Acesta nu-i răspunde la telefon, dar un adjunct spune că nu ştie nimic de „arestarea” economistului. Maniu îl trimite pe Coposu la secretarul de stat al Ministerului de Interne, col. Rioşianu, care alertează Siguranţa, Poliţia şi Jandarmeria pentru prinderea răpitorilor. Rioşanu îi oferă lui Maniu şi Coposu două revolvere şi îi îndeamnă să le folosească pe răspunderea lui dacă sunt atacaţi de „derbedei” şi să tragă în ei ca-n „câinii turbaţi”. Maniu îl trimite pe Coposu la preşedinţia Consiliului de Miniştrii să se întâlnească cu Horia Sima. Acesta îl primeşte îngrijorat pe Coposu şi „surprins de cele ce-i comunică”.
Coposu care avea experienţă politică şi se pricepea la oameni îi acordă credit lui Horia Sima privind sinceritatea lui, că nu este implicat în comandarea asasinatului şi, mai mult, nu ştia nimic despre acesta. Mai mult, Horia Sima îşi pune oamenii să-i prindă pe răpitori, vădit îngrijorat şi chiar speriat de o situaţie pe care nu o poate controla.
În memoriile sale, de după 1990, mai ales în cartea „Era Libertăţii”, Horia Sima neagă că a ştiut de punerea la cale a asasinatelor din noiembrie 1940. Sigur că mărturia lui a fost considerată subiectivă de istorici, dar Corneliu Coposu nu poate fi acuzat de simpatii legionare. În jurnalul său îl absolvă pe Sima de orice cunoştină privind asasinatele din 27-29 noiembrie 1940.
Filmul asasinatului e dramatic: Virgil Madgearu fost dus cu o mașină albă a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), cu numărul 6.211 B în pădurea Snagov. În jurul orei 15:30, pădurarul Ilie D. Chirilă, care făcea paza pădurii Snagov, a văzut că în punctul numit „Coada Lungă” s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât cinci sau șase persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii. S-au auzit focuri de armă, iar pădurarul i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori. Madgearu a fost descoperit de pădurar torturat, tumefiat de bătăile primite, cu două gloanţe în cap, şi încă, în viaţă horcăind şi scuipând sânge.
În cazul lui Virgil Madgearu organizatorii asasinatului a fost Reichssicherheitshauptamt, la instigarea Legaţiei Germane şi a ministrului economiei germane Neubacher, care vedea în Madgearu o piedică în calea expansiunii economice a Reichului în România, lucru susţinut ferm de Iuliu Maniu în lungile discuţii cu secretarul Corneliu Coposu aşa cum reiese clar şi fără dubii din „jurnalul” Seniorului. Picătura care a umplut paharul nemulţumirii germane a fost încercarea de fugă în Turcia a lui Virgil Madgearu pentru a deveni şeful guvernului român în exil. Încă de la ridicarea lui Virgil Madgearu din casa sa de pe str. Vasile Conta nr. 5 de către agenţii germani, în uniforma poliţiei legionare, Iuliu Maniu nu a avut nicio clipă îndoiala că e „mâna lungă” a Gestapoului german.
autor: Ionuţ Ţene
sursa: napocanews.ro
*
Nota redacției (IonCoja.ro):
Ce este lucru sigur în legătură cu asasinarea celor doi iluștri oameni de stat este că legionarii nu au avut niciun amestec. N-a existat nicio comandă legionară pentru a se produce asasinatul. Așa cum n-a existat nici altădată! Lucrurile sunt mai complicate când este să precizăm cine i-a dirijat pe cei cinci agenți infiltrați în rândurile legionarilor. E de reținut faptul că atunci când rușii au intrat în Germania în 1945, Traian Boeru, șeful echipei de asasini, nu s-a ferit din calea rușilor. Toți ceilalți legionari au părăsit Germania, refugiindu-se în Occident. Nu au înțeles de ce „camaradul” lor a rămas în Viena, fără nicio teamă de ruși.
După dl Vergatti, scopul principal a fost asasinarea lui Madgearu, iar asasinarea lui Iorga a fost gândită pentru a se arunca asupra legionarilor rușinea și oprobiul public, dar și pentru a deruta ancheta poliției. Legionarii nu aveau niciun motiv să-l ucidă pe Madgearu. Li se putea invoca un motiv cu privire la Iorga, implicat în procesul criminal împotiva lui Codreanu, dar niciodată legionarii adevărați nu au fugit de locul faptei, cum a făcut Boeru. În concluzie: Boeru nu era legionar, ci un agent infiltrat în Mișcarea Legionară.
În schimb, în asasinarea lui Madgearu existau mai multe interese: germane, rusești și, se pare, britanice… Madgearu acționa și la nivelul finanței mondiale…
Mărturie proprie: În anii 70 am fost de față când la masa unde mă aflam împreună cu Petre Țuțea și Siomion Ghinea a apărut un cunoscut de-al lor care a spus că vine de la cimitirul Bellu, de la parastasul făcut lui Virgil Madgearu de soția acestuia. În discuțiile purtate cu acea ocazie soția lui Madgearu ar fi declarat categoric, pentru cei prezenți la mormîntul răposatului, că „pe soțul meu nu l-au omorît băieții”, adică legionarii. A lăsat să se înțeleagă că știe cine au fost asasinii, dar nu poate vorbi mai mult. A fost prima oară când am auzit folosindu-se numele „băieții” pentru a-i desemna pe legionari.
Același nume l-am auzit și la mama lui Victor Surdu, după 1990, când mi-a povestit cât de îndrăgostite erau la Iași elevele de liceu, inclusiv elevele evreice, de „băieți”! De ce nu putea vorbi dna Madgearu? Poate pentru că fiul ei trăia la Londra…
Despre amestecul britanic în asasinarea celor doi mi-a vorbit prima oară istoricul Ioan Opriș, înainte de 1990, întemeiat pe informații primite de la istoricul Nandriș, rezident în Anglia…
În ordinea logică a lucrurilor, după asasinarea celor doi bărbați de stat, a urmat „rebeliunea” legionară, adică lovitura de stat prin care legionarii au fost îndepărtați de la guvernare, diversiune teroristă în care rolul englezilor este bine cunoscut.
Se pare că a existat un interes multiplu – german, rusesc, englez, nu mai zic evreiesc, de a se compromite Mișcarea legionară și de a-i scoate pe legionari de la guvernare. (Ion Coja)
Sursa: IonCoja.ro
