MORMANTUL ASCUNS AL ZEULUI ZAMOLXE- ultima parte
Povestiri miraculoase ale localnicilor.
Misterioasei pesteri Polovragi, i se mai spune si “pestera fara capat”, avand semne ca a fost locuita inca din paleolitic. Aici, ?n galeriile al caror capat nu s-a aflat niciodata, se spune ca s-ar afla morm?ntul “zeul acuns” al dacilor, Zamolxe cel disparut, sau doar adormit, ascuns undeva ?n bezna subterana.
Pe un platou aproape inaccesibil, ?mprejumit pe trei parti de prapastii ad?nci, l?nga cel mai izolat dintre altarele dacice se afla patru inscriptii ?ntr-o limba pe care n-a descifrat-o nimeni. Se zice ca ar fi limba de la ?nceputul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut pentru vecie… Era locul ideal din care putea sa dispara si unde nu putea fi gasit de nimeni. Puterea lui era nemasurata: din batran se facea tanar, intra sub pamant in locurile de azi ale Polovragiului si iesea la suprafata in cetatea Sarmizegetusei din Ardeal.
Multi localnici din acea zona ar fi vrut sa lucreze pe santierele arheologice, fie de pe platoul Cetatii fie la deschiderea galeriilor. Selectionarea muncitorilor a fost stricta. S-a luat in vedere atat atasamentul si dragostea pentru vestiigile care urmau sa fie scoase la lumina, cat si cunostintele de istorie.
Una dintre aceste persoane a fost si Lenuta Papurica a lucrat la santierul arheologic din platoul de 500 m.p. al Cetatii Dacice. Cu acea ocazie, a aflat multe si s-a intristat tare deoarece, dupa 1990, cand s-au sistat lucrarile, din lipsa de bani.
Cu ocazia unui Congres Intermnational de Speologie, au venit nemti, englezi, austrieci sa vada cu ochi lor daca este adevarat ce s-a auzit si pe la ei, sa nu spuna pe urma ca eventualele comunicari stiintifice ale romanilor sunt inventii nationaliste. Au vazut ca cetatea era imprejmuita de o adanca prapastie pe trei laturi. Pe a patra latura, fusese construit un val de aparare de 8 metri inaltime, protejat de santuri, in care se aprindeau focuri. Puneau dacii pietre de var in foc, pana se inroseau. Ca sa le stinga, aruncau cu apa pe ele si apoi le stivuiau in zidul acela urias, unde deveneau un liant perfect, inexpugnabil. Tot acolo sus, s-au gasit urme ale caselor dacilor si un loc de ruga, in partea de nord, unde s-a descoperit si o placa de pamant ars cu un basorelief inchipuind un cal si un calaret. Pe cateva caramizi s-au gasit inscriptii necunoscute, din care s-a dedus ca dacii aveau totusi scriere. S-a putut descifra inscriptia „ARCINA”, de unde s-a banuit ca acesta era numele cetatii. Cetatea propriu-zisa era inalta, imprejmuita de sase terase. Intre ziduri, au fost identificate vase din ceramica pentru pastrat cereale, avand imprimate roti si crengute de brad; teci de piatra pentru cutite, margele, fibule, bratari. S-au gasit chiar margele mari de chihlimbar poleit cu aur, cu imprimeuri de ochi de papagal, aduse probabil din Grecia de catre nobilii daci.
?„Lumea dacilor”, spune Lenuta Papurica, este inca vie in partile acelea. Oamenilor le place sa povesteasca tot felul de intamplari. Sunt unii care intra, dupa ploaie, sa auda muzica apei ce picura din tavan. Se aud sunete duioase, ascutite, amplificate de ecou. Polovragenii sunt dornici sa raspandeasca stiri senzationale. S-a auzit in sapte sate de ciobanul care si-a pierdut oile, de vacarul din fata caruia s-au volatilizat vacile. ?
Cu multe milioane de ani in urma, pestera era albia subterana a Oltetului. Un mare cutremur a clatinat muntii din temelii, aruncand firul apei la nivelul de azi. Tot atunci au luat nastere cele doua lanturi muntoase gemene: Parangul si Capatanii. Intre ele se inalta cele mai stramte chei din Europa, care ajung intr-un loc la numai 70 cm latime”. De aceea, spune ghidul Miron(Dar cine este Miron? Lenuta Papurica a imbatrinit, puterile au mai lasat-o si crescandu-l pe fiul ei in dragoste si respect pentru locurile natale? l-a lasat in locul ei pe fiul ei Miron, un tanar in putere si cu aceiasi dragoste pentru tot ce era in jurul lor), „zeul Zamolxis, fost preot si profet, si-a ales ca lacas aceasta pestera.
Era locul ideal din care putea sa dispara si unde nu putea fi gasit de nimeni. Puterea lui era nemasurata: din batran se facea tanar, intra sub pamant in locurile de azi ale Polovragiului si iesea la suprafata in cetatea Sarmizegetusei din Ardeal. Cand a fost cercetata de speologi, in urma cu 100 de ani, acestia au fost uluiti: intr-o zona indepartata, acolo unde cu siguranta nu mai ajunsese nimeni in timpurile de dupa Domnul Iisus, au descoperit urme de picior si cateva fosile mai vechi de 2000 de ani. Erau, cu siguranta, urmele unor daci. Sa fi fost ei mai buni speologi decat noi?”
O alta poveste, intr-o zi, patru englezoaice batrane din Londra au cerut insistent sa intre in pestera, chiar daca venisera dupa programul de vizitare. Ghidul le-a insotit cateva ore bune, iar aceste englezoaice pareau a avea o tinta precisa. Cautau „locul funerar” in care s-ar fi aflat ingropat Zamolxis. Era „piesa” lipsa din cartea pe care venerabilele doamne urma s-o publice. O carte in care zeul dac avea toate sansele sa concureze cu vestitul Dracula – o creatie, de asemenea, englezeasca. Mare le-a fost dezamagirea cand si-au dat seama ca nu pot da de „urmele materiale” ale eroului cartii lor. Profesorul de istorie Nicolae Simionescu a cercetat legendele locale inca din copilarie. Casa lui batraneasca, a carei vechime se apropie de 150 de ani, fiind construita pe vremea lui Cuza-Voda. Din curte se vede direct spre pestera. Pe acelasi „aliniament” se zareste turla manastirii Tot in acea zona este si o veche manastire, Manastire Polovragi. “Acolo se afla sursa starii mele de bine”, spune profesorul. E de ajuns sa-mi indrept privirea spre munte, ca pe data simt o adiere de calm si liniste.
O poveste frumoasa este aceea culeasa de maica ghida Spiridona. Se spune ca un turc tare hain ii cautase pricina unui polovragean si dorea cu orice chip sa-l impuse pe bietul taran. Numai ca omul, tanar si agil, a reusit sa se strecoare in curtea manastirii si sa se faca pierdut printre cele ziduri. Dupa o zi intreaga de cautare, turcul mai ca turbase de furie. Si, vazand el ca nu-i chip sa-l afle pe fugar, s-a oprit in fata intrarii si a tintit braul cel rosu al Maicii Domnului, pictata in tinda bisericii, deasupra usii. Si astazi se vede urma glontului care a lovit sfanta pictura. In acea clipa, paganul crezuse ca s-a razbunat, s-a bucurat in sinea lui de asa vitejie. Dar n-a fost sa-l tina prea mult bucuria. Chiar la iesirea din curte, cum mergea el dus pe ganduri si mandru de fapta pe care a facut-o, calul sau se impiedica si turcul cade cat era de lat, izbindu-si teasta de-o piatra colturoasa, muri pe loc, dovedind ca un pacat atat de mare, ca acela al blasfemiei, nu poate fi pedepsit decat cu moartea. Si atunci au inteles polovragenii ca, deoarece ei sunt asezati pe o vatra atat de veche, sunt protejati deopotriva de Maica Domnului (hramul manastirii este „Adormirea Maicii Domnului„) si de Pestera lui Zamolxe.
??????????? Toate aceste m-au facut sa va povestesc si eu depre Morm?ntul? ascuns zeului Zamolxe. Oare o fi adevarat? Sau nu?
