Pragul saraciei si pragul de sus
Mai multi analisti, sindicalisti si ziaristi ne-au explicat la televizor zilele trecute unde e plasat pragul saraciei la romani si cam cati cetateni il trec dintr-o parte in cealalta. Cel mai bine se price la treaba asta statisticienii, care proptesc limita respectiva dupa ce fac niste calcule cumplite in care intra diverse trenduri si pofte de cumparare la romani. Sindicalistii, care au si ei treaba lor bine stabilita in povestea asta – de cele mai multe ori chiar si bine platita – muta apoi stinghia cu pricina de unde-au fixat-o statisticienii acolo unde li se plang lor amarastenii c-ar trebui sa stea. Ziaristii, pe un subiect atat de neatractiv, colporteaza parerile unora si altora, de nu se mai intelege nimic despre prosperitatea sau indigenta lucie a romanului.
Nu cred in statistici si cu atat mai putin in ce spun sindicatele. Cred, in schimb, ca pragul de saracie se afla chiar la intrarea fiecarui apartament de pe la noi (la case e valabil doar la cele nationalizate, inca doldora de chiriasi ce astepta evacuarea – celelalte n-au prag de saracie, ci eventual de stejar lacuit, corp comun cu usa securizata). Proprietarii de mall-uri, super si hyper marketuri stiu cel mai bine asta. De dimineata si pana seara asteapta infrigurati ca romanii sa treaca pragul saraciei si sa-si exercite la ei in magazine dreptul lor de clienti dependenti de cumparaturi.
Daca ati vedea o harta cu amplasamentele viitoarelor marketuri gigantice, ce asteapta doar vremea buna sa se deschida, ati crede ca e o ciupercarie. Teritoriul Romaniei este cotropit de umbrelute rosii, ca un pojar care se extinde cu cat romanul se scarpina mai are prin buzunare. Halele cu papa, cosmetice, tricotaje si bricolaje vor fi mai multe decat cele in care se lucreaza efectiv. Daca cumparatorii, macar cei calificati, ar putea intra in campul muncii iar cumparatul in nomenclatorul de meserii, am avea demult somaj negativ.
Nu gripa e flagelul sezonului, ci febra shoppingului, afectiune ce face ravagii in toate anotimpurile printre mioritici. E clar ca am contractat si noi maladia occidentala a consumismului, pe care am tot aratat-o cu degetul in anii lungi de proletariat. In tot timpul acesta, sub salopeta statea ascunsa o vietate viciata de pofte, care abia astepta o zodie mai buna se plece de la magazin incarcat de chimicale aproape comestibile frumos ambalate si confectii inutile dupa o luna-doua.
In patima generala a achizitiilor, nu pragul saraciei ar trebui cautat cu atata insistenta. Ci pragul de sus, de care cumparacii nu s-au mai lovit de mult, sa-si mai aminteasca sa se-ntinda numai cat ii tine salariul.
Vifor Rotar
