Desființarea serviciului militar și demilitarizarea instituțiilor

Desființarea serviciului militar și demilitarizarea instituțiilor a fost primul pas spre a distruge tineretul, pentru a avea vicioși, neistruiți, necăliți, tolomaci și fătălăi care să-și admire extaziați propriul cur în oglindă. Serviciul militar era legătura între popor și armată.
Așa devenea oastea mare, din mijlocul poporului. S-a generalizat nepermis și s-a aruncat anatema pe dilibau și armata făcută la muncă, de parcă toată armata ar fi fost o neghiobie și de parcă Transfăgărășanul nu ar fi fost făcut de oaste…
Apoi asaltul major se dă cu privire la școala militară în general, indiferent de grad. La instituțiile superioare de formare militară (Academia Națională de Apărare ,,Carol I”, Academia de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”, Academia Națională de Apărare ,,Mihai Viteazul” ș.a.) s-a permis intrarea a tot felul de neisprăviți pentru a urma studii postuniversitare: fabricanți de bere și stâlpi de cafenele, pițipoance fuste scurte, pizdificați/efeminați, corupți, consilieri la Cotroceni care nu știau să deosebească un infanterist de un tanchist. Astfel s-au ocupat locurile care ar fi trebui să fie numai ale ofițerilor de carieră.

Un hârciog ghiftuit a ajuns director de serviciu secret că i-a pus nevasta o vorbă bună președintelui. La ministerele de forță n-ai loc de cuconet care plimbă hârtii. La școlile de agenți și de subofițeri, cifrele de școlarizare au fost anual scăzute, invocându-se austeritatea bugetară.
S-au tocat banii țării pe tot felul de nimicuri, școlile au fost subfinanțate, pentru a se încadra direct, din stradă. Ar mai fi fost și aici un filtru, se putea clădi o armată de strânsură, că românul e deștept, înzestrat de la Dumnezeu și se adaptează, dar și aici au lucrat cu sârg, că subinginerii au ajuns să fie puși în capul bucatelor.
Corpul profesoral a fost și el sabotat: foști inspectori-șefi au ajuns profesori, iar după aceea au poposit un pic la pușcărie.
Apoi au venit traficanții de funcții, mituiții, veleitarii și gigoloii, fripturiștii, nepoții de cadre făcuți automat ofițeri după o facultate la ,,parti”, unde au completat grile x și zero, rectori au fost puși pentru trei zile, ori luați din jilț și duși la beci. Dacă aici concurența asigură intrarea unor elite, acestor copii li se taie aripile, lucru pe care mi l-au spus la lecțiile ținute la academie și școlile din Cluj-Napoca și Câmpina.

Pentru control politic, s-au ținut sine die șefi prin împuterniciri.
S-a lucrat și legislativ și organizațional și s-a exploatat viciul și tentația.
Din teritoriu s-au adus la centru o serie de hoți care au mutat furtul de la granițe în furt mai organizat, în Aparatul Central.
S-au adus cu nemiluita, pe filieră directă, pile și relații, care au avut cariere fulminante, au căpătat grade în ploaia de stele, au ajuns să aibă evoluții paralele cu cele ale militarilor de carieră.
S-a urmărit astfel moartea lumii noastre, slăbirea atât de necesarei coeziuni militare, profesionale, fără de care o armată, un corp este un organism mort, dezarticulat.
S-a lucrat la subminarea culturii organizaționale, care, ca și elitele, nu se creează peste noapte, ci necesită timp, organizare, trudă așezată, oameni pasionați puși pe căprării, fiecare la locul nimerit.

Unitățile din toate domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale au fost subfinanțate, prin plata doar a salariilor și a pensiilor, fără investiții în infrastructură, iar cu logistică asiatică sau occidentală, învechită, deja venită uzată fizic și moral, că politicul și spermatozoizii eșuați de la școala de partid Ștefan Gheorghiu au intrat cu picioarele în armată.
O altă metodă mafiotă este antagonizarea categoriilor sociale civil-militar și militar/poliție/servicii, între specialități/linii de muncă/arme. Când tu la privat primești puțin peste 2000 de lei, este ușor să ți se sădească în suflete frustrarea, când afli că un militar are 5-6 mii de lei. Ce mai contează că între tine și el n-ai cum să se pună semnul egal, noul comunism e pe cale să dea jos crucea și în locul ei va pune semnul egalității violet. Manipularea merge până acolo încât se pune semnul egal între pensia militară și cea specială…
Armata Țării Românești este esență de fibră națională și cea mai importantă instituțiune a statului român. Pentru Eminescu, armia era ,,organul puterii fizice a poporului românesc”. Dacă din muzee dispare ultima țărancă pictată de Grigorescu, dacă e arsă de invadatori ultima casă de români, tot n-am murit cu totul. Dacă din toți bărbații țării mai supraviețuiește un oștean cu muierea lui, nația română e salvată. Că militarul nostru are genă de războinic. Iar asta ne-o arată istoria, nu eu. Militarul nostru – că e biată cătană sau ofițer – singur fiind, va cânta ,,Trece-ți batalioane române Carpații!” Și va face prunci cu creștina lui, care și ea va cânta la fel. Și va făptui la fel. Un militar nu e un om cu ifose. El mănâncă ghiveci călugăresc și trăiește.

Pământul țării noastre e frământat la tot pasul cu oase de ostași. Urcați-vă în mașină și mergeți doar un pic. Peste tot există cimitire, morminte, gorgane din Evul mediu.
Ei s-au bătut pentru pământul țării, moșie care azi e dată pe nimic la străini, în vreme ce românii se sfâșie.
Așa cum elevul nu e egal niciodată cu dascălul său, așa cum fiul nu e egal niciodată cu tatăl său, un militar nu va fi niciodată egal cu un civil (nota mea: aici nu sunt de acord… oștirea țării era talpa țării, țăranul român, civilul și militarul la nevoie).
Oștirea țării a pus România pe hartă.

P.S
Când eram la Direcția Operațiuni Speciale (DOS), investigam pe unul pentru evaziune fiscală mare. Avea o vilă și un BMW.
După doi ani, iar era investigat. Avea trei vile și un Ferrari”

Florin Sinca

Share on Facebook

Tweet

Follow us