LIBRIS aduce cartea, noi o rasfoim
Pagini de jurnal – Julien Green
Desi se sfarsea din viata in 1997, scriitorul francez de origine americana Julien Green era muncit de soarta pe care jurnalul extrem de voluminos tinut vreme de peste 70 de ani o va avea in mainile unui cititor „din anul 2000 sau 2020”. Iata o previziune foarte scurta asupra posteritatii scrierii sale. Oarecum in dezacord cu orgoliul ce imbiba de obicei demersul diaristic al scriitorilor care au suficient de multe de spus incat sa tina un jurnal paralel cu celelalte genuri in care se investesc. „Ce-ar putea vedea el (cititorul, aflat intamplator acum in 2007) intr-insul si mi-ar reprosa ca n-am spus?”, continua anglo-francezul sa scruteze destinul insemnarilor sale de-o viata.
Probabil ca Green, asemenea altor mari spirite franceze cu care se inrudea indeaproape, gasea ca literatura, in ciuda generozitatii si diversitatii ofertelor, nu este neaparat terenul propice marilor adevaruri. Acestea s-ar cuveni rostite in jurnale, romane scrise pentru sine – subtitlul prezentelor Pagini de jurnal este „Placerea de a te povesti tie insuti” – dintr-un impuls de neinfranata sinceritate.
Pentru ca scrie din interiorul spatiului spiritual francez., muncit de obsesia autoreflexivitatii, Green nu putea – si nici n-a vrut – sa evite influenta marilor ganditori ai Hexagonului care i-au fost precursori ilustri in indeletnicirea nobila de a privi in sine. Stendhal, Gide si Camus au deschis un drum fertil al meditatiei, pe care a apucat si Green in 1928, cand se hotara sa-si inceapa jurnalul. Chiar fraza de deschidere este imprumutata din Stendhal si prefigureaza ideea reiterata pe parcursul celor nici mai mult nici mai putin de 18 volume, ca jurnalul sau este „un fel de oglinda in care ma privesc”. O oglinda „purtata de-a lungul unei existente, in care se reflecta deopotriva cerul albastru si noroiul baltoacelor” care au luminat si maculat viata acestui scriitor sensibil, marcat de homosexualitate si problema credintei.
Cei carora li se va parea ca 18 volume de insemnari sunt deja o opera cu greutate trebuie sa stie ca adevaratul jurnal al lui Julien Green nu a fost publicat inca. O fundatie americana secreta va pastra cele 226 de registre cu scriere marunta pana prin 2048, conform testamentului lui Green. Abia atunci, la 50 de ani de la moartea autorului versiunea necenzurata a jurnalelor va vedea lumina tiparului.
Tratat despre banalitate – Nicolas Grimaldi
Autorul este, cu siguranta, nemultumit de filozofie. Mai precis, de rezultatele la care a ajuns meditatia la sorta lucrurilor si a lumii, la capatul a milenii de iscodiri ale misterului creatiei, incercate de mii de ganditori. Grimaldi chestioneaza nu nobletea acestor tentative de a surprinde esenta lumii in fulguratia unui gand ci faptul ca toti marii oameni ce s-au dedicat speculatiilor filosofice au scapat constat din vedere un aspect. Anume banalitatea existentei, ocolita cu dispret sau doar din neatentie de cei dispusi sa descifreze lumea. Ca sa repare acest neajuns, autorul analizeaza notiunile cele mai simple si experientele cele mai comune la care se poate referi o existenta. „Mi s-a parut – spune autorul – ca nu poate descoperi nimic mai banal ca timpul, viata, asteptarea si moartea”.
Nu va lasati totusi indusi in eroare de aparenta simplitate a acestui rezumat al cartii de fata. Chiar daca trateaza banalitatea, ea poate fi oricum, numai banala nu. Este mai degraba o oglinda, intinsa cititorului, dupa cum spune Grimaldi insusi, ca sa-si poata recunoaste in ea propria existenta.
Vifor Rotar
