Istoria se repetă ?
Îndumnezeirea firii omenești din persoana Mântuitorului este dată chiar în Întrupare, dar se arată și se afirmă treptat de-a lungul timpului, pe pământ. Dumnezeu coboară în lume și Se întrupează, rămânând în continuare Dumnezeu adevărat și făcându-Se om adevărat, întru toate asemenea nouă, afară de păcatul strămoșesc (Fil.2, 6-7) și omul care rupsese dialogul cu El, se ridică spre plenitudinea vieții dumnezeiești, devine „dumnezeu” după har, pentru ca unirea celor două firi: dumnezeiască și omenească, în ipotasul Logosu-lui, adică a Fiului întrupat, a fost hotărâtă încă din veci în sfatul lui Dumnezeu, căci acesta a fost scopul ultim pentru care lumea a fost creată din nimic.
Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu. Deși împărăția lui Dumnezeu încă nu s-a arătat, ea există, de bună seamă. Să ne îndreptăm privirile spre Împărăția cerurilor cu o răbdătoare așteptare a deplinei biruințe asupra tuturor potrivnicilor ei. Satana va fi înfrânt de către Hristos: „Dumnezeul păcii îl va zdrobi curând pe satana sub picioarele voastre” (Romani16, 20).
Hristos, Capul Bisericii, a învins, transmițând putere de biruință și mădularelor Trupului Său.
Cu toate că a trecut mult timp, cât timp puterea și slava Lui se va arăta în mădulare-le Trupului Său, adică în noi, cei răscumpărați cu Sângele Său, nu trebuie să ne pierdem speranța, ci să repetăm zilnic: „că a Ta este împărăția…”.
Cu fiecare manifestare a Împărăție Sale ne convingem tot mai mult că există viața veșnică, că suntem născuți pentru veșnicie și că timpul nu se poate prelungi prea mult pentru noi. Înnoirea sufletului, aspirația către veșnicie, ne umple viața, ne descoperă noi taine. Nu ne mai înspăimântă amenințarea satanei, chiar și atunci când simțim că ne fuge pământul de sub picioare. Îndreptându-ne privirea către cer să nu încetăm a striga cu curaj: „Că a Ta este Împărăția”. Oricât de mari ne-ar fi pierderile, oricâtde neputincioși și de istoviți ne-am simțit vreodată, chiar când ni se va fi spulberat orice speranță,vom putea trece din biruință în biruință strigând: „Că a Ta este împărăția…”.
Când ne este neînchipuit de greu, când vrăjmașul ne împresoară din toate părțile cu forțe sporite, să ne pătrundem de înțelesul acelui adevăr vital, că „împreună cu Hristos” (Coloseni 3,3) vom învinge „prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8,37).
Să luăm aminte la aceste spuse și să le aplicăm noi înșine în viață, să le ținem aproape de inimă. Voi putea oare să spun către Domnul, dintr-o inimă care este din fire răzvrătită și samavolnică, „a Ta este împărăția..„Voi fi în stare să mă supun Domnului pe deplin? Va putea inima mea să-L accepte ca pe un Stăpân și Îndrumător?
Dacă va fi așa, puterea Lui îmi va rodi inima. Unde împărtășește El acolo este și slava Lui. Omul nu poate să se laude cu ale sale fiindcă știe că numai cu puterealui Dumnezeu săvârșește cele plăcute lui Dumnezeu și că toată slava și lauda I se cuvin doar Lui, Celui vrednic de toată închinăciunea, atotputernicului și iubitorului nostru Domn. Fie ca inima noastră să devină locaș al Împărăției și puterii Sale și să-I aducă slavă, cinste și închinăciune.
Prof. Dr. Antoniu-Cătălin N Păştin, Membru A.O.Ș.R
Sursa: art-emis.ro
Aici e Trinitas-ul sub acoperire?