Dă-ți Două Palme și Ridică-te

Preambul
Citez din Dan Diaconu, așă cum a apărut pe Justițiarul:
„Ţările bogate, şi din ele un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Este o situaţie care nu poate să continue mai departe. Aşa se prezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim: a inechităţii, a jafului, a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani şi o sută de ani sub capitalism. De aceea am declarat că pentru noi a apus întotdeauna o asemenea cale.” (https://www.youtube.com/watch?v=p8_lbHav9FQ)
Este un extras din discursul lui Ceauşescu de la cel de-al XVI-lea congres al PCR-ului. Pentru cei mai tineri dintre cititori, dar şi pentru cei care suferă de-o oarecare amnezie, amintesc faptul că acel congres, desfăşurat pe parcursul a patru zile, s-a încheiat pe data de 24 noiembrie 1989 cu realegerea lui Nicolae Ceauşescu.
Şi, dacă mai vreţi o paralelă acum, la treizeci de ani de la acel moment, vă voi aminti cum era aplaudat Ceauşescu. Puteţi înţelege astfel cum ăia de-acum treizeci de ani erau la fel cu cei care acum se înghesuiau să aplaude şi să strige „Io-ha-nnis! Io-ha-nnis!”. Acelaşi ritm, acelaşi „ientuziasm” (sic!) bolnăvicios (Vezi clipul al doilea cu un extras mai larg din Congres: https://www.youtube.com/watch?v=XIwcMKRtdf4).

Dacă aş fi mai tânăr aş spune că-s simple coincidenţe. Însă, la momentul ăsta mi se cam face pielea de găină când mă gândesc cum, undeva pe la începutul anilor ’90, cineva îmi spunea că „dacă ţi se pare că ai de-a face cu o coincidenţă trateaz-o cu cea mai mare atenţie pentru că nu degeaba ţi s-a luminat mintea şi ai văzut-o”.
Şi tot atunci mi-a mai spus că „va mai fi o coincidenţă mare când o să vină rândul galbenilor. Ăia ne vor face cel mai mare rău, cu domnul lor străin cu tot”.

Ce puteam să înţeleg pe vremea aia?
Din păcate bătrânul nu mai trăieşte pentru a-i spune că a avut dreptate. Dar să lăsăm coincidenţele şi să ne întoarcem la ziua de azi.
Fac parte dintre cei mulţi care n-au votat niciodată PSD-ul pentru că e PSD, ci pentru că reprezenta speranţa încetinirii nebuniei în care suntem târâţi.
Din păcate însă, de la blatul cu Referendumul pentru Familie, PSD-ului i s-a tras grav. Ca şi mine, mulţi au înţeles că tot conservatorismul etalat de PSD e unul de faţadă şi că, în final, reprezentanţii săi sunt controlaţi tot de stăpânii externi. Şi, mai mult, că toată „poziţia radicală” a acestui partid e una strict formală deoarece atunci când vine momentul asumării conducătorii şi membrii săi o sfârşesc în blat.
Mă rog, nu vreau să lovesc PSD-ul acum când oricum e în mocirlă. Le-aş atrage atenţia membrilor săi că, mergând pe calea social-democraţiei europene o vor sfârşi la groapa de gunoi a istoriei. Aia e o cale înfundată, care nu duce nicăieri.
Iată însă că a venit ziua în care românii s-au hotărât să taie coada câinelui şi să voteze cu o majoritate covârşitoare cea mai proastă variantă pentru ei. E drept, nici alternativa nu era grozavă, dar mergând pe calea radicală ne vom îngropa definitiv în istorie. Tot bătrânul a cărui amintire îmi bântuie noaptea aceasta îmi spunea că „va veni o vreme în care îţi va frică să spui că eşti ceea ce eşti şi că ai credinţa pe care o ai. Fraţii îşi vor pârî fraţii, copiii părinţii şi chiar mamele copiii”. Mă rog, sunt lucruri pe care n-ar trebui să le spun atât de clar, dar puţin mai contează acum.
Reţineţi totuşi că cea mai mare provocare a noastră, a celor care nu suntem atât de imbecilizaţi de propagandă, a celor care acum ne simţim iremediabil învinşi şi fără nicio speranţă, este să ne menţinem români, să rămânem aşa cum suntem pentru a ne putea întâlni atunci când vor se vor întoarce vremurile. Ştiu că pare uşor, dar nu e.

Lamentare versus determinare
De câteva săptămâni vorbesc cu un camarad de-al meu despre nevoia de a termina cu lamentările și de a înceta să ne mai plângem de milă de fiecare dată când poporul primește o lovitură.
“Vai ce rău este, câtă durere pe sufletul nostru!”
Dă-ți două palme și ridică-te de pe jos.
Adună-te, oțelește-te și pune umărul la clădirea unei viitoare structuri de rezistență.
Scoate din vocabular expresia “iremediabil învinși” precum ai scoate o căpușă înfiptă în burtă. Cu un cuțit încins dacă trebuie.
“Să ne menținem români” nu-i destul. Cu mentalitatea de a sta deoparte așteptând să treacă furtuna nu vom ajunge departe. Aceasta este mentalitatea oamenilor cu spiritul frânt și inima îngenunchiată, care în reflexul de câine lovit sunt capabili de maximum o rugăciune suspinată printre lacrimi… și atât.
Da, Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în traistă!

Noi trebuie să construim în timp ce deasupra noastră tună, fulgeră și plouă cu gheață. Concret, să punem bazele unei rețele de naționaliști, găsindu-ne unii pe alții și formând legături de camaraderie, consolidând o prezență mediatică puternică dublată de organizații de activism militant.

Cei tineri și ambițioși să-și ia examenele și să ajungă în funcții din care pot să-si exercite influența în favoarea interesului național.
Cei bătrâni să echipeze tinerii cu tot ceea ce au nevoie pentru a săvârși lucrarea pe care înaintașii lor au început-o. Conștientizați cu tărie că s-ar putea să nu vedeți schimbarea la față a României și nu fiți triști, ci folosiți timpul pe care îl mai aveți la dispoziție pentru a grăbi răsăritul ce-l vor prinde copiii voștri!
Vă spun asta deoarece ştiu bine cine se află în spatele lor şi tocmai de-aceea e bine să înţelegeţi că meciul de azi e definitiv pierdut. Golănia care vine şi suferinţa pe care-o va aduce vor fi insuportabile. Veţi vedea că nu vă puteţi opune, că forţa cu care normalul şi raţionalul vor fi înlocuite cu anormalul şi ilogicul va fi copleşitor de mare. Şi nu veţi putea înţelege de unde atâta putere, iar asta se va întâmpla pentru că nu aveţi cum să priviţi în spatele lor, acolo unde-i sursa forţei lor întunecate.

Cititorii fideli ai acestui site știu bine cine se află în spatele subminării Neamului. Partea materială identificabilă prin etnia suprareprezentată în presă, Hollywood și sistemul bancar reprezintă expresia unei surse invizibile a răului, despre care se vorbește în Efeseni:

 “Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.”

În toată această perioadă, tentaţia de a face „pasul dincolo” va fi foarte mare. Veţi crede chiar că voi sunteţi vinovaţi că nu înţelegeţi care-i binele şi care-i răul şi chiar vă veţi vedea tentaţi să încercaţi să judecaţi „aşa cum o fac şi ceilalţi”.
Uneori „trecerea dincolo” o veţi percepe ca pe o chestiune de viaţă şi de moarte. Credeţi-mă, toate sunt iluzii! A te menţine vertical într-o lume strâmbă nu e simplu, dar nici imposibil.
Şi, mai mult, trebuie să înţelegeţi că, în ciuda nebuniei pe care-o vedeţi instaurându-se ca lege fundamentală, în ciuda răsturnării tuturor cu fundu-n sus, nu mai e mult. Mult a fost, puţin a rămas. Cam patru-cinci ani de negură, durere şi, cel mai rău, de sentimentul acela că nu mai există nici măcar speranţa.
Domnul Dan Diaconu face o apreciere optimistă crezând că mai sunt cinci ani de negură, eu spun că mai sunt cinșprezece, cel puțin!

Realitatea depinde de percepție și felul cum percepepi lucrurile este determinat de mentalitate. Dacă te uiți la ceas și te gândești “Vai, e abia ora 5!” atunci timpul va trece încet, însă dacă te gândești “E deja ora 5!” timpul trece mai repede. Este un exemplu simplist de alchimie mentală, dar cu antrenament, astfel de transmutare a percepției devine tot mai ușoar de executat.
Așadar percepe acești ani ca fiind ocazia noastră de a construi și a ne dezvolta. Cu cât mai extreme și evidente vor fi măsurile globaliste, cu atât mai ușor va fi pentru români să se trezească. Fiecare acțiune antiromânească este muniție pe care media alternativă o poate folosi împotriva ideologiei neomarxiste.
Lucrurile se vor rezolva de la sine şi cel întronizat azi va avea soarta celui reales acum treizeci de ani. Şi nu veţi fi voi cei care-l veţi sacrifica, ci tocmai ai lui, orbii de azi care vor ajunge la disperare. Nici atunci nu vor înţelege mare lucru deoarece sufletele lor sunt ciobite pentru totdeauna, iar viaţa lor e una ratată.

Însă vine momentul acela în care nu mai poţi ţine orbii şi surzii în linie, momentul în care propaganda nu va mai lucra şi „proaspăt treziţii” nu vor şti altceva decât răzbunare.
Şi nici atunci nu va trebui să vă amestecaţi între ei. Rămâneţi verticali şi lăsaţi-i pe să se măcelărească între ei deoarece nu fac altceva decât să încerce să-şi ispăşească păcatele. „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.”
Dan DIACONU

Viitorul aparține celor capabili să-si croiască altă soartă.
Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână înafară cel ce are îndoieli.

Sterie Ciumetti
Sursa: Incorect Politic

Share on Facebook

Tweet

Follow us