Summit-ul Biden-Putin: o semifinală înaintea finalei SUA-China
Noul lider al „lumii libere”, peşedintele Joseph Robinette Biden jr., împăratul noului Imperiu Roman de Apus, a făcut prima călătorie la aliaţii săi, în Marea Britanie, centrul fostului Imperiu Britanic, cel mai preţios aliat şi supus al său, şi în Europa Occidentală continentală, noul Imperiu Roman de Răsărit sau noul Imperiu Bizantin, UE, şi la sfârşitul călătoriei sale s-a întâlnit cu puternicul ţar al Celei de-a Treia Rome (Rusia), Vladimir Putin.
După crizele multiple din ultimii ani, din timpul imprevizibilului preşedinte american anterior, Donald Trump – ultima şi cea mai gravă fiind cea a coronavirusului, o pandemie, de fapt, un probabil război biologic scăpat de sub control, încă nu pe deplin descifrat –, întâlnirile politice ale lui Joe Biden din Regatul Unit (noua „Global Britain”), inclusiv cu regina, dar şi cu liderii G7, cu conducătorii tehnocraţi ai UE, cu liderii ţărilor membre NATO la Bruxelles (armatele sale din partea europeană a vastului imperiu american) şi întâlnirea de câteva ore de la Geneva, organizată la iniţiativă americană, sunt veşti bune pentru planeta Pământ.
Criza şi crizele încep să fie treptat dezamorsate.
În Cornwall (Marea Britanie) a avut loc întâlnirea G7. G7 a însemnat în Franţa, Germania, Italia, probabil şi în alte părţi „lumea bună” (le beau monde). Dar, dacă ne uităm bine la cei care compun azi cândva prestigiosul G7, pe lângă SUA (Marea Britanie, Germania, Japonia, Franţa, Italia, Canada), vedem imediat că este vorba doar de principalii parteneri (şi supuşi) ai SUA. Criteriul actual anunţat al selectării lor e cel al PIB-ului pe cap de locuitor (un calcul pur occidental, irelevant pentru restul lumii).
Lipsesc China, India, Rusia, Brazilia, Turcia şi Africa de Sud. Italia se găseşte, cu o datorie faraonică, într-o situaţia aproape comparabilă cu cea a Greciei de acum câţiva ani. Canada e o ţară frumoasă şi bogată, dar nu e o mare putere, ci doar vecinul sigur al SUA, aşa cum nu prea e Mexicul. PIB-ul Chinei e egal cu cel rezultat din însumarea PIB-urilor a patru sau chiar cinci din ţările G7, exceptând SUA.
Reuniunile la care a participat preşedintele Joe Biden au fost mai degrabă formale, un bal mai mult sau mai puţin mascat (la una a fost invitat şi preşedintele român, Klaus Iohannis, care a avut onoarea de a-şi ciocni pumnul de augustul pumn american ; de la Trump primise o şapcă), ca să nu spunem un „Congres al babelor” din Viena lui 1815. Asemenea întâlniri nu mai impresionează pe nimeni, produc mai degrabă iritare, glume, satire sau doar indiferenţă în rândul populaţiilor. Şi nici măcar importanta întâlnire dintre Joe Biden şi Vladimir Putin nu e de prima mână. Decât din punct de vedere militar. Întâlnirea de gradul zero ar fi fost cea dintre SUA şi China, care, iată, nu poate avea loc deocamdată.
Joe Biden s-a întâlnit cu Vladimir Putin după ce l-a făcut recent „asasin”.
El însuşi nu e un preşedinte recunoscut pe deplin nici măcar acasă, în SUA. Donald Trump nu-l recunoaşte nici astăzi şi destulă presă „republicană” sau trumpistă anunţă întoarcerea lui Donald Trump în vara sau în toamna asta. E adevărat că încă se renumără voturi în SUA, un audit în statul Arizona, comitatul Maricopa. Alte state republicane se pregătesc să facă acelaşi lucru. Dar e foarte improbabil ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă fără noi alegeri. Auditul din Maricopa pare să fi provocat şi reacţii la Departamentul de Justiţie, şi noi comentarii ale lui Donald Trump, liderul de facto al republicanilor, precum acesta : „Că e vorba de maşinile de vot, de votanţi care nu au vârsta legală pentru a vota, de persoane decedate, de străini aflaţi ilegal pe teritoriu, de voturi adăugate, de voturi falsificate, de voturi ale celor absenţi, de livrari ale voturilor prin poştă sau de absenţa lor, de cutii cu voturi, de oameni plătiţi să voteze sau de alte lucruri, alegerile prezidenţiale din 2020 sunt, după mine, crima secolului” (Zachary Stieber – „Trump wanted Supreme Court to order new election in key swing states, emails show”, theepochtimes.com, 16.06.2021).
Ce au putut negocia la Geneva Joe Biden şi Vladimir Putin ?
După cum a reieşit din conferinţele lor de presă, ambasadorii celor două mari puteri se vor întoarce la posturile lor. Un mare pas înainte. E posibil să aibă loc şi un schimb de prizonieri (tot pe podul din Berlin ?). Echipe ale Ministerului de Externe rus se vor întâlni cu echipe din Departamentul de Stat pe diferite subiecte de interes bilateral. S-a discutat şi despre securitatea cibernetică, despre activitatea ONG-urilor, despre grosolanele şi abuzivele mistificări ale mediei, despre falsele îngrijorări privind Arctica.
Dar, deocamdată, în urmă cu câteva zile, SUA au acordat Ucrainei un nou ajutor militar în valoare de 150 de milioane de dolari. Tot recent, Vladimir Putin precizase că o eventuală aderare a Ucrainei la NATO ar însemna încălcarea unei linii roşii, adică Rusia va reacţiona brutal. Şi Ucraina riscă să devină mult mai mică, dacă nu cumva să dispară de tot de pe hartă. Iar România şi-ar putea recupera teritoriile pierdute în favoarea fostei Uniuni Sovietice. La fel ca Polonia, Ungaria şi Rusia, bineînţeles. Teritoriile şi cetăţenii români (la fel ca polonezii şi maghiarii) care locuiesc dincolo de graniţele actuale.
Pentru moment, Ucraina, care nu este încă ţară NATO, a devenit un ciudat poligon de antrenament – nu mai puţin de şapte exerciţii militare împreună cu NATO sunt prevăzute în Ucraina pentru anul în curs. La graniţa Rusiei.
La Forumul Economic de la Sankt Petersburg de la începutul acestei luni, ministrul de Finanţe rus a anunţat că, până într-o lună, Rusia va renunţa la toate rezervele sale în dolari şi îşi va diminua semnificativ rezervele în lire sterline. În schimb, îşi va spori rezervele în yuani, în euro şi în aur.
Din punct de vedere economic nu a fost nimic de discutat între delegaţiile SUA şi Rusia. Decât, poate, ridicarea unor sancţiuni americane (şi europene). Care vor fi discutate în următoarele şase luni. Rusia s-a reorientat economic spre Asia şi e din ce în ce mai puţin interesată de Occident.
După lovitura de stat din 2014 din Ucraina, după Maidan, relaţiile politice, economice şi militare ale Rusiei cu China, India, Iran şi alte ţări din Asia au devenit mult mai consistente.
Ne putem întreba dacă Republica Populară Chineză a refuzat un summit cu Joe Biden. Ar putea fi mai multe explicaţii. Politica agresivă a lui Donald Trump faţă de China e continuată de Administraţia Biden. În plus, originea virusului devastator nu e deloc clarificată.
După Gilbert Doctorow, important expert american în relaţiile SUA-Rusia, negocierile americano-ruse vor fi în primul rând militare. Summit-ul de la Geneva nu e decât „deschiderea” : „De ce ţine Joe Biden să organizeze o întâlnire atât de devreme în mandatul său ? Ni se spune că obiectivul este acela de a obţine o „mai mare stabilitate” în relaţiile bilaterale. Dar nu i-am auzit pe comentatorii de la noi explicând despre ce stabilitate ar fi vorba […].
Din punctul meu de vedere limitat, summit-ul n-are decât un obiectiv, să pună capăt unei curse a înarmărilor pe care Statele Unite sunt pe cale s-o piardă, dacă nu cumva au pierdut-o deja irevocabil, şi să împiedice ca schimbarea echilibrului strategic în defavoarea Statelor Unite să se mai agraveze. Avantajul secundar ar fi anularea cheltuielilor militare prevăzute, cheltuieli care depăşesc cu mult 1 000 de miliarde de dolari alocaţi pentru a moderniza numai triada nucleară. Aceasta ar permite eliberarea unor fonduri pentru a face investiţii masive în infrastructuri pe care Biden acum încearcă să le facă adoptate de Congres […].
De la retragerea Statelor Unite din tratatul ABM (anti-ballistic missile – n.n.) în 2002, sub George Bush, politica americană vizează să permită o primă lovitură eliminând ICBM-urile (intercontinenal ballistic missile – n.n.) ruseşti şi apoi făcând inutile forţele nucleare reziduale din Rusia, care ar putea fi distruse prin sistemele antibalistice americane. Noile rachete ruseşti, maniabile şi de foarte mare viteză, ar putea scăpa tuturor sistemelor ABM cunoscute.
Conform discursului lui Putin din martie 2018, noile armamente strategice ruseşti au făcut ca sutele de miliarde pe care americanii le-au investit pentru a obţine superioritatea să fie un fel de Linie Maginot a timpurilor moderne. Orice ar putea lansa Washingtonul împotriva Rusiei, forţele ruseşti reziduale ar penetra sistemele de apărare americane şi ar face prăpăd în patria americană” („A reductionist approach to the forthcoming Biden-Putin summit in Geneva”, gilbertdoctorow.com, 30.05.2021).
În luna următoare va avea loc la Beijing un alt summit, poate mai important decât cel de la Geneva, summit-ul Xi Jinping-Vladimir Putin. Chinezii şi ruşii îşi aniversează colaborarea pe cât de strânsă, pe atât de extinsă – 20 de ani de la semnarea Tratatului de bună vecinătate şi de colaborare prietenească. (Petru Romoşan)
