Cum si cat muncesc parlamentarii de Brasov?
Munca mai mult sau mai putin asidua a deputatilor si senatorilor care ii reprezinta pe brasoveni in Parlamentul Romaniei a fost facuta cunoscuta de catre Biroul de Consiliere pentru Cetateni din Brasov, in cadrul raportului de monitorizare „Cum muncesc parlamentarii din circumscriptia Brasov”. Raportul face parte din proiectul „Parlamentarii lucrand din greu sau abia muncind” coordonat de Institutul pentru Politici Publice (IPP), in parteneriat cu Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni, Agentia de Monitorizare a Presei si finantat de Agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala USAID prin intermediul „Programului de Consolidare a societatii civile din Romania”.
Cu aceasta ocazie a fost monitorizata activitatea parlamentarilor judetului Brasov din lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2006, raportul vizand aspecte referitoare la solicitarile de informatii adresate birourilor parlamentare, interviurile cu parlamentarii sau/si cu personalul birourilor parlamentarilor, dar si investigatiile proprii privind activitatile desfasurate de fiecare parlamentar dintre cei selectati.
In cele trei luni de monitorizare, parlamentarii au primit 433 de solicitari astfel: 145 – prin telefon, 124 – prin posta sau posta electronica si 164 – adresate prin vizite. Parlamentarul care a avut cele mai multe astfel de solicitari din partea cetatenilor a fost senatorul Nicolae Vlad Popa, cu 151, ceea ce inseamna 35% din totalul solicitarilor. Parlamentarul cu cele mai putine solicitari este deputatul PSD, Titus Corlatean, cu doar 17, adica 4% din totalul solicitarilor primite de la cetateni in perioada monitorizata.
In ce priveste rata raspunsurilor oferite, aceasta este cel putin la nivel declarativ de 90% – procent care nu prezinta gradul in care cererile cetatenilor au fost solutionate, se mai arata in raport.
Referitor la colaborarea parlamentarilor cu autoritatile publice locale, raportul arata ca „informatiile prezentate de ei si personalul acestor birouri ne determina sa concluzionam existenta unei comunicari continue intre parlamentari si autoritatile locale chiar daca preponderenta intalnirilor a avut ca actor institutia primariei”.
?
?
