9 martie – Datini, obiceiuri si superstitii
Ziua de Macinici pastreaza urme rituale ale unui stravechi inceput de An agrar celebrat la echinoctiul de primavara, 9 martie pe Stil vechi, hotar intre iarna si vara, intre zilele aprige ale Dochiei si zilele calduroase ale Mosilor. In ziua de Macinici s-au suprapus doua sarbatori de innoire sezoniera a timpului: ultima zi a Babei Dochia cand, conform traditiei, moare si se preface in stana de piatra, si prima zi a Mosilor, jertfiti si transformati in cenusa pe rugul funerar pentru dreapta lor credinta.
Ritual specific Anului Nou
Obiceiurile din ziua de Macinici formeaza un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale (Sfinti, Sfintisori, Bradosi); betia rituala atestata de traditia populara, care sustine ca e bine sa bei in aceasta zi 40 sau 44 de pahare de vin; deschiderea Mormintelor si portilor Raiului; aprinderea Focurilor de Macinici prin curti si gradini, in fata caselor si in camp; purificarea oamenilor si vitelor prin stropirea lor cu apa sfintita; protectia magica a caselor si anexelor gospodaresti prin inconjurarea lor cu cenusa provenita de la Focurile de Macinici; Batutul Pamantului cu Maiurile pentru alungarea frigului si scoaterea caldurii; asteptarea spiritelor mortilor cu scaune si mese intinse la Focurile de Macinici; observatii si previziuni meteorologice; aflarea norocului in noul an prin preparare Turtei de Macinici; credinta ca este un timp extrem de favorabil pentru prinderea vrajilor si farmecelor; incheierei Sambrei Plugului; Retezatul Stupilor; taierea primelor corzi de vita de vie si altele. Scenariul de innoire a timpului agrar este completat cu acte rituale si obiceiuri efectuate in zilele cosmogonice care preced Macinicii, Zilele Babei, sau care ii urmeaza, Zilele Mosilor. Sarbatoarea este cunoscuta, sub diferite denumiri zonale, pretutindeni in Romania
Focurile echinoctiale
In ziua de 9 martie, ultima zi a Babei Dochia, erau efectuate practici precrestine, specifice inceputului de an nou: aprinderea focurilor, purificarea spatiului, pregatirea alimentelor rituale, efectuarea unor practici de pomenire a mortilor, inceperea simbolica a celor mai importante activitati economice, prevederea vremii si belsugului in noul an.
Datorita focurilor aprinse prin curti si gradini, satele din sudul tarii se confundau in dimineata zilei de 9 martie cu niste nori de fum. Focurile care se aprindeau cu gunoaiele rezultate din curatirea terenului si anexelor gospodaresti aveau, alaturi de caracterul ritual, si un rol practic. Cand focul se intetea, membrii gospodariei, in special tinerii, sareau peste flacari in asa fel incat fumul sa patrunda printre haine. Obiceiul este consemnat si in Transilvania, unde „in ajunul zilei de 40 de sfinti se aprind gramezi de paie si casenii sar unul dupa altul peste flacariâ€, sau in Banat, unde se zgandara si se batea cu botele in el pentru incalzirea mai rapida a timpului. Considerand ca fumul rezultat de la aprinderea focurilor nu era suficient pentru alungarea serpilor care ieseau in aceasta zi din ascunzisurile lor, se afumau cu o carpa aprinsa cotloanele gospodariei.
Pronosticuri climatice si meteorologice
Asemanator oricarui inceput de anotimp si de an, in ziua de 9 martie se faceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an: „Daca ingheata pamantul spre ziua de 40 de sfinti, se zice ca toamna nu vor fi brume, si oamenii pot semana papusoi cat de tarziu, ca tot se vor coace foarte bine; iar daca nu ingheata apoi toamna pica bruma devreme si din cauza aceasta oamenii trebuie primavara sa semne cit de devreme”, „Cum va fi timpul in ziua de Macinici, asa va fi toata primavara”.
Credinta ca inceputul simbolic al activitatilor economice la Anul Nou aduce spor si belsug era foarte puternica, de vreme ce in ziua de 9 martie era scos plugul in tarina si se tragea prima brazda. Iesirea cu plugul in mosie avea valoare de simbol, intrucat din acel moment incepea anul agrar. Numeroase practici care vizau atat domeniul material, cat si domeniul spiritual aveau acelasi tel: inceperea cu succes a anului agrar.
