„Trebuie să înțelegeți că America a pierdut rușinos războiul”

Deoarece,mai nou,au răsărit de nu știu unde tot felul de deștepți care comentează aberații pe blog,vă voi da câteva elemente care să vă ajute în înțelegerea situației din Afganistan.
În primul și-n primul rând trebuie să înțelegeți că America a pierdut rușinos războiul. Efectiv n-a mai reușit să facă față situației de acolo, iar ceea ce se petrece acum este efectiv o fugă dezorganizată. Principalul vinovat pentru toată nebunia care se constată în teren este incompetentul Biden, împreună cu devianta sa echipă. Luați-l ca exemplu pe Trump. Și el știa că armata americană e în rahat, că acolo s-au băgat o groază de bani și că nu se va scoate nimic, dar a încercat să se arate tare și negocieze de pe picior de egalitate. Și a reușit.
Retragerea lui Trump prevedea părăsiri treptate ale teritoriului și temporizări impuse prin tratat ale reocupării Afganistanului de către talibani. Ceea ce a făcut Biden este o fugă disperată. Talibanii au văzut că „regele e gol” și dacă se pun cu armele pe care le au pe aeroport e jale. Oricum,e interesant de privit grandiosul spectacol al fugii. Toată nebunia a costat 2.2 tln $, 10% din datoria Americii. Vă spun asta ca să înțelegeți că țărănoii americani sunt în faliment!

În Kabul mai sunt doar două ambasade: cea a Rusiei și cea a Chinei. China are speranțe, în timp ce Rusia are temeri. Și-o să înțelegeți ceva mai târziu de ce. În ceea ce privește personalul ambasadelor occidentale, colaboratorii acestora, foștii soldați sau membrii structurilor guvernamentale, toți aceștia sunt amenințați cu moartea ritualică. Talibanii nu se joacă.
Și pentru că am ajuns aici, cred că este interesant să înțelegem cine sunt talibanii. În ciuda aparențelor, vă voi spune o chestiune care vă va surprinde: talibanii nu sunt copiii Afganistanului! Cu toate că sunt legați de destinul țării, cu toate că recunosc Afganistanul ca pe propriul cămin, talibanii, la origine, nu sunt născuți în Afganistan. Ei sunt copiii taberelor de refugiați, născuți în tragedia războiului cu URSS. De aceea, între ei și populația care a îndurat toate experimentele – inclusiv fostul lor experiment – este o diferență consistentă.

Originea talibanilor ar trebui căutată prin scolile religioase de la granița pakistano-afgană, acolo unde se predă adevăratul islam. Iată o afirmație care iar vă va „lovi”.
De ce adevăratul islam? Simplu: pentru că islamul nu-și are locul într-o societate secularizată. Ceea ce vedeți acum – cu excepția Iranului – reprezintă cacofonii. Un musulman adevărat pur și simplu nu poate să stea într-o societate de tipul celor în care locuim noi. Dacă în creștinism există separația dintre stat și Biserică („dați-i cezarului ce-i al cezarului”), acest lucru este imposibil în islam. Aceasta deoarece pentru musulman statul nu-i decât un produs al religiei, iar dacă statul nu e sfânt în definiția și acțiunea sa, atunci treaba musulmanului e să lupte împotriva statului.

Creștinii văd altfel această dihotomie. Accepți statul așa cum e, i te supui, dar privești critic și încerci să răzbești prin iubire. Creștinul trece peste realitatea materială pe care o ia așa cum e, făcând strict „politica lui Dumnezeu” care nu presupune o luptă materială, ci una în care te schimbi pe tine și-i iubești pe ceilalți.
La musulmani nu există o asemenea separație. Statul trebuie să fie al lui Dumnezeu. Și de aceea singura modalitate de organizare acceptată este califatul. Aceasta este o structură monolitică în care statul e construit în jurul religiei. Șeful absolut, Califul, este personalitatea supremă atât religioasă cât și statală. Astfel, cu toate că la bază societatea și religia au structuri administrative separate, la vârf sunt unite de personalitatea califului al cărui scop trebuie să fie facerea lucrării lui Dumnezeu.

Șaria – cea atât de hulită de către ideologii democrați – este legea care se desprinde din Coran. Când trăiești ca un musulman, trebuie să respecți Șaria, indiferent de legea teritoriului pe care te afli. Am văzut tot felul de idioți care le plâng de milă celor care cad sub „teroarea Șariei”. E o minciună: dacă ești musulman nu vezi Șaria ca pe un chin, ci ca pe un destin pe care ți-l asumi. Și, ca să nu credeți că e ceva care li s-a năzărit acum unor nebuni, ar trebui să înțelegeți că Șaria e un sistem legislativ care-a funcționat până la începutul secolului XX, că are o practică judiciară extinsă și că poate funcționa fără probleme în societățile musulmane actuale.
Mai trebuie lămurită o situație. Cum rămâne cu copiii vânduți ca sclavi, cu femeile abuzate s.a.m.d.? E o realitate. Însă această realitate e dată de ciocnirea a două lumi ireconciliabile. Să nu vă gândiți – așa cum vă îndrumă propaganda – că talibanii fac așa ceva cu copiii sau soțiile lor. Sub nicio formă. Sclavii sunt rezultați din conflicte sau – mai rar – din decăderi cauzate de nerespectarea Șariei. Din păcate sclavia este acceptată în islam. În istorie aveți exemplul marilor cuceriri musulmane: atunci când cetatea pe care doreau s-o cucerească s-a supus, cei de altă religie au intrat sub incidența legii imperiului care-i proteja, dându-le drepturi cumva egale (atât evreii cât și creștinii sunt acceptați de către musulmani). Când însă cetatea nu se supunea de bunăvoie, aceasta devenea dușmanul islamului și după cucerire era jefuită, iar prizonierii deveneau sclavi.
Știu că lumea occidentală se uită cu uimire la fenomenul sclaviei, dar cred că nu prea se uită pe unde trebuie. Spre exemplu, în Arabia Saudită există servitorii-sclavi recrutați din Africa. Puteți vedea numeroase filmulețe în care sclavii sunt pedepsiți de către stăpân. Dar să nu părăsim Afganistanul!
O groază de feministe urlă la adresa încălcării drepturilor femeilor acolo. Ar trebui să înțeleagă toată lumea că, în lumea musulmană, nu există drepturi ale femeilor în accepțiunea noastră. De asemenea, ar trebui să se înțeleagă că violența domestică este departe de ceea ce avem în societățile noastre. Practic, cu mici excepții, la musulmani nu există violență domestică. Iar femeile își asumă destinul. De aceea, în fața unei musulmane, perorațiile feministelor occidentale sunt de neînțeles.

Revenind la regimul taliban care se instalează în Afganistan, cu mici excepții acesta reprezintă dorința poporului. Afganii nu-s interesați de internetul de mare viteză sau de nu știu ce mâncăruri exotice. Ei sunt neam de păstori, obișnuiți cu sărăcia și care caută să-și trăiască viața în conformitate cu credința lor. După Iran, victoria talibanilor trebuie considerată a doua falie în standardul impus de ideologia iluministă. Incapacitatea de a „domestici” musulmanii este o contradicție a raiului promis de iluminism. Mai mult, de la aceste „accidente” putem marca începutul prăbușirii societății occidentale. Iar când spun societate occidentală, să știți că includ și Rusia și China!

Spuneam mai devreme că Rusia privește cu teamă, iar China cu speranță. Rusia știe bine că modelul taliban este cel visat de toți musulmanii. Iată de ce pierderea războiului de către americani nu-i obligatoriu o veste bună pentru ruși. Tadjikistanul ar putea fi viitoarea victimă și de-acolo se poate întinde peste tot. De asemenea Pakistanul, suporterul Afganistanului, se va afla de asemenea în linia întâi. Însă nu e vorba doar de regiunea respectivă. Părerea mea este că modelul califatului e abia la început în această nouă eră, iar prăbușirea Occidentului va face loc modelului islamic pur. Din punct de vedere al temerilor, țări precum Franța sau Anglia ar trebui să se teamă cel mai mult deoarece în suburbiile lor, acolo unde au pierdut de mult controlul, se coace noua lor formă de organizare.
În ceea ce privește speranțele Chinei, parcă n-aș paria pe optimismul lor. Nu cred că talibanii se vor lăsa penetrați de ideologia globalist-comunistă a Chinei. Probabil pe la început vor fi prieteni, dar vor apărea foarte rapid neînțelegeri între ei.
Mă opresc aici. Sper să fi clarificat multe dintre dilemele celor care nu înțeleg ce se întâmplă acolo.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Share on Facebook

Tweet

Follow us