Cucul – singura pasare care canta la date fixe: echinoctiul de primavara si soltitiul de vara. Dintre toate pasarile care infrunta rigorile iernii specifice climatului nostru temperat continental sau care poposesc aici numai pentru varat, cucul ocupa in traditiile populare un loc cu totul priveligiat.
Nu exista in ornitologia romaneasca o alta pasare careia poporul sa-i fi dedicat atatea legende, povesti, cantece si proverbe. Cucul nu este o pasare cantatoare si nici nu incanta prin coloritul penelor sale.
Ca infatisare este un uliu in miniatura. Fiind o pasare mica, aportul ei la distrugerea daunatorilor este neglijabil. Isi depune ouale prin cuiburile altor pasari, iar puii sai, mai robusti, isi rastoarna fratii vitregi peste marginile cuibului pentru a profita de un surplus de hrana si a se dezvolta mai rapid.
Cucul nu-si face cuib, nu-si cloceste ouale si nu-si hraneste puii.
Fiind simbolul primaverii, al timpului frumos si al dragostei patimase, poporul insa ii iarta totul. In povestiri de o rara frumusete, cucul apare antropomorfizat: argat, sluga, talhar, haiduc, parinte, sot, amant etc. Aceasta pasare ar fi putin cunoscuta in folclorul romanesc daca prin comportamentul sau, inceputul si sfirsitul cantatului la date fixe, nu ar marca succesiunea a doua importante fenomene astronomice: echinoctiul de primavara si soltitiul de vara. „Si cucul, cum a sosit si i s-a dezlegat limba, indata incepe a canta, si canta necontenit de la Bunavestire (25 martie, sarbatoare aflata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara) pana la Sanzaiene sau pana la Sanpetru (sarbatori din preajma solstitiului)”. Conform traditiei, la Sanziene cucul se ineaca cu orz si, nemaiputind canta se preface in uliu pana in primavara viitoare. Cucul este o sursa de inspiratie melancolica in cantecele de dor si jale, iar in creatiile a caror tema este despartirea a doi frati sau a doi soti amplifica sentimentul de instrainare si singuratate.
Cucul prevesteste prin cantecul sau nu numai venirea primaverii, ci si norocul omului pe acel an.
Primul cantec al cucului era intimpinat prin cuvinte care implorau avutia, sanatatea, fericirea, norocul. La auzul primului cantec al cucului toti doreau sa fie veseli, curat imbracati, bine hraniti si cu bani in buzunar. Supremul simbol al cucului este scurgerea neintrerupta a timpului si repetarea anuala a scenariului din ciclul vietii: nasterea (primul cantat) si moartea (ultimul cantat). De aceea, el are tainice legaturi cu viata omului, legate de: locul unde se aude prima data cantecul (in spate, in fata, in stanga, in dreapta), unde este asezat (pe o ramura uscata, pe o movila, pe o gramada de gunoi), repetabilitatea cantecului etc. reprezinta semne bune sau rele pentru om, precum noroc, sanatate, boala, moarte, casatorie.
B
