Justiţia română – armă de terorism politic
Deocamdată mă abţin să comentez nominalizarea lui Nicolae Ciucă la şefia guvernului. Dacă este oportună ori ce şanse de reuşită are vom vedea în doar câteva zile. Sunt atâtea zvonuri, atâtea manevre în derulare, atâtea interese pe sub masă care scot normalitatea din ţâţâni încât prefer să aştept.
O întrebare, însă, m-a preocupat în toată această perioadă: ce l-o fi zgâlţâit într-atât pe Klaus Iohannis încât să-l scoată din moţăiala lui de motan pe vatră şi să-l determine să declanşeze criza politică gravă la care asistăm acum?
Dintre răspunsurile pe care comentatorii le-au propus în interminabile dezbateri şi argumentări, cel mai plauzibil mi se pare acela legat de planul cu numirile din justiţie pe care Stelian Ion încerca să îl strecoare şi implementeze cât mai pe şest, camuflat printre anoste declaraţii de bune intenţii.
Respectivul plan, a cărui existenţă nu a fost deloc negată de intransigenţii userişti (aceştia negând doar intenţiile lor machiavelice) urma să îl deposedeze pe preşedintele ţării de prerogativa cuvântului final în numirea şefilor marilor parchete, transferând această împuternicire nucleară spre instituţii mai apropiate falangei cioloşisto – (ha)barniste.
Deci lupta pentru controlul justiţiei l-a trezit din tors pe domnul preşedinte! Câştigarea acestui control pare a fi, de departe, grija sa absolută. Dar nu numai a sa ci şi a gladiatorilor politici din jur, cu care împarte arena şi spectacolul.
Ce stabilitate, ce pandemie, ce dezastru economic, ce pauperizare galopantă?
Terorizarea adversarilor prin ameninţarea cu pârnaia şi şantajarea lor cu zdrăngănitul cătuşelor până la îngenuncherea totală, iată ţelurile de atins şi soluţia de victorie absolută ale strategilor progresişti.
Cine n-a observat, minunându-se ori îngrozindu-se, că, în vreme ce ne mor 500 de compatrioţi pe zi de covid, principala grijă a unui partid care ne sufocă literalmente cu invocarea “responsabilităţii” este desfiinţarea SIIJ?
Oare sunt nebuni aceşti pretinşi reformatori, oare sunt posedaţi de diavol, oare de-asta cred ei că nu se vaccinează lumea şi că nu mai sunt paturi disponibile la ATI? Pentru că încă există SIIJ?
Orice om normal la cap ar trebui să înţeleagă că, sub sclipiciul unor lozinci cu aparenţă benignă precum “reformarea legilor justiţiei” şi “desfiinţarea SIIJ” se află nu sete de dreptate ci fanatism, intoleranţă, cult al fricii şi al constrângerii. Adică exact atributele terorismului.
Trebuie să recunoaştem, cu toată tristeţea cuvenită, că nu de ieri de azi (dar parcă de azi mai abitir decât de ieri) justiţia română a devenit, în mâinile unor procleţi, armă de terorism politic.
Folosită de Traian Băsescu, (via Macovei, Kovesi, Bogdan), pentru a-i scoate mişeleşte din joc pe adversarii săi politici Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Decebal Traian Remeş, folosită şi de Klaus Iohannis pentru a scăpa gangstereşte de Victor Ponta şi Liviu Dragnea, justiţia română se îndreaptă în aceste zile spre noi performanţe descalificante. Pe de o parte dovedeşte o inexplicabilă orbire şi pasivitate atunci când este confruntată cu evidenţele infracţionale ale primarului Clotilde Armand şi a găştii sale care a furat ca-n codru alegerile de la Sectorul 1, pe de altă parte este azmuţită, la intimidare, asupra unor politicieni importanţi pentru a-i aduce pe drumul dorit de minţi cu apucături primare.
Dan Barna s-a pomenit cu un dosar ca o pisică neagră (e drept, deocamdată doar in rem) exact când se apropiau alegerile interne din USR – PLUS. Care alegeri, surprizător (sau nu?), au fost câştigate de outsiderul Cioloş, un fel de etern candidat bun la toate, promovat frenetic pe filiera Soros – Macron – Macovei – Kovesi.
Ieri a mai apărut o mişcare bizară cu justiţia pe post de deget pe trăgaci. AUR şi USR, au cerut în Parlamentul României declanşarea unei proceduri de verificare a averii preşedintelui Iohannis.
Nu mă poate bănui nimeni de simpatii iohanniste, dar prea sare în ochi şantajul cu justiţia la preşedinte. L-au pus haştagiştii chiar şi pe trubadurul lor de la formaţia “Taxi” să-l ameninţe “pe sas, pe sas, pe sas” cu sperietoarea Kovesi.
Aici e mai mult decât spirit critic şi dor de dreptate. E luptă între haite, pentru o pradă primordială: justiţia.
La momentul acesta haita agresivă este cea din jurul lui Dacian Cioloş. Aceea care are de recuperat. Haita lui Klaus Iohannis, cu suport instituţional mai consistent, joacă, deocamdată, la aşteptare. Se rezumă la a-şi apăra teritoriile şi soldaţii. Majorităţile din CSM, Inspecţia Judiciară, procurorii şefi de parchete şi judecătorii marilor completuri.
Şi speră că dosarele lui Iohannis despre care se spune că ar fi fost pregătite temeinic de Kovesi în perioada ei de glorie binomială nu vor fi niciodată detonate. Căci, în caz contrar, există şi in această tabără muniţie de război care să fie aruncată în luptă fără menajamente: dosarul lui Kovesi de la SIIJ, dosarele lui Clotilde Armand de la SIIJ şi de la Parchetul General, dosarele lui Dan Barna de la DNA şi câte alte dosare grele vor mai fi zăcând la dospit prin fişete cu cifru fără ca noi să ştim de ele.
Din păcate, abandonată în mâinile unor fanatici fără Dumnezeu, justiţia română îşi pierde tot mai mult rolul ei stabilit prin Constituţie, acela de a fi a treia putere în stat. În schimb, capătă pe zi ce trece un rol nou şi nefast: cel de armă a terorismului politic intern.
O mare parte din vină o au și magistrații, care nu au avut curajul să semnaleze derapajele care au dus la situația de astăzi. Să nu uităm de cazul lui Stan Mustață, care a fost pur și simplu anihilat ca într-un film cu mafioți. Nu îmi amintesc de niciun magistrat care să fi spus ceva la momentul respectiv.
Cred că țelul suprem al lui Băsescu a fost să transforme Justiția în ciomag politic cu care să-și pună la respect sau în zeghe, după caz, adversarii politici, așa cum a fost cazul cu Năsate, Voiculescu Remeș etc. A reușit, dar a uitat că nu e etern și că ciomagul odată creat rămâne ciomag și e mânuit de cei care vin după tine. Acum știe și Băsescu cum e să fi la capătul greșit al ciomagului.
Mare dejectie acest contele-poulii!