România, țara președinților criminali

România a avut 5 președinți. Primul a fost Nicolae Ceaușescu, vinovat de multe, dar nu de faptele pentru care a fost condamnat la moarte și împușcat. În primul rînd (din 5 capete de acuzare dintre care unul nici nu exista în codul penal), a fost condamnat pentru uciderea a 60.000 de revoluționari timișoreni, minciună care a stat la baza a ceea ce Michel Castex a numit „o minciună mare cît un secol”. O minciună bazată pe înregistrările cu împușcăturile din Timișoara, trimisă de serviciile sîrbești la BND iar de aceștia la CIA, care le-a difuzat prin „Europa Liberă”. Nu știu dacă în istoria omenirii a mai fost un caz în care 9 servicii secrete din 8 țări (din blocuri militare opuse), cu sprijinul trădătorilor interni din DIA și securitate, să-și dea mîna pentru dărîmarea unui conducător.

Cînd minciuna a ieșit la iveală, criminalii au început să o scalde, să o aburească. Cică cei 60.000 de morți nu sunt de la Timișoara, ci sunt românii uciși de Ceaușescu în timpul vieții lui. Că unii au fost împușcați de grăniceri în timp ce încercau să treacă înot Dunărea spre sîrbi, că aici intră și femeile care au murit întrucît au facut avorturi ilegale (cele la liber fiind interzise), au mai fost adăugați unii țărani împușcați cu mîna lui fiindcă se opuneau colectivizării (asta chiar nu o cred, nefiind singura minciună apărută în presă după 1990 de la unii care vroiau să-și vadă numele în ziar).

Vreau să mă opresc puțin asupra avorturilor. Filmul românesc «4 luni, 3 săptămîni, 2 zile», avînd ca temă moartea unei tinere urmare unui avort mortal. Prin decretul nr. 770/1966 Ceaușescu a interzis avortul întrucît avea nevoie de muncă, crezîndu-se la putere pînă la sfîrșitul vieții (ceea ce s-a și întîmplat, dar nu cum își dorea el). Iar pe de-o parte decretul prevedea excepții (femeile peste 40 de ani, cele cu 4 copii, cînd sarcina prezenta un risc pentru mamă sau cînd era urmarea unui viol sau incest), în timp ce pe de-altă parte existau situații cunoscute de toată lumea: era suficient să dai de un ginecolog care în noaptea în care era de serviciu suna la Procuratura Capitalei și raportau o iminiență de avort. Știu foarte bine asta. Pe timpul nopții erau cîte un procuror de serviciu la dispeceratul IMMB (numai bărbați) și unul la PMB, în principiu femei. Dar femeile erau pe atunci puține, decît să intre în procuratură preferau să își crească și să își educe copiii. Așa se face că în anii ’70, în loc să adun cadavrele din București, stăteam uneori noaptea să notez zeci de avorturi iminente – parcă era boala secolului. În același timp, în țările catolice, avortul era (și în multe țări încă este) interzis din motive religioase. Ca să dau un exemplu, în timp ce în România femeia care consimțea la avort era pedepsită cu închisoare pînă la doi ani (toate pedepsele erau cu suspendare), în Portugalia (unde avortul a fost dezincriminat doar în secolul al XXI-lea, în anul 2007) pedeapsa era de pînă la trei ani. Și în aceste țări au murit femei în urma avorturilor ilegale – dar nu s-a găsit nici un regizor care să trasforme asta într-un motiv de premiu.
Cu toate păcatele lui, Ceaușescu a fost un patriot – pentru asta a fost ucis. Iar moartea lui a fost impusă de Silviu Brucan, omul de legătură al complotiștilor cu KGB și CIA și prieten al Mossad-ului încă din anii ’50 (cînd era ambasador al României în SUA și apoi la ONU), cel pentru care în 1988 Securitatea a cerut aprobare să-l aresteze pentru trădare, dar Ceaușescu a refuzat.

A urmat Ion Iliescu, cel pentru care, să acceadă la putere cu gașca lui de trădători (cei mai mulți în favoarea sovieticilor, dar nu numai), „a fost nevoie să moară” (vorba lui Iohannis) aproape încă o mie de români. Dan Voinea, cel care a cerut pedeapsa cu moartea a soților Ceaușescu într-un dosar fără nici o probă, cu doar 7 pagini (un rechizitoriu de o filă scris de mînă, două ordonanțe de arestare, două mandate de arestare și două delegații de avocat din oficiu – Nicolae „Niki” Teodorescu și Constantin „Costică” Lucescu) a depus o muncă enormă – a stabilit din ce arme au fost trase cartușele ucigașe. O muncă uriașă și inutilă. Cînd CFSN, TVR și Radiodifuziunea anunțau ofensiva „teroriștilor” și chemau populația să-i apere, militarii și civilii înarmați, aflași sub psihoza indusă, trăgeau peste tot văzînd numai teroriști. Nu ei erau adevărații vinovații, vinovați erau cei care cu intenție au produs haosul. În TVR a fost ucis un singur om, un militar împușcat de un alt militar, dintr-o altă unitate, care a crezut că este un terorist îmbrăcat în uniforma armatei române.

În ajun de An Nou 1996/1997, cînd Dan Voinea tocmai fusese numit în fruntea procuraturii militare, cînd i-am telefonat să-l felicit, ne-am întîlnit seara la dorința lui la o bere (pe care a și plătit-o). Avînd o experiență de anchetă mult mai mare decît el, i-am dat o serie de informații și sfaturi. A rămas să-l vizitez la birou. M-am dus de multe ori, de fiecare dată biroul era plin de ziariste. Eram servit cu cafea iar dupa ce tinerele cu fustă scurtă și cu mintea cît nuca plecau, mă servea cu cite o palincă după care se scuza că trebuie să plece undeva. Într-o bună zi am renunțat – nu spun că avea o palincă proasta, dar mi-am dat seama că pierd timpul degeaba.

Despre „revoluție” și mineriade, dosare pe care le-a făcut harcea-parcea (și nu pretind că au fost ușoare), am scris nenumărate articole așa că nu revin asupra lor. Vreau însă să punctez alte aspecte, ca să vedeți cum după „revoluție”, Constituția a fost permanent batjocorită.
In seara de 22 dec 1989 FSN a emis Comunicatul către țară care a avut valențe constituționale, înlocuind vechile structuri de stat cu altele noi și precizîndu-le atribuțiile.

Imediat, Ion Iliescu a încălcat noul act constituțional. De teamă că va fi dezvăluit complotul și va primi și el glonțul datorat trădătorilor, a abolit pedeapsa cu moartea – dar nu avea acest drept. Comunicatul îi permitea să comute pedeapsa cu moartea (în cazuri individuale), nu să o abolească. De asemenea, Iliescu a pronunțat amnistia (de care au profitat mulți torționari), deși nu avea drept decît să acorde grațierea.
Mă mai refer la ceva, ce pînă acum nu am scris. Eu nu țin minte ca pînă în 1989 să fi auzit de „populism”. Dar în 1990 l-am auzit și simțit din plin. Din populism, Petre Roman a abrogat infracțiuni „ceaușiste” care nu trebuiau abrogate.

Am dat în anul 1990 un interviu revistei „Zig-Zag” (nu-l mai găsesc în arhivă, dar țin minte că mi-a fost luat de Oltea Mutulescu, fiica Laurei Stoica – nu cîntăreața ci profesoara  „revoluționară”, vicepreședintă a Federației Educației Naționale și aleasă pe 29 mai 1990 în comitetul de conducere al Alianței Naționale pentru «Proclamația de la Timișoara»).
În acel articol am criticat unele abrogări greșite motivate prin respectarea drepturilor omului. A fost dezincriminat avortul ilegal – era suficientă abrogarea decretului 770/66 și avortul în spital devenea legal. Așa însă, din diferite motive (poate din rușine față de comunitate) unele tinere au preferat avortul ilegal – și s-a întîmplat să mai și moară, fără a deveni temă de film.
A fost dezincriminată trecerea frauduloasă a frontierei – era suficient faptul că cetățenii români au obținut dreptul necondiționat la pașaport. Cei care treceau fraudulos frontiera ascundeau ceva – ori erau infractori care fugeau de răspunderea penală, ori erau contrabandiști (a fost reîncriminată).
A fost abrogat decretul 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine – era suficient recunoașterea dreptului românilor de a deține valută. În felul acesta, a devenit însă legală specula cu valută și camăta cu valută.

Vine Emil Constantinescu. Într-un mod relativ poetic, eu am scris că a ucis speranța la români și l-a readus pe Iliescu la Cotroceni. Tot poetic, spun că a ucis România Mare cedînd Ucrainei teritoriile răpite samavolnic. Și tot poetic, ne-a ucis sub Ciorbea cel mai important drept al nostru, asigurarea gratuită a sănătății – am devenit slugile „Big Pharma”.
Dar există o moarte reală fără pic de poezie: sub Constantinescu, s-a înregistrat în premieră în istoria noastră un caz de moarte prin frig și inaniție – o tînără din Banat (nu mai țin minte dacă Arad sau Timișoara) care a murit de foame fiindcă a preferat să își hrănească fetița cu mîncarea găsită prin coșurile de gunoi, și ea nu a mai avut să mănînce. Tot atunci, invitat la Brașov la manifestările legate de 15 noiembrie, am văzut pentru prima dată în viața mea oameni (nu urși!) răscolind coșurile de gunoi căutînd mîncare.

Traian Băsescu. Tot poetic vorbind (dacă asta poate fi considerat poetic) el a ucis flota română. A ucis și democrația, subjugînd-o unui sistem diabolic de control din partea serviciilor. Dar în primii lui ani de domnie au murit și oameni – oameni la care nu te așteptai, contributori importanți la campania lui electorală, sinuciși sau care au fost sinuciși. Ca de pildă Florin Anghelescu, soțul Stanei, consiliera lui Băsescu și numit „regele tutunului” (ultimele țigări bune, „ca altădată” le-am fumat de la el – îi purtau numele, aveau foița neagră, erau aromate și cred că aveau și miere, cum aveau prin 1980 țigările «Cișmigiu»), sinucis în 2006. Cîți au murit sub Băsescu de foame ori s-au sinucis din disperare, știe doar Dumnezeu. Deși s-ar putea să fie atît de mulți încît pînă și El le-a pierdut șirul.

Și diavolul ne-a pricopsit cu Iohannis! Sub „blajinul”, vîndutul și ineptul Iohannis au fost uciși mai mulți români decît sub Ceaușescu-Iliescu-Constantinescu-Băsescu! Și-a cîștigat primul guvern „al lui” în urma incendiului de la „Colectiv”, un incendiu explicat de niște Nespecialiști în incendii, ci specialiști în explozii de mină – ceea ce este cu totul altceva. Dar care au protocol de colaborare cu SRI. Am făcut ancheta mea asupra acestui caz, și am postat rezultatele.
Apoi urmeaza zecile de mii de români care au murit cu zile fie internați forțat în spital în urma teste cu o marje enormă de eroare și care au luat covidul din spital murind, fie cei care au fost refuzați la tratament urgent sau operații. Mai avem o categorie – „dragii români” care ard ca torțele în spitalele păstorite de inepții unși de el. Azi, la Constanța, a fost al zecelea incendiu de cînd are guvernul lui pe „stil nou” – peste 30 de ruguri umane la Piatra Neamț, București, Constanța (ASTA înseamnă holocaust!).
L-am auzit pe nea găină (fiecare îi spune lui Iohannis în felul lui, eu la început îi spusesem boul suprem, dar apoi m-am gîndit că nu pot să batjocoresc în asa hal șeful statului, și am ales ceva neutru, ‘nea găină). Ca de obicei, a început cu regrete, condoleanțe familiilor, promisiuni că nu se va mai întîmpla, etc.

La rîndul lui, ineptul Cîțu (mai recent este permanent acuzat că acum 20 de ani a fost arestat două zile pentru conducere sub influența alcoolului – este un nimic, la vîrsta lui mi s-a întîmplat și mie, dar nu m-a prins miliția; altele sînt întrebările care trebuie să i se pună) regretă, este revoltat, promite anchete, măsuri, sancțiuni. Iar o să vină firma de casă a SRI de la Petroșani care va escamota adevărul.

Între timp, echipa criminală condusă de Iohannis (așa văd eu lucrurile, și am argumentat în multe rînduri) își continuă treaba. Și pe banii mei, plătiți cu titlu de impozit, cumpără prin premii și tombole naivi dintr-o populație imbecilizată într-un ritm incredibil, care aleg o sinucidere inconștientă acceptînd un pretins vaccin, care încalcă orice norme științifice de testare prealabilă (ani de zile de studii, cercetări, experiențe, teste, etc.) și care iată, are un efect foarte limitat (nu pe viață, cum am avut parte noi, pe cînd vaccinurile erau produse de români, la „Institutul Cantacuzino”) și conduce chiar la deces.

Dumnezeu să-i ierte pe proști, căci la urma urmei tot oameni sînt și ei. Dar nu cînd afectează și pe noi.

Preluare: art-emis.ro / Autor: Av. Dan Cristian Ionescu

Share on Facebook

Tweet

Follow us