Obiceiuri in prag de Florii
Floriile deschid pentru toti romanii ortodocsi ciclul sarbatorilor pascale, care se incheie o data cu Inaltarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sarbatoarea Pastelui). Evocand intrarea Mantuitorului in Ierusalim calare pe asin, intampinat de o multime cu flori si ovatii, Floriile reprezinta in acelasi timp o sarbatoare in care elementele crestine si cele precrestine se imbina in mod fericit, rezultand traditii si obiceiuri extrem de pitoresti.
Traditii in saptamana dinaintea Floriilor
In Banat si Transilvania, in ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune cautatoarea (oglinda), impreuna cu o camasa curata, sub un par altoit, trebuind neaparat ca, a doua zi de dimineata, rasaritul soarelui sa le gaseasca acolo, oglinda fiind ulterior intens folosita in farmecele de dragoste si sanatate. Inspre miezul noptii, aceleasi fete fierbeau apa cu busuioc, introducand in fiertura si canafi de la prapurile ce servisera la inmormantarea unei fete mari; dimineata se spalau cu aceasta apa pe cap ca sa aiba par frumos si sa straluceasca ca firele de la prapuri, restul de apa fiind turnat la radacina unui par, in speranta ca flacaii se vor uita la ele precum se uita oamenii la un par inflorit.
Femeile fac tot felul de copturi,si in special placinte, pe care le impartesc mai ales saracilor de pomana (Mosii de Florii), ca sa nu pateasca si ele cum a patit mama lui Lazar, care a murit de dor de placinte, sau ca avutul care n-a vrut sa-I dea lui Lazar cel sarac nici macar o singura faramitura de paine de pe masa sa, ca sa-si potoleasca foamea;
Sunt curatate si impodobite cu ramuri de salcam mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufleteasca a celor plecati pe alte taramuri.
Vinerea Floriilor face parte din „vinerile scumpe” impreuna cu vinerea oualor si vinerea Craciunului. Aceste vineri se tin cu credinta ca oamenii vor fi feriti de arsuri.
