Semnificatia Deniilor fiecarei zile din Saptamana Mare
Semnificatia Deniilor fiecarei zile din Saptamana Mare Originea Deniilor Ce sunt, aceste slujbe bisericesti vibrante si inaltatoare spiritual, care atrag prin forta lor linistitoare atatia oameni hartuiti? Istoriceste, ele primenesc sufletul prin curatare interioara, reculegere si concentrare in rugaciune, pentru a putea trai deplin si profund taina si bucuria Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Practica Deniilor
Deniile sunt slujbe de seara. Ele se tin dupa orele 18-19 (in limba slava cuvantul denii inseamna zilnic).
Deniile au aparut odata cu crestinismul. Ele au existat si in perioada de unitate a Bisericii. Iar azi, ele nu apartin numai ortodoxiei. Dupa marea, intristatoarea schisma crestina din secolul al XI-lea, care a despartit cele doua Biserici de apus si de rasarit, Denii simplificate se oficiaza si la catolici, ba chiar si la protestanti.
Deniile sunt slujbe pregatitoare. Rolul lor este de a purifica.
Sirul emotional, triumfal, al Deniilor din Saptamana Mare incepe in seara din Duminica Floriilor. Apoi, de luni pana vineri, in ziua cumplita a rastignirii, preotii rostesc rugaciuni rituale, canturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeti etc.), numite paremii. Drumul Patimilor incepe cu Intrarea Domnului in Ierusalim. Prima denie pascala se tine chiar in seara zilei de Florii, Duminica, in care poporul care peste cateva zile Ii va cere moartea, Il va intampina pe Iisus cu ramuri de finic si cu osanale.
Luni, la denie, este pomenit Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament in care Biserica vede o preinchipuire a lui Hristos. Acesta fusese vandut de fratii sai pe 30 de arginti. Iosif iesise viu din groapa unde il azvarlisera fratii lui, ajunsese stapanul Egiptului si salvase poporul de foamete, sfarsind prin a-i ierta pe toti pentru raul pe care i-l facusera. Tot in timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, care s-a uscat blestemat fiind de Domnul. Smochinul inchipuie pomul pacatului si secatuirea Legii celei vechi. Dumnezeu cere de aici inainte roada Legii celei noi, a harului venit prin Iisus Hristos.
Marti, denia aminteste de sirul predicilor in care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea si invierea Sa, dar si semnele vremurilor de pe urma. Un accent deosebit se pune pe parabola celor 10 fecioare care zabovesc la usa camarii Mirelui: 5 intelepte, care asteapta cu candelele pline, si 5 neintelepte, care asteapta cu candelele ramase fara ulei. Refrenul acestor zile este indemnul la priveghere.
Miercuri, denia aduce in prim-plan pe Iuda, apostolul vanzator, in mintea caruia se coace gandul tradarii, si desfranata, femeia devenita marturisitoare, care spala picioarele lui Iisus cu lacrimi pline de cainta si Il unge cu mir spre vesnica ei mantuire. Conform Evanghelistului Ioan, nu ar fi vorba despre o desfranata, ci de Maria, sora Martei, pe care Iuda o acuza de risipirea mirului. Sfantul Ioan Gura de Aur este de parere ca este vorba despre doua femei care au facut acelasi gest. In aceasta zi, crestinii obisnuiesc sa tina post negru.
Joi este denia celor 12 Evanghelii. In aceasta zi, Iisus a spalat, in semn de mare smerenie slujitoare, picioarele ucenicilor Sai. In aceeasi zi, la Cina cea de Taina, cand si-a adunat ucenicii pentru a celebra Pastele evreiesc, Iisus instituie Sfanta Taina a Euharistiei: Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi. Beti dintru aceasta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor. ?Apoi, Iisus se roaga, cu sudori de sange, Tatalui ceresc, in gradina Ghetsimani, si primeste in toiul noptii sarutul lui Iuda vanzatorul. In aceasta zi, cei mai multi dintre cei care s-au spovedit se vor impartasi. Incepand cu aceasta zi, pana la Inviere, in biserici nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.
Vineri (Vinerea neagra) este ziua cand a fost adus la judecata, batjocorit, schingiuit, rastignit, mort si ingropat Iisus. Guvernatorul roman Pilat a incercat sa-L scape pe Iisus de la moarte, din pricina neintelegerilor cu evreii si a unui vis al sotiei sale. Dupa cum era obiceiul, de Pasti, era eliberat un intemnitat. Pusa sa aleaga intre Hristos si Baraba, multimea cere eliberarea talharului si rastignirea lui Iisus, strigand: "Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!" Iisus isi poarta crucea spre Golgota, unde este rastignit intre doi talhari, dintre care unul, recunoscandu-I nevinovatia si dumnezeirea, se invredniceste de mantuire. La ceasul al noulea, Iisus isi da duhul, iar trupul Lui este luat de Iosif si Nicodim si ingropat, dupa randuiala, intr-un mormant nou, pecetluit si pus sub paza, "ca nu cumva ucenicii Lui sa vina si sa-L fure, spunand poporului ca S-a sculat din morti." In seara de vineri se canta in biserici Denia Prohodului, adica slujba inmormantarii Domnului. Alaiul indurerat al credinciosilor trece pe sub Sfanta Masa, ca si cand ar trece prin mormantul lui Iisus, dupa care, in frunte cu preotii, da ocol bisericii de trei ori, adica o data pentru fiecare zi a sederii in mormant.
Sambata este zi de reculegere. Aceasta inchipuie odihna in mormant a trupului lui Hristos. Credinciosii se pregatesc pentru marea veghe de peste noapte, cand, in toate bisericile, la miezul noptii, preotii vestesc Invierea, vor imparti lumina si vor tine slujba Sfintelor Pasti. Ei vor sfinti pasca, oule rosii si celelalte bucate.
Painea stropita cu vin, numita "Sfinte Pasti", si impartita credinciosilor, se va manca dimineata, "pe inima goala". Traditia mai spune ca in timpul sederii in mormant, Iisus s-a pogorat la Iad, de unde i-a scos pe Adam si Eva, precum si pe dreptii Vechiului Testament, ca arvuna a invierii si a mantuirii tuturor dreptilor, fapt adeseori infatisat in icoanele inchinate praznuirii Sfintelor Pasti.
