A inflorit buruiana sfanta – rostopasca (negelarita)!
Planta de leac in afectiuni hepatice si biliare
In cartile vechi despre plante medicinale, rostopasca (Chelidonium majus) apare adesea si sub numele de „buruiana de cele sfinte”.
Ne putem da seama de aprecierea de care se bucura in rindul populatiei aceasta planta medicinala considerata astazi o simpla buruiana.
Aversiunea epocii moderne fata de rostopasca se poate explica prin faptul ca, la inceputul industriei medicamentelor, au fost condamnate si renegate cu hotarire toate plantele medicinale valoroase.
Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 cm. Infloreste, incepind din luna aprilie, pe tot parcursul verii si pina in toamna. Frunzele sint zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Pe planta apar concomitent flori galbene si fructificatii imature.
La locul de taiere al plantei se observa latexul, viscos, de culoare galben-portocaliu, inchis.
Mirosul este neplacut, iritant, iar gustul amarui
Rostopasca prefera vecinatatea zidurilor si gardurilor, a grohotisurilor de panta. Oricit ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge latex in cantitati suficiente.
Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca, daca ne-am intiparit in minte locul unde creste.
In scopuri terapeutice, de la rostopasca se recolteaza ramurile si tulpinile tinere cu frunze in timpul infloririi, fara partile lemnoase ale tulpinii principale, fara rizomi si radacini. Desi exploatarea radacinilor este utila in fitoterapie, aceasta poate duce la scaderea potentialului terenurilor unde ea se regaseste.
Compozitie chimica
In rostopasca s-au identificat alcaloizi din grupa naftofenantridinei: chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina; alcaloizi din grupa protoberberinei: coptizina si tetrahidrocoptizina, cantitati mici de berberina; alcaloizi din grupa protopinei: protopina si a, b-alocriptopina; cantitati mici de sparteina. Alcaloizii se afla in proportie de 0,5-0,2 la suta, in functie de organul de planta si perioada recoltarii. Maximum de alcaloizi se afla in rizomi si radacini. In frunze s-au identificat cantitati apreciabile de vitamina C. In partile aeriene si subterane s-au mai identificat rezine, ulei volatil, substante de natura flavonoidica si saponozide.
Utilizari terapeutice
Alcaloizii din rostopasca au mai multe actiuni farmacodinamice importante:
• in special chelidonina si homochelidonina au actiune similara morfinei, fiind deprimante ale miocardului, au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori; relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari si, in special, a coroanelor; asupra respiratiei au actiune usor stimulatoare.
• chelidonina diminueaza tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronchiale si a altor organe, avind in aceasta directie actiune antispastica de tipul papaverinei, prezentind totodata avantajul unei toxicitati mai reduse
• Sanguinarina are actiune excitanta asupra centrilor medulari. Dupa cercetari mai recente, s-a dovedit a avea efecte antitumorale de tip colchicinic.
• Cheleritrina are proprietatea de a cobori presiunea arteriala si stimuleaza peristaltismul intestinal si contractiile uterine.
• Pe linga actiunile majore, extractele totale din aceasta planta au remarcabile efecte antibiotice pe un mare numar de germeni patogeni.
Nici actiunea mitoclazica a alcaloizilor din rostopasca nu este lipsita de importanta pentru fitoterapie. In special sanguinarina,.
Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din planta au si actiune coleretic-colagoga, fapt cunoscut in medicina populara din timpuri stravechi, fiind utilizate in afectiunile hepato-biliare, colecistopatii si in ciroza hepatica initiala.
Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Planta este depurativa (curata singele de toxine) si ajuta la cresterea numarului de globule rosii.
Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc.
Intern:
Curatind atit sangele, cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. Este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 g de planta uscata, impreuna cu radacinile, se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul.
Extern:
Se poate folosi extern, contra bolilor piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Mai este cunoscuta sub denumirea populara de negelarita sau planta de negei.
Cataracta si petele pe cornee pot sa dispara treptat cu ajutorul ei. Sucul (latexul de culoare galbena) ajuta chiar si in cazul singerarii retinei. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu degetul aratator, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se exercita prin pleoape asupra ochilor.
Moduri de folosire
Infuzia se prepara dintr-o lingurita rasa de planta uscata la 1/4 litru de apa clocotita (se opareste doar). Este recomandat ca tinctura sa se procure din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 g de rostopasca, cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Fata de arsenalul de principii active existente in rostopasca, la ora actuala, aceasta specie este insuficient valorificata pentru fitoterapie. Planta intra in compozitia ceaiurilor hepatice, in produsele farmaceutice Nervocalm si Pasinal.
