Iată dovada că iarăși am fost mințiți: Ce spun specialiștii de la MIT despre vaccinurile mARN!
Inginerii proiectează vaccinuri ARN programabile
Inginerii MIT au dezvoltat un nou tip de vaccin ușor de personalizat, care poate fi fabricat într-o săptămână, permițându-i să fie implementat rapid ca răspuns la focarele de boală.
Până în prezent, au conceput vaccinuri împotriva Ebola, gripei H1N1 și Toxoplasma gondii (o rudă a parazitului care provoacă malarie), care au fost 100% eficiente în testele efectuate la șoareci.
Vaccinul constă din fire de material genetic cunoscut sub numele de ARN mesager, care poate fi conceput pentru a codifica orice proteină virală, bacteriană sau parazită.
Aceste molecule sunt apoi ambalate într-o moleculă care furnizează ARN-ul în celule, unde este tradus în proteine care provoacă un răspuns imun din partea gazdei.
În plus față de vizarea bolilor infecțioase, cercetătorii folosesc această abordare pentru a crea vaccinuri împotriva cancerului care ar învăța sistemul imunitar să recunoască și să distrugă tumorile.
„Această abordare a nanoformulării ne permite să producem vaccinuri împotriva bolilor noi în doar șapte zile, dându-ne posibilitatea de a face față focarelor bruște sau de a face modificări și îmbunătățiri rapide”, spune Daniel Anderson, profesor asociat la Departamentul de Inginerie Chimică al MIT și membru al Institutul Koch al MIT pentru cercetarea integrativă a cancerului și Institutul pentru inginerie și științe medicale (IMES).
Anderson este autorul principal al unei lucrări care descrie noile vaccinuri, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences. Proiectul a fost condus de Jasdave Chahal un postdoctorand la Institutul Koch; ambii sunt principalii autori ai lucrării.
Vaccinuri personalizabile
Majoritatea vaccinurilor tradiționale constau dintr-o formă inactivată a unui virus sau a altui agent patogen. Aceste vaccinuri necesită, de obicei, mult timp până la fabricare, iar pentru unele boli sunt prea riscante.
Alte vaccinuri constau din proteine produse în mod normal de microb, dar acestea nu induc întotdeauna un răspuns imun puternic, cerându-le cercetătorilor să caute un adjuvant (o substanță chimică care îmbunătățește răspunsul).
Vaccinurile cu ARN sunt atrăgătoare, deoarece provoacă celulele gazdă să producă multe copii ale proteinelor pe care le codifică, ceea ce provoacă o reacție imună mai puternică decât dacă proteinele ar fi administrate singure.
Ideea utilizării moleculelor de ARN mesager ca vaccinuri există de aproximativ 30 de ani, dar unul dintre obstacolele majore a fost găsirea unui mod sigur și eficient de a le livra.
Khan a decis să împacheteze vaccinurile ARN într-o nanoparticulă fabricată dintr-o moleculă ramificată cunoscută sub numele de dendrimer. Un avantaj cheie al acestui material este că cercetătorii îi pot oferi o sarcină pozitivă temporară, ceea ce îi permite să formeze asociații strânse cu ARN, care este încărcat negativ.
Khan poate controla, de asemenea, dimensiunea și modelul structurii finale. Inducând structurii ARN-dendrimer să se plieze de multe ori, Khan a generat particule sferice de vaccin cu un diametru de aproximativ 150 nanometri.
Acest fapt le face să aibă o dimensiune similară cu multe virusuri, permițând particulelor să pătrundă în celule prin exploatarea acelorași proteine de suprafață pe care virusurile le folosesc în acest scop.
Prin personalizarea secvențelor de ARN, cercetătorii pot proiecta vaccinuri care produc aproape orice proteină dorită. Moleculele de ARN includ, de asemenea, instrucțiuni pentru amplificarea ARN, astfel încât celula va produce și mai mult din proteină.
Vaccinul este conceput pentru a fi administrat prin injecție intramusculară, facilitând administrarea acestuia. Odată ce particulele ajung în celule, ARN-ul este tradus în proteine care sunt eliberate și stimulează sistemul imunitar.
În mod semnificativ, vaccinurile au fost capabile să stimuleze ambele componente ale sistemului imunitar – un răspuns al celulelor T și un răspuns al anticorpilor.
În testele efectuate la șoareci, animalele care au primit o singură doză din unul dintre vaccinuri nu au prezentat simptome în urma expunerii la agentul patogen real – Ebola, gripa H1N1 sau Toxoplasma gondii.
„Indiferent de antigenul ales, am reușit să determinăm răspunsul complet al anticorpilor și celulelor T”, spune Khan.
Cercetătorii cred, de asemenea, că vaccinurile lor ar fi mai sigure decât vaccinurile ADN, o altă alternativă pe care oamenii de știință o urmăresc, deoarece, spre deosebire de ADN, ARN-ul nu poate fi integrat în genomul gazdei și provoca mutații.
„Opțiunea de a crea rapid o formulă complet sintetică care poate fi eficientă ca vaccin este un plus important pentru strategiile de vaccinare disponibile în prezent”, spune Hidde Ploegh, profesor de biologie al MIT, membru al Institutului Whitehead și autor al cercetării, care a adăugat că va fi important să se evalueze siguranța și costurile.
Implementare rapidă
Abilitatea de a proiecta și fabrica rapid aceste vaccinuri ar putea fi benefică în special pentru combaterea gripei, deoarece cea mai comună metodă de fabricare a vaccinului antigripal, care necesită cultivarea virusurilor în ouăle de pui, durează luni întregi.
Aceasta înseamnă că, atunci când apare o tulpină de gripă neașteptată, cum ar fi virusul H1N1 care a provocat pandemia din 2009, nu există nicio modalitate de a produce rapid un vaccin împotriva acestuia.
„De obicei, un vaccin devine disponibil mult timp după ce focarul a luat sfârșit”, spune Chahal. „Credem că putem deveni intervenționali pe parcursul unui focar real.”
Joseph Rosen, profesor de chirurgie la Școala de Medicină Geisel a Colegiului Dartmouth și profesor adjunct de inginerie la Școala de Inginerie Thayer din Dartmouth, descrie noua abordare a dezvoltării vaccinurilor drept „revoluționară”, deoarece ar putea reduce dramatic timpul necesar pentru a răspunde la focarul de boală.
„Acest aspect ar putea fi aplicabil nu numai microbilor/virusurilor despre care s-a vorbit, dar ar putea fi aplicabil și pentru ceva și mai important, cum este un virus necunoscut”, spune Rosen, care nu a fost implicat în cercetare.
„Ca răspuns la o pandemie, indiferent dacă este naturală, accidentală sau intenționată, s-ar putea produce un vaccin într-o săptămână.”
Khan și Chahal intenționează să înființeze o companie care să breveteze și să comercializeze tehnologia. Pe lângă vaccinurile pe care le-au conceput deja, speră să creeze vaccinuri pentru virusul Zika și boala Lyme.
De asemenea, lucrează la vaccinurile împotriva cancerului. La o competiție „Misiune posibilă ” găzduită de Institutul Koch, Khan și Chahal au făcut parte dintr-o echipă care a ajuns să se retragă din competiție deoarece un finanțator extern, Advanced Medical Research Foundation, s-a oferit să îi sprijine.
Pentru acest proiect, cercetătorii au conceput vaccinuri care vizează gene care sunt active în mod normal numai în timpul dezvoltării embrionare. Aceste gene, inactive la adulți, devin adesea reactivate într-un tip de cancer cunoscut sub numele de tumori pulmonare cu celule mici.
„Suntem cu toții entuziasmați de potențialul acestei noi abordări de a oferi un nou mod de administrare a vaccinului”, spune Robert Langer, profesor al Institutului David H. Koch la MIT și autor al lucrării.
Alți autori ai lucrării sunt cercetătorii Justine McPartlan, Lucas Tilley, Saima Sidik și Sebastian Lourido de la Institutul Whitehead; Jonathan Tsosie, asistent tehnic la Institutul Koch, și cercetătorii Christopher Cooper și Sina Bavari de la Institutul de Cercetări Medicale al Armatei SUA.
Cercetarea a fost finanțată de către Department of Defense Office of Congressionally Directed Medical Research’s Joint Warfighter Medical Research Program, MediVector Inc., Ragon Institute of MGH, MIT, Harvard și Defense Threat Reduction Agency/Joint Science and Technology Office program in vaccines and pre-treatments.
***
Câteva concluzii pe care le putem trage din acest articol:
– vaccinurile de acest tip se puteau face încă din martie 2020, când s-a declarat oficial pandemia;
– este suficientă doar o doză de vaccin pentru a stimula imunizarea completă.
Probabil că din 2016 până în 2020 vaccinurile de tip mARN fuseseră testate deja pe oameni, deci știau ce fel de adjuvanți să adauge pentru a le face eficiente și la oameni.
Nu este exclus să fi avut deja gata vaccinuri pentru un anumit tip de virus, știind exact cum și asupra a ce acționează, dar aveau nevoie de o pandemie pentru a determina o mare parte din populație să accepte vaccinarea. Certificatele sunt pentru a avea o evidență cât mai exactă a numărului celor vaccinați.
Sursa: yogaesoteric.net
Nota
Articol apărut în anul 2016, pe site-ul MIT.
