Cana Galilei si Stacana de Jidvei
Finele Saptamanii Mari, in care intreaga fire a redescoperit cucernicia si a practicat virtutile crestine, pune capat incercarilor blasfemice de reconstituire in studiouri a procesului lui Cristos. Mai multi moderatori de talk-showuri, asistati de diversi insi competenti in cele sfinte, au trudit crestineste sa recompuna ultimele zile ale Mantuitorului inainte de rastignire.
Dintre toti profanii care s-au produs zilele acestea incercand sa ne lamureasca misterul petrecerii Sale la cele sfinte si apoi al Invierii, intru mantuirea intregii omeniri, cel mai mult mi-au placut avocatii invitati sa glasuiasca. Pentru ca fusese un proces la mijloc, slujbasii Justitiei s-au simtit pe taramul lor in vecinatatea Misterului si au intors pe toate partilor speta statul Israel versus Doamne-Doamne. Avocatii Domnului – iata o ipostaza ce a avut pentru o saptamana trecere mai mare decat aceea ai Diavolului, mai potrivita tagmei avocatesti de pretutindeni. S-au inregistrat depozitiile intimatului Isus Cristos – adus sub paza la proces, imposibil de citat acasa intrucat s-a constatat ca n-avea domiciliu stabil in Galileea. S-au constatat niscai vicii de procedura si putin a lipsit ca sentinta pronuntata acum 2000 de ani de Pontiu Pilat sa fie lovita de nulitate.
Nu contest ravna pioasa a avocatimii de a indrepta strambatatile justitiei umane. Dar pledoariile profane, oricat de bine intemeiate au fost, au ignorat cu desavarsire Planul divin, o instanta ceva mai inalta. Iar onorariul de 30 de arginti a sticlit permanent in ochiul atent la detalii al oamenilor legii.
Nu doar cativa avocati razleti s-au dedicat zilele acestea rescrierii istoriei dintr-o ipostaza curat crestina. Institutii mult mai serioase din Romania s-au indeletnicit, cu toata autoritatea misiei lor, cu increstinarea unor gesturi carora noua, bieti muritori miopi, ne apar lejer dracesti. Cel mai mult s-a straduit Curtea Constitutionala, ce si-a dorit sa fie, dintr-o pornire ecumenica, egala Congregatiei Vaticanului pentru Cauzele Sanctificarii. Stiti, desigur, ca pomenita entitate colecteaza si analizeaza marturiile depuse de diversele dioceze catolice in favoarea beatificarii, etapa obligatorie a sanctificarii unor personaje pentru care lumea catolica are cea mai inalta pretuire. Karol Wojtyla, fostul Suveran Pontif, face in aceste zile obiectul unei astfel de cereri din partea diocezelor din Roma si Cracovia, care au strans mii de documente si marturii despre activitatea fostului Papa. Printre aceste testimonii se numara dovezi despre vindecari miraculoase, inexplicabile din punct de vedere medical, absolut necesare pentru beatificarea, eventual sanctificarea ulterioara a lui Ioan Paul al II-lea.
Curtea Constitutionala a Romaniei face concurenta, va spuneam, Congregatiei catolice, intr-un zel ortodox fara precedent. Dinozaurii magistrati care o compun s-au dedicat trup si suflet beatificarii unui personaj, sa recunoastem, mult mai putin sfant decat polonezul Wojtyla. Dupa ce a analizat adanc faptele smeritului Traian Basescu, Curtea a decis ca presedintele nu a incalcat grav Constitutia Romaniei in exercitarea prerogativelor sale, furnizand cu aceeasi ocazie si dovada primului miracol faptuit de seful statului. In logica de Curte, Traian n-a incalcat, ci doar a calcat usor actul fundamental al Romaniei, reusind miracolul de a merge pe Constitutie asa cum Domnul umbla candva pe ape.
Nu stiu de cate dovezi este nevoie pe Dambovita pentru beatificare politica, eventual sanctificare intr-un nou mandat la Cotroceni, dar magistratii curat constitutionali mai au doua piese in lucru. Pentru orice eventualitate. Imediat dupa Pasti ne vor furniza dovezi limpezi despre preschimbarea apei din dieta presedintelui in vin, dupa ce vor analiza toate asemanarile dintre miracolul din Cana Galilei si oracolul din Cana de Jidvei. Daca nu va fi de ajuns, completul Curtii este decis sa probeze ca Ghetsimani era de fapt o gradina de vara. Singurul risc, ce-i drept minor, este ca Traian sa iasa mai mult beat decat beatificat din procesul de canonizare pe stil romanesc.
Ar fi pacat ca procesul sa se opreasca la Traian Basescu, mai ales ca apetitul sau de guvernare s-a cam diluat. Daca nenorocirea se va intampla totusi si Becali iese presedinte, anticipat sau la soroc, magistratilor le ramane obiectul muncii. Care munca va fi mult mai usoara in cazul sau. Chiar saptamana asta pastorul din Pipera furnizeaza material pentru beatificare: va incerca sa aduca oaia ratacita Hrebenciuc de la stanga la dreapta, „adica de la PSD la PNG-CD” si sa scoata diavolul din Vadim Tudor. Fapte cu primejdie si mari miracole. Pentru sanctificare, Becali a pregatit o reteta speciala de la el de la stana: stufat de Mielul Domnului, pulpa din spate, dezosata, numa’ carne macra.
Nici o sansa, in schimb, pentru un fost presedinte al Romaniei, eternul si liber cugetatorul Ion Iliescu. Imposibil de strans probe pentru beatificare. Chiar daca, printr-o minune, va fi vazut coborand la noapte, in capot si papuci de casa, sa ia lumina de la cea mai apropiata biserica, toti enoriasii vor sti ca, pe scara unde locuieste impreuna cu preacuvioasa Nina, iar s-a luat curentul.
Vifor Rotar
