Miraculoasa lumina albastra a Invierii – Lumina care poate fi tinuta in mana fara a te arde
Miraculoasa lumina albastra a Invierii
Lumina care poate fi tinuta in mana fara a te arde
Pentru crestinii ortodocsi, cel mai important eveniment care se petrece la Ierusalim de Pasti este cel al aprinderii, in mod miraculos, a Sfintei Lumini in interiorul Mormantului Mantuitorului.
In noaptea de sambata, in acelasi loc de acum 2000 de ani, in Ierusalim, mii de pelerini crestini se aduna in piateta din fata Bisericii Sfantului Mormant, asteptand sa ia lumina sfanta a Invierii.
„La un moment dat, din inima mormantului unde a stat Iisus 3 zile, apare o lumina cu totul deosebita“.
Dupa iesirea patriarhului, toti incearca sa ia cat mai repede din Sfanta Lumina pentru ca, pret de cateva minute, aceasta doar lumineaza, fara a arde. Pastile sunt sarbatoarea luminii, a biruintei, a bucuriei si totodata, inaugurare, inceput al imparatiei celei vesnice.
Ierusalimul nu duce lipsa de pelerini nici macar o zi in timpul unui an. Milioane de crestini din toata lumea pasesc, anual, pe stradutele inguste ale orasului, incarcat de atata istorie sfanta. Insa nici una dintre perioadele anului nu se compara cu cea dinaintea Sfintelor Pasti. In Saptamana Mare, Ierusalimul e un furnicar. Sute de mii de crestini vin sa rememoreze dramaticele evenimente petrecute in urma cu aproape 2000 de ani. Daca o descriere a peisajului si a atmosferei pre-pascale de la Ierusalim este foarte dificil de realizat.
Trairile celor prezenti sunt de o complexitate si mai mare, fiind exteriorizate intr-o diversitate de manifestari, de la tacerea meditativa, bucuria exuberanta, pana la plansete si tipete infricosatoare.
Pentru crestinii ortodocsi, cel mai important eveniment care se petrece la Ierusalim de Pasti este cel al Sfintei Lumini, cand facliile patriarhului Ierusalimului se aprind in mod miraculos in interiorul Sfantului Mormant, locul de unde Mantuitorul Hristos a inviat, dupa trei zile de la ingropare.
Rugaciuni, tipete si sunetele de tobe ale crestinilor arabi
Spatiul din interiorul rotondei, care gazduieste mica biserica a Sfantului Mormant, este mult prea ingust pentru multimea pelerinilor. Din acest motiv, cei care vor sa prinda un loc in apropierea Mormantului se aseaza in biserica macar cu 1-2 zile inainte. In ciuda aerului sufocant si a caldurii ametitoare, cei care reusesc sa ramana pana sambata, inainte de Pasti, in interior, se considera niste norocosi: vor putea vedea cu ochii lor minunea.
Desi aprinderea Sfintei Lumini se petrece sambata, in jurul orelor 14, deja de la orele 11 biserica este un cazan in clocot. O larma de nedescris, voci care intoneaza un cantec tipat produc un zgomot asurzitor. Cauza o reprezinta grupul de crestini arabi care, purtandu-se unii pe altii pe umeri, inconjoara Mormantul, intonand cantece traditionale, ce dateaza din secolul al XIII-lea, din timpul ocupatiei turcesti a Ierusalimului. „Suntem crestini, asa am fost dintotdeauna si asa vom ramane in vecii vecilor“, canta ei, acompaniati de sunetul tobelor. Desi felul lor de a se manifesta este cel putin „diferit“ de comportamentul obisnuit al ortodocsilor intr-o biserica, ei au devenit o parte integranta a intregii ceremonii.
Chiar circula parerea ca, de ar lipsi acestia intr-un an, Lumina Sfanta nu ar mai cobori.
Cantecele arabilor inceteaza in jurul orelor 13, cand isi fac prezenta autoritatile locale. Desi necrestini, reprezentantii autoritatii civile fac si ei parte din ceremonie.
In timpurile ocupatiei turcesti acestia erau musulmani; astazi sunt israelieni. Functia simbolica a autoritatilor este aceea de a-i reprezenta pe romanii din timpurile biblice.
Dar tot ei sunt si cei care sigileaza usa Sfantului Mormant, nu inainte de a verifica in amanunt existenta vreunei surse de foc in interior, inlaturand orice suspiciune de frauda.
Iisus, Lumina lumii
La 13.45 soseste patriarhul Ierusalimului, in fruntea unei procesiuni care inconjoara de trei ori Sfantul Mormant.
Patriarhul se opreste la intrarea in Mormant. Imbracat doar intr-un stihar de culoare alba, dupa ce mai inainte a fost controlat atent de autoritati, ca nu cumva sa detina asupra sa vreo sursa de foc, patriarhul intra in Sfantul Mormant, luand cu sine doua manunchiuri de lumanari.
In biserica nu mai exista nici o sursa de lumina: toate candele sunt stinse, toate luminile artificiale sunt intrerupte.
Dupa cateva minute, patriarhul iese afara cu facliile aprinse. In acel moment se produce un vacarm de cateva ori mai puternic decat cel facut de arabi, mai inainte.
Toti incearca sa ia cat mai repede din Sfanta Lumina. Se stie ca, pret de cateva minute, aceasta doar lumineaza, fara a arde. Din acest motiv, cei mai multi, imediat dupa ce isi aprind manunchiurile de 33 de lumanari, trec mainile si chiar fata prin flacara.
Uneori dureaza mai mult, alteori mai putin, pana cand lumina primita de la patriarh se transforma in foc obisnuit, insa chiar si dupa aceea, mai sunt curajosi care-si trec fata si mainile prin valvataie.
Incet-incet, larma se atenueaza, iar sutele si miile de credinciosi, de toate confesiunile, veniti din toate colturile lumii, din biserica si de pe esplanada de la intrare, raman multa vreme cu facliile aprinse, dar si cu bucuria si credinta intarita ca Hristos, Lumina lumii, a inviat la Ierusalim pentru toti cei care vor crede Lui.
Biserica Sfantului Mormant
In Ierusalim sunt numeroase locuri sfinte pentru crestini, mai vechi sau mai noi. Nici unul dintre ele nu se compara, totusi, cu Biserica Sfantului Mormant, amplasata pe locul unde Hristos a fost rastignit, ingropat si de unde a inviat dupa 3 zile.
Prima biserica inaltata pe locul mormantului lui Iisus dateaza din anul 335. Ea a fost ridicata de imparatul Constantin cel Mare (306-337) pe locul unde mama sa, Elena, a gasit crucea Mantuitorului Hristos.
Intrucat in zona exista un templu dedicat zeitei Venus, construit de imparatul roman Hadrian (76-138), imparatul Constantin – cinstit mai apoi ca sfant de Biserica – a dispus demolarea acestuia.
Fiind una dintre primele biserici crestine ridicate de autoritati, s-a pus problema stilului arhitectonic al noii constructii. Solutia aleasa a refuzat inspirarea din stilul arhitectonic al templelor pagane, preferandu-se stilul unei constructii seculare, basilica.
In decursul veacurilor, Biserica Sfantului Mormant a infruntat numeroase atacuri si distrugeri.
Primul dintre ele s-a petrecut dupa mai putin de 300 de ani dupa ridicarea edificiului de catre Constantin cel Mare, in 614, cand un masiv atac persan asupra Ierusalimului s-a soldat cu distrugerea partiala a Bisericii Sfantului Mormant si, cu mult mai grav, capturarea lemnului Sfintei Cruci. Dupa 20 de ani, bizantinii au recuperat Sfanta Cruce si au restaurat biserica.
Din nefericire, dupa doar cativa ani, Ierusalimul a intrat in stapanire araba. Initial, ei au protejat lacasele sfinte ale crestinilor, lasandu-le netulburate pana in 966, cand acoperisul Bisericii Sfantului Mormant a fost incendiat, in timpul unei rascoale.
43 de ani mai tarziu, califul al-Hakin ordona demolarea tuturor bisericilor din Ierusalim, inclusiv cea a Sfantului Mormant, crestinilor fiindu-le interzisa pana si vizitarea ruinelor. Abia dupa 40 de ani de intense negocieri bizantino-arabe, crestinilor li s-a permis din nou sa reconstruiasca biserica de pe locul Mormantului Domnului.
Complexul eclesial existent astazi in jurul locului Sfantului Mormant dateaza, daca facem exceptie de numeroasele restaurari operate in ultima mie de ani, din timpul cruciatilor, care au cucerit Ierusalimul in anul 1099.
In prezent, Sfantul Mormant este „impartit“ intre ortodocsi, catolici, si necalcedonieni (copti, armeni, sirieni).
Toate aceste confesiuni crestine au altare proprii in jurul rotondei Sfantului Mormant, iar in micuta capela, care contine Sfantul Mormant si care troneaza in centrul rotondei, confesiunile amintite slujesc zilnic Liturghia.
Minunea s-a mai petrecut o data!
Parintele Petroniu Tanase, staretul schitului romanesc Prodromu, de la Muntele Athos, a fost si el prezent la Ierusalim, cu ani in urma, cu prilejul ceremoniei Sfintei Lumini. Iata cum relateaza parintele Petroniu cele traite cu acel prilej:
Una dintre putinele minuni care au loc, in fiecare an, in zilele noastre, este aceea a aratarii Sfintei Lumini la Sfantul Mormant, in sambata Pastilor, adica a acelei lumini neaprinse de mana omeneasca.
Asupra acestui lucru exista numeroase marturii, sute si sute de credinciosi fiind prezenti in momentul cand lumineaza pe pamant, pentru cateva clipe, un foc nematerial, o lumina care poate fi tinuta in mana fara a te arde.
Procesiunea este mareata. Patriarhul cu tot sinodul, arhimandritii, staretii manastirilor din Palestina, monahi si frati, toata Fratia Sfantului Mormant, la care se adauga si pelerinii clerici, insiruiti pe doua randuri, merg de la altarul Bisericii Invierii spre Sfantul Mormant, in sunete de clopot si toaca, impletite cu glasurile slujitorilor.
Procesiunea se face fara lumanari, iar in toata biserica nu se afla nici o candela sau lumanare aprinsa.
Incercati sa va inchipuiti mareata priveliste! De jur imprejurul Sfantului Mormant, lumea de pe lume, ca la un mare spectacol, inghesuita peste tot si la toate nivelele unde se poate sta, pana sus la uriasa cupola de deasupra.
Toti tin in maini buchetele de lumanari, cate treizeci si trei, dupa numarul anilor pamantesti ai Mantuitorului si, cu privirile atintite spre Sfantul Mormant, sunt intr-o incordata asteptare. Procesiunea slujitorilor inconjura de trei ori Sfantul Mormant si cele doua capete ale sirului se ajung infasurandu-l ca o uriasa panglica vie.
Dupa a treia inconjurare, se despecetluieste usa. Patriarhul intra inauntru… Dupa o vreme iese afara cu facliile aprinse. Un strigat de uimire cutremura toata biserica si ropotele de aplauze ale unei nestavilite bucurii umplu vazduhul. Minunea s-a mai petrecut o data! Toata lumea se inghesuie sa-si aprinda buchetul de lumanari de la Sfanta Lumina si in cateva clipe intreaga biserica este o mare de foc.
Pastile sunt sarbatoarea luminii, a biruintei, a bucuriei si, totodata, inaugurare, inceput al imparatiei celei vesnice. Asa cum pe Tabor Domnul si-a aratat, o clipa, ucenicilor slava Sa, tot asa si acum, la Sfantul Mormant, prin Sfanta Lumina, Hristos Cel inviat trimite o raza a slavei Sale peste cei adunati la ospatul cel de taina al Invierii Sale.
Dar totul dureaza doar cateva clipe; e o icoana, o arvuna doar, si inca nu e bucuria cea deplina.
Marturia patriarhului despre ceea ce se intampla in Sfantul Mormant
Exista putine marturii ale patriarhilor Ierusalimului care sa descrie ce se intampla in Sfantul Mormant, in momentul in care coboara Sfanta Lumina.
Una dintre aceste marturii, poate cea mai recenta, apartine patriarhului Diodoros I (1981-2000), care, in 1998, intr-un interviu acordat teologului danez Niels Christian Hvidt, povesteste ce se intampla dupa intrarea sa in Mormant.
NCH: Prea Fericirea Voastra, ce se intampla in Sfantul Mormant dupa ce intrati inauntru?
„Intru in Mormant si ingenunchez cu mare frica inaintea locului unde Hristos a fost asezat dupa moartea Sa si de unde a inviat mai apoi. Rugaciunea pe care o fac cat stau singur in Sfantul Mormant este, de fiecare data, un moment foarte sfant intr-un loc atat de sfant, pentru ca de aici a inviat Iisus intru slava si de aici s-a imprastiat lumina Sa in toata lumea.
Ioan Evanghelistul scrie in primul capitol al Evangheliei sale ca Iisus este Lumina lumii.
Catolicii si protestantii numesc aceasta biserica «Biserica Sfantului Mormant».
Insa noi ii spunem «Biserica Invierii».
Invierea lui Hristos este pentru noi, ortodocsii, centrul credintei noastre. Prin Invierea Sa, Hristos a invins moartea, nu doar pe a Sa, ci pe a tuturor celor care se apropie de El.
Cred ca nu e o coincidenta ca Sfanta Lumina vine exact in acest loc.
La Matei 28. 3. se spune ca atunci cand Iisus a inviat, a venit un inger, iar «infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada».
Cred ca acea lumina stralucitoare care invaluia ingerul e aceeasi cu lumina care apare miraculos in sambata Pastilor. Hristos ne reaminteste ca invierea Sa este o realitate si nu un mit; El chiar a venit in lume pentru ca prin sacrificiul si Invierea Sa, omul sa se uneasca din nou cu Creatorul.“
Lumina albastra
„Inaintez prin intuneric pana la lespedea mormantului, unde ingenunchez. Spun cateva rugaciuni care ni s-au transmis, prin traditie, de-a lungul secolelor si, dupa ce termin, astept. De obicei, minunea se produce imediat dupa ce termin de rostit rugaciunile, dar s-a intamplat sa mai si dureze cateva minute.
La un moment dat, din inima mormantului unde a stat Iisus 3 zile, apare o lumina cu totul deosebita. De obicei, are o tenta albastra, dar culoare poate lua si alte nuante.
Aceasta lumina e de nedescris in cuvinte omenesti!
Lumina apare din mormant, asa cum ceata se ridica deasupra unui lac si piatra mormantului arata de parca ar fi acoperita de un nor de lumina.
In fiecare an, lumina se «comporta» diferit. Uneori, ea acopera doar piatra, alteori cuprinde intregul mormant. De aceea, oamenii care asteapta afara vad, cateodata, mormantul cuprins de lumina.
Aceasta lumina nu arde.
Niciodata nu mi-am ars barba, in cei 16 ani in care, in calitate de Patriarh al Ierusalimului, am primit Sfanta Lumina. Lumina are o consistenta complet diferita de cea a focului obisnuit, care arde intr-o candela.
La un moment dat, lumina se ridica de pe Sfantul Mormant si formeaza o coloana, in care focul devine de o alta natura, moment in care pot sa-mi aprind lumanarile de la el. Dupa ce am aprins lumanarile, ies afara, unde aprind lumanarile patriarhului armean si ale patriarhului Bisericii Copte.
Apoi, imprastii lumina tuturor credinciosilor prezenti in biserica.“
Coltul necredinciosilor
Desi atat de pretuita de ortodocsi, minunea Sfintei Lumini, dupa cum era de asteptat, este considerata de unii a fi o frauda, acestia fiind siguri ca patriarhul intra in Mormant avand asupra sa o sursa de foc, cum ar fi, de exemplu, o bricheta. Insa o ipoteza atat de simpla devine greu de crezut la o privire mai atenta. Brichetele si chibriturile sunt interventii recente, insa cu doar cateva sute de ani in urma, aprinderea focului, prin mijloacele acelor vremuri, dura mai mult decat cele cateva minute, petrecute de patriarh in mormant. De asemenea, trebuie tinut cont si de controlul foarte strict al autoritatilor.
Totusi, cel mai solid argument impotriva suspiciunilor de frauda il constituie un fenomen care are loc, adesea, chiar sub ochii celor prezenti in biserica: lumanarile si candelele care se aprind singure.
Numeroase marturii, unele chiar inregistrate video, sustin ca pe langa lumina imprastiata de patriarh, unele dintre lumanarile celor prezenti se aprind singure, ca din senin.
Iza M.
