Discurs istoric în Parlament: Ziua când s-a pus cruce democrației și suveranității în România!
A trecut o săptămînă de cînd, în Parlamentul României, un ales al nației a ținut un discurs pe care l-am numi de-a dreptul istoric, în orice caz la ani-lumină distanță de nota uzuală a parlamentarilor noștri. Un discurs care, neașteptat, nu a existat în presă și pe care noi l-am descoperit mai mult accidental.
Și mai neașteptat, el aparține unei femei, senatoarea social-democrată Gabriela Crețu, care a avut curajul să spună deschis ce nu îndrăznesc marii bărbați ai politicii. Despre război, despre pace, despre democrații și dictaturi militare, și, fără a uza direct de aceste cuvinte, despre cum parlamentul României, reprezentantul poporului, a ajuns cîrpă de șters picioarele Cotrocenilor, ale structurilor militarizate și ale aliaților străini, punînd cruce democrației și chiar suveranității.
Senatoarea a susținut declarația politică la o zi după ce președintele Klaus Iohannis a transmis, sec, pe 3 mai, cîteva informări către Parlament despre aducerea de noi trupe străine în țară, la solicitarea NATO, în contextul războiului din Ucraina.
Ce spune senatoarea PSD Gabriela Crețu, în declarația, pe care o reproducem integral, ”Despre ce ar trebui să facă Parlamentul și nu mai face!”:
– În 3 mai 2022, Parlamentul a fost doar informat asupra unor decizii cu conținut militar, extrem de importante în contextul dat, nu a adoptat aceste decizii. Or, controlul civil asupra armatei reprezintă diferența dintre un regim democratic și o dictatură militară. Acordul parlamentului cu privire la operațiunile militare este singura lor sursa de legitimitate.
– Cînd e vorba de forțe militare străine, obligativitatea aprobării de către parlament este cu atât mai evidentă, pentru că sunt presupuse aranjamente în care se cedează sau limiteaza parțial suveranitatea.
– Este adevărat că legea 291/2007, așa cum a fost ea modificată în 2015, prin introducerea termenului „informare”, este în vigoare; pentru că nu au fost destui parlamentari curajoși care să o conteste la CCR. Dar legea este profund neconstitutionala. întrucât anulează un atribut al parlamentului care decurge din Articolul 118, alineatul 1, care zice că „armata este subordonată exclusiv voinței poporului” și din Articolul 61, alineatul 1, care prevede că „parlamentul este organul reprezentativ al acestuia (poporului)”.
Constituția este în vigoare, nu doar legea, iar într-un stat de drept toți ne supunem Constituției.
– În UE din care facem parte, multe parlamente aprobă ex-ante orice desfășurare a trupelor proprii și, obligatoriu, orice decizie privitoare la trupele străine: aprobă cheltuielile, au acces la informații. inclusiv secrete, constituie comisii de anchetă cu vot minoritar, organizeaza dezbateri, adresează întrebări și interpelări în timpul operațiunilor militare, iar miniștrii sunt direct responsabili față de parlament, care poate să le forțeze demisia, dacă e necesar.
– Nu ne numărăm deloc printre aceste parlamente; avem competențe limitate; nici măcar controlul asupra CSAT nu-l exercităm, deși e prevăzut explicit în legea sa de organizare (art.2 din Legea 415/2002). Dar, în țările unde parlamentul se implică puțin în domeniul militar, guvernul investit democratic deține controlul, iar guvernele răspund în fața parlamentelor dacă iau decizii potrivnice voinței cetățenilor.
– Ca să nu mai adaug că, odată cu abrogarea hotărârii de guvem care stabilea limite numerice pentru trupele străine, cheltuielile care decurg sunt necontrolabile și nesustenabile.
– Fără discutarea și eventuala aprobare în parlament, deciziile luate de CSAT sau de ministrul apărării sunt ilegitime, cu toată prietenia pentru acesta din urma.
– Personal, consider că sunt periculoase și nu servesc obiectivelor de apărare sau construire a păcii! O majoritate a colegilor poate considera diferit. Acea majoritate ar fi trebuit să se exprime. Să știm cine ce anume susține. Nu i s-a permis să o facă.
– Sunt extrem de conștientă de apartenența noastră la o alianță militară. Dar, ca să-l parafrazez pe Aristotel, voi spune că prieteni îmi sunt partenerii, dar mai dragi îmi sunt democrația, suveranitatea acestui popor și pacea.
– Consider că ar trebui să le apărăm, întrucît politica externă și de apărare nu pot avea decât un singur țel – așa cum spunea Titulescu, marele nostru Titulescu – „să pregateasca o rețea de alianțe care să facă războiul imposibil”, nu să-l alimenteze, să ne apere, nu să ne transforme în supuși sau ținte.
– Sunt foarte conștientă că Titulescu a fost exilat pentru aceste cuvinte și această poziție. Nu-mi imaginez că îmi voi găsi refugiul ca el, în Elveția, dar cred că aceste lucruri trebuie spuse cu glas tare. Altfel, ziua de 3 mai nu va fi neagră în istorie pentru că am ucis orice speranță de pace. Va fi neagră pentru că am pus cruce pe mormîntul democrației, în România…”
Așa se încheie discursul senatoarei, fost europarlamentar, reprezentantă permanentă a Senatului pe lângă instituțiile europene, membru al Comisiei speciale pentru evaluarea democrației și statului de drept, al Comisiei pentru Afaceri europene șamd. Un discurs de excepție, care ar fi trebuit să dea de gîndit întregii societății. Dar care a rămas, prăfuit, pe rafturile Parlamentului și atît.
Bogdan Tiberiu IACOB
Sursa: inpolitics.ro
Perfect adevarat!