Justitia crede frecvent in lacrimi, electoratul doar uneori
Pe deasupra cadavrului Melaniei Bata, femeia decedata in urma cu un an dupa o altercatie cu fostul ei patron, doi fosti amici si parteneri isi trag palme reciproc la televizor. Ionica Anutoiu, acuzatul de omor, si colegul sau de partid Dumitru Butan sunt protagonistii unei rafuieli cel putin indecente, daca nu scarboase de-a dreptul.
Scriam zilele trecute despre lovitura de teatru regizata recent de Butan, care se tara penitent in fata judecatorilor, sa marturiseasca ca jurase stramb acum un an. Atunci cand sustinuse cu tarie ca acolitul sau n-o lovise pe femeia ce murea cinci zile mai tarziu la spital, lasand in urma un copil minor. Remuscat tot,?Butan isi schimba declaratiile de atunci, amintindu-si, chiar la ultimul termen de audieri, ca Anutoiu o lovise, si inca puternic, pe tanara femeie. Detaliu ce-l face pe ultimul autorul unui omor.
Replica „patronului de presa” Anutoiu nu s-a lasat asteptata; intr-o conferinta de presa si-a acuzat amicul de „razbunare financiara si politica”. Ceea ce, dincolo de animozitatile pecuniare intervenite in ultimul timp intre ei, ar putea fi chiar adevarat. Mai degraba decat un reviriment al constiintei, gestul lui Butan de a reveni asupra marturiei sale si de a livra versiunea corecta aspra faptei lui Anutoiu pare influentat de procente si participari la dividende.
Cu tot grotescul posturii in care se gasesc acum cei doi, merita sa-ti invingi putin greata si sa extragi, din ambalajul de minciuni convingatoare al amandurora, partea sfrijita de adevar. Grabit sa-si balacareasca acum partenerul de cardasii ecologiste, Butan se face ca descopera in premiera adevarata fata a fartatului sau. Tepar de mare clasa, santajist de speta joasa, evazionist, ucigas. Pana in zece mai, data la care instanta va pronunta sentinta in dosarul in care Anutoiu este judecat pentru lovituri cauzatoare de moarte, amicul Butan mai are timp sa-i completeze portretul cu alte trasaturi infractionale. Desi nu cred c-a mai ramas mare lucru prin Codul Penal care sa nu fi fost spus cu ocazia descarcarii sufletului butanesc de pacatul de a fi fost partener, amic, coleg si cine mai stie ce cu zisul Anutoiu.
Partea cu adevarat nostima este ca Butan insusi are mari sanse sa-si ia adio de la cariera politica dubioasa pe care si-o cloceau amandoi in cuibarul ecologist. Principiile morale de la care se revendica acum la televizor nu cred ca ii mai pot pacali multa vreme pe colegii si sefii sai de partid. „Eu nu stau la masa cu infractori” declara acum ritos si imaculat Butan, uitand ca, de cand s-a inhaitat cu o hiena de presa ca Anutoiu, cu ceva ani in urma, nu face decat sa ia masa cu de-alde astia. Asa cum facea si in nefericita zi de aprilie 2006, cand chiar a stat la masa cu un criminal, pe care l-a acoperit fix un an de zile. Pana cand constiinta sa neprihanita l-a avertizat ca expunerea in continuare in public alaturi de un individ atat de reprobabil ca Anutoiu „it’s bad for business!”.
Efecte colaterale imprevizibile risca si previziunile infierbantate ale aceluiasi Butan, care decreteaza sfarsitul carierei politice ale amicului de ieri. „Acest om este terminat politic”, recita Butan din epitaful dedicat colegului de partid. Lui Butan ii va disparea cheful de premonitii negre in contul Anutoiului – care-ar trebui sa fie rotunjor, la cat a furat omu’ – cand opinia publica, sau macar electoratul verde local, va trage fermoarul aceluiasi sac de cadavre politice si peste trupu-i dolofan.
Poate ca plansul flagelant este o solutie in fata instantei, calculat in asa fel incat sa eviti la mustata cercetarea pentru marturie mincinoasa deoarece sentinta nu se pronuntase inca. Pentru electorat, insa, e nevoie de ceva mai multa transpiratie decat lacrimi. Altminteri, nici suspendatul Basescu n-ar face acum atatea eforturi si bai publice cand ar fi putut foarte bine ca, de referendum, sa se smiorcaie putin, eficient si televizat, asa cum numai dansul stie s-o faca in prag de alegeri.
Vifor Rotar
