Daca ezitati intre „DA” si „NU”, stampilati „DA, dar…”
Daca mai aveati nevoie de un motiv pentru a merge la vot in data de 19 mai, macar argumentul costului fabulos al referendumului ar trebui sa va scuteasca de cautari. Stampila pe care o veti aplica in casuta cu „DA” ori in cea cu „NU” va strivi nu doar hartia ordinara a buletinului de vot, ci si coala de calitate superioara din care se confectioneaza bancnotele euro. Nu oricare si nu oricate, ci suficient de multe, pana la concurenta – cum spun finantistii – sumei ametitoare de 18 milioane de euro. Atat si nici un sfant mai putin costa mecanismul pus in miscare de suspendarea presedintelui si de decizia acestuia din urma de a consulta electoratul fata de manevra Parlamentului.
18 milioane de euro. La banii astia, in calitate de alegator momit la exercitarea unei prerogative civice, am si eu oarece pretentii. Dar ce zic eu, pretentii! Am una singura.
Una foarte simpla si, zic eu, teribil de indreptatita. Cand cineva ma invita la o masa copioasa, a carei nota de plata am banuiala ca tot eu, intr-un fel sau altul,? voi fi nevoit s-o achit la sfarsit, am pretentia sa vad si eu meniul inainte sa inceapa servirea. La rigoare, avand in vedere ca suma de plata sufera de obezitate, sa-mi permit chiar sa colaborez la fabricarea lui. A meniului.
Nu va mai retin cu antreuri si va introduc direct in felul principal. Asta daca nu v-ati nimerit la Bucuresti de Ziua Muncii si v-ati stricat pofta de mancare cu mititeii electorali si berea PSd-ului. Sau, dimpotriva, ati sarbatorit 1 Mai la Brasov, la Pietrele lui Solomon, degustand din boul la fel de electoral rumenit pe o frigare uriasa chiar de primarul George Scripcaru. ?Pe 19 mai, in intimitatea cabinei de vot, ne vom trezi cu totii in fata unei intrebari tiparite pe un buletin de vot. Cum nimeni nu pare preocupat sa ne arate cum arata intrebarea cu pricina, baieti cu imaginatie precum Mircea Geoana dau anticipat sfaturi electoratului fidel despre cum sa aplice stampila. „Votati NU!” striga unii din toti rarunchii. „Ba votati DA!” urla din bojoci ceilalti, incingand la televizor sau la mitinguri spontane partide uriase de alba-neagra cu votul din 19 mai. ?
Cum intrebarea cu pricina n-a fost inca formulata, mai este inca timp – putin, ce-i drept – sa descoperim ce bine ar fi sa o compunem noi, cei carora ambele solutii ni se par la fel de nenorocite. Indiferent daca strategii referendumului vor scrie pe buletine „Vreti ca Traian Basescu sa ramana suspendat?” ori „Doriti ca Traian Basescu sa redevina presedintele Romaniei?” , variantele de raspuns „NU” si „DA” au neajunsul de a fi la fel de mizerabile. NU (sau DA) – si 322 de parlamentari ar ranji satisfacuti ca micul lor aranjament a functionat de minune si ar inaugura inceputul oligarhiei constitutionale. DA (sau NU) – si Traian Basescu ar reveni mai indolent si mai violator de Constitutii decat inainte de suspendare, convins ca, prin votul sau, poporul si-a dat implicit acordul pentru toate incalcarile pe care le ticluieste si de aici incolo.
Cu eficienta universal valabila a caii de mijloc, solutia intre transantele DA si NU este o a treia rubrica in buletinul de vot. „DA, dar…” mi se pare de departe cea mai atractiva solutie pentru votul de peste doua saptamani.? Da, Traian sa revina la Cotroceni, dar nu si Basescu. N-o sa aruncam in urne 18 milioane de euro sa vedem acelasi Traian Basescu in capul statului. La banii astia, avem pretentia la un lifting, o liposuctie, ceva, daca nu chiar o schimbare de sex.
Nu sunt la curent cu tarifele de pe piata chirurgiei estetice, dar nu puteau exploda intr-atat incat 18 milioane de euro sa n-ajunga chiar si pentru o interventie ceva mai complexa. Care sa-i corecteze putin engleza, sa-i stearga hahaitul din program macar la intalnirile oficiale, sa-i anuleze din meniu functiile Elena Udrea si Golden Blitz si sa-i introduca termeni noi precum Constitutie, colaborare, republica parlamentara.
Ce zici, Traiane, poti? Ca sa nu punem stampila aiurea.
Vifor Rotar
