„Propagandiștii războiului din studiouri – bărbați tunși regulamentar, doar unii cu trese vizibile”!
”Adevărul e un bun public, de care lumea profită fără să plătească atunci cînd există, și pentru care nimeni nu e dispus să riște atunci cînd e în pericol” scrie politologul Alina Mungiu într-o analiză pe marginea scandalului produs de raportul Amnesty International privind abuzurile armatei ucrainene, vehement contestat de regimul Zelenski.
”Torentul de furie revărsat de oficialitățile din Ucraina conține argumente de genul că raportul relativizează vinovăția, că ajută propaganda Rusiei, că dacă armata ucraineană nu se ascundea printre civili rușii ocupai Kievul” scrie Mungiu.
”Într-o zi o să aflăm adevărul despre cîți ucraineni au vrut de fapt să lupte în armată și cîți nu au avut de ales- eu știu mulți oameni tineri care încearcă să plece la studii ca să scape de armată, dar nu vorbim despre asta, ca și cum acea populație perfect asemănătoare cu noi ar fi devenit una de gladiatori. Ucraina e sublimă, dar nu e perfectă, și cu cît arestează mai mulți oameni pentru trădare vedem cum logica de război nu afectează doar tabăra cealaltă. E trist, dar e firesc. Și nu se poate ascunde.
De asta sunt solidară cu Amnesty International, al cărei raport, fără a scădea răspunderea principală a Rusiei, arată încă o dată că un război nu face victime inocente fără contribuția ambelor părți și că numărul victimelor va crește și mai mult dacă nu spunem adevărul, că viețile civililor sunt demult parte din războiul de imagine care acompaniază lupta cu Rusia. Poate că s-a „plătit” un cost care merită, dar și ca să evaluăm asta adevărul trebuie cunoscut.
Libertatea cuvîntului trebuie să supraviețuiască războiului din Ucraina, că e unul din motivele pentru care ucrainenii nu vor să trăiască sub ruși.
Și e bine să ne preocupăm și noi de ea, că propagandiștii războiului din studiourile noastre nu sunt femei ucrainene, ci bărbați tunși regulamentar, doar unii cu trese vizibile și doctorate în strategie de la academiilor lor bidon. Nu așa arată libertatea de exprimare acolo unde mai există” conchide politologul. (B.T.I.)
