Paler si duty-free-ul
Partea lenesa, indolenta si amortita din constiinta fiecaruia dintre noi rasufla, de doua zile incoace, mai linistita. De cand a scapat de stresul lectiilor de moralitate pe care ni le-a livrat o viata intreaga Octavian Paler, mascate in eseuri, editoriale, memorii, emisiuni radiofonice si TV. Daca e adevarat ca maestrul s-a mutat intr-o stea, asa cum era convins ca li se intampla oamenilor dupa moarte, legile galactice ce guverneaza miscarea sorilor vor invata de-acum ca nu sunt imuabile.
Pentru ca asta a facut venerabilul Paler, din ziua debutului literar tarziu, la 44 de ani pana cand inima i-a cedat zilele trecute. Departe de a fi un anarhist, a contestat permanent ordinea. Nu cea a logicii si a bunei asezari a lucrurilor in matca lor naturala, ci simulacrul de oranduire care premiaza astazi prostia, marlania, incultura, badarania. Nimic nu era de neclintit in jurul sau. Totul merita – si trebuia – pus sub semnul intrebarii, chestionat, analizat. S-a definit singur drept Casandra a societatii romanesti, condamnat sa prevesteasca catastrofe si decaderea moravurilor, convins ca nu va fi luat in serios nici macar de colegii de breasla. In el habitau, de fapt, armonios o casandra si un sisif, care luau de la capat in fiecare zi premonitiile desarte si urcarea la deal a ghemului de racile de care sufera societatea noastra bolnava, sperand sa-l rostogoleasca de sus sa se faca praf.
Patriotii de serviciu ai natiei ar fi scandalizati sa afle ca dezgustul cu care domnul Paler isi scruta patria izvora de fapt dintr-o mare, intensa, dureroasa si neagra dragoste. Octavian Paler ne-a predat o lectie sublima despre cum sa-ti iubesti tara urand-o. Urand patimas chipul hidos pe care ni-l arata astazi, muscat de varsatul minciunii si brazdat de cutele adanci ale vulgaritatii. Paler a internat permanent Romania in sanatoriile cartilor lui, plimband-o prin toate locurile pe care le-a strabatut din dorinta avida de a cunoaste sau prin altele pe care nu le-a vazut, desi le iubea cu disperare. Intr-unul din ultimele interviuri, maestrul vorbea despre Italia ca despre o amanta a spiritului sau, tara pe care o cunoscuse in anii de gazetarie peste hotare, dar si despre Spania, de care era indragostit fara speranta ca va ajunge vreodata – nu s-a inselat, din pacate – sa calce pe taram iberic.
Carti minunate raman in urma sa; altele au murit sufocate in placenta proiectelor harazite sa nu fie nicicand legate intre coperti. Domnul Paler se plangea adesea de zadarnicia gesturilor pe care le schita pe scena dialogului public, care ii rapeau timpul de a se dedica scrierii de carti. De carti exemplare, spunem noi. Undeva, intr-unul din editorialele pe care le trimitea cu regularitate unui cotidian central, promitea ca va gasi ragazul sa termine volumul al doilea de critici de arta infuzate de stilul sau inconfundabil, stranse intr-„Un muzeu in labirint”. N-a mai apucat sa-si tina promisiunea; in labirintul prin care haladuia neimpacat cu realitatea hada de sus, spiritul sau a intalnit un Minotaur mai feroce decat cel din maruntaiele Cretei. Nici Ariadna cu firul ei n-au mai putut face nimic; a fost un lup prea singuratic sa urmeze firele, itele si urzelile pe care le tes astazi fostii sai parteneri de la Grupul de Dialog Social, intelectualii ce semneaza Apeluri patetice de sustinere a presedintelui suspendat Basescu si-i ostracizeaza pe cei ce nu li se alatura.
Daca nu l-ati cunoscut pe Paler – ma-ndoiesc ca erau prea multi cei ce au avut privilegiul de a fi ingaduiti prin preajma-i – timpul nu e pierdut. Paler s-a mutat intr-o stea, dar cartile lui – desi nici o editura nu s-a inghesuit sa-l reediteze in utima vreme – au ramas in biblioteci. Cand veti scoate din rafturi „Drumuri prin memorie”, „Scrisori imaginare”, „Apararea lui Galilei”, „Mitologii subiective”, „Caminante”, nu va lasati totusi indusi in eroare de sugestia turistica a titlurilor. Asa a patit cu cativa ani in urma prototipul baronului din Romania, Mischie de Gorj: incercand sa-l flateze unsuros pe Paler, care-i punea niste intrebari delicate cu prilejul unui cofruntari televizate, baronul gorjean il asigura patetic pe Paler ca nu voaiajaza nicaieri in Grecia sau Italia fara sa aiba in bagaje „cartile de calatorie ale lu’ matale, maestre”.
Ca sa nu existe confuzii, Paler n-a scris nici un rand despre duty-free-uri.
