Senza giacca i cravatta
Priceputii in ale campaniilor electorale spun ca o tinuta la costum si cravata da un aer distant, pe cand o tinuta lejera apropie candidatul de popor. M-am convins ca au dreptate. Uitandu-ma la omul din afis am avut imaginea unui tataie dand boabe la gaini sau a unui sudor oprit la una mica dupa o zi grea. Ti se pare ca-l cunosti de cand lumea, ca poti sa-i soptesti la ureche ce “bucatica” e bruneta care umple halbele si sa-i povestesti “din armata”. E al tuturor! Base!
Si totusi…Ca Base sa fie “al nostru” se consuma energii, se tes nesfarsite strategii electorale, se mobilizeaza mii de oameni si mai ales miliarde de lei se duc pe Apa Sambetei, spre norocul si bunstarea unor silbersteini si finkelsteini, care, pentru poza cu camasa in carouri cine stie cati bani au cerut!
Asa se intampla de ani buni, singurele preocupari ale candidatilor sunt rotunjirea conturilor si strategiile de castigat votul “prostimii” (sunt eleganta cand spun asta, cred ca stiti termenul obscen pe care baietii de la varf il folosesc in loc de popor). Daca acesti bani si energiile consumate pe furat si ?manipularea alegatorilor ar fi fost utilizate pentru strategii de dezvoltare a tarii, am fi fost departe, n-ar fi stat acum gospodinele sa se intrebe daca pe Base ala dragutu si cumsecade, nu-l doare cumva maseaua de tine mainile la gura!
O fi bun si merita toti banii sfatul “senza giacca i cravatta” cantat de Nino D`Angelo si foarte aplaudat, dar as prefera cu giacca, cu cravatta si fara ipocrizie. Nu-mi trebuie unul “de-al nostru”, chiar daca vazandu-l in poza imi dau lacrimile de emotie, vreau unul capabil sa aduca prosperitate tarii!
Bianca Sorescu
