Inaltarea Domnului in traditia populara
Biserica sarbatoreste la 40 de zile dupa Inviere, Inaltarea la cer, ultimul eveniment din activitatea pamanteasca a Domnului. Nasterea si Inaltarea sunt cele doua punti care leaga creatura de Creator, pamantul cu cerul, care impaca pe credincios cu Dumnezeu. Cele doua evenimente alcatuiesc axa crestinismului si calea de lumina pe care trebuie s-o si marturisim pe Hristos, ca Domnul si Stapanul lumii. Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Inaltarii Domnului. Iisus a adunat pe ucenicii sai in Betania, pe varful unui munte numit al Maslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Pasti, Iisus se aratase de mai multe ori Apostolilor Sai si ii convinsese de realitatea Invierii Sale. Acum i-a incredintat ca El este cu adevarat, cerandu-le sa verifice cu simturile, ca nu vad o naluca si mancand “o bucata de peste fript si o parte dintr’un fagure de miere” (Lc. 24, 42) si adaugand: “Si iata Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi, insa, sedeti in cetatea Ierusalimului, pana ce va veti imbraca cu putere de sus” (v. 49). Traditii si obiceiuri de ziua Inaltarii Domnului In traditia populara, ziua Inaltarii Domnului mai este cunoscuta si ca ziua „de Ispas” sau „Pastele Cailor”. Ispas ar fi personajul mitic care, se pare, ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Domnul. Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii saluta spunand „Hristos a inviat! si li se raspunde cu „Adevarat c-a inviat!”, iar in ziua Inaltarii Domnului se saluta cu „Hristos s-a inaltat!” si se raspunde cu „Adevarat ca s-a inaltat!”. Dupa ziua de Ispas, incep a se saluta obisnuit. In aceasta zi este si Pastele Cailor: numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an si doar un ceas, pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului. De Inaltare, obiceiul este ca oamenii sa poarte foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat. Se crede ca, cine moare de Ispas ajunge in Rai. La Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase, se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar: „Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!”.
Se spune ca in ziua de Ispas nu se da foc si sare din casa: foc, pentru ca tot anul vei avea huiet si inima rea in casa, iar sare, pentru ca vacile nu vor mai avea smantana. Ce se seamana dupa Ispas nu rodeste. In ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde pentru drum. Femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp.
