Ion Iliescu – provider de alifii pentru frectii la Constitutie
Ultima dintre probele indubitabile ale lipsei de optiuni la indemana alegatorului roman dintotdeauna a fost infruntarea televizata dintre actualul presedinte suspendat Traian Basescu si fostul premier Adrian Nastase, din noiembrie 2004. Cu acel prilej, suspendatul de azi observa, printr-un siretlic confesiv, ironia trista ca doi fosti comunisti de isprava isi disputau preferintele unui electorat alergic la Epoca de Aur. Dupa trei ani in care democratia romaneasca a mai acumulat niste primaveri la varsta-i fragila, ne regasim in aceeasi ironie, injumatatita la numarul de candidaturi, dar cu doza de amaraciune indoita. Nici macar nu mai avem de ales intre doi comunisti, ci intre unul singur, dedublat eventual in versiunile pre si post referendum. Numarul confesiv pe care Traian Basescu il presta in platou, avandu-l drept interlocutor pe „Mai, Adriene!”, s-a restrans si el la putinatatea expresiva a monologului. Saracia alegerii in mai 2007 este ceva mai lucie decat in noiembrie 2004.
Nu este singura solutie care a intrat la apa in acest inceput torid de vara. Sub nasul sau stampila electoratului vor mai fi impinse si alte propuneri, suferinde insa de aceeasi anorexie. Listele pe care alesii se ingramadisera pana acum de-a valma sa-si atraga simpatia votantilor se vor reduce si ele, cu foarte mult noroc, la schematicul vot uninominal (motivatia pentru care presedintele suspendat pledeaza acum in favoarea sa este ca, pe vremea cand nu i se parea o solutie viabila, gasea ca partidele erau excesiv de costelive in democratia incipienta si trebuiau intarite cu liste). Ar fi, probabil, cea mai dorita pierdere in greutate dintre toate curele de liposuctie ce vor fi aplicate organismului politic, care a acumulat intre timp trei randuri de gusi si burti.
Restrangerea numarului de parlamentari si schimbarea structurii forului legislativ este o alta metoda de slabire ce intruneste adeziuni din ambele tabere politice ce se vor infrunta peste cateva zile. Nu stiu daca Parlamentul va ramane bicameral sau va deveni uni, dar un lucru este cert: cei 322 care i-au votat suspendarea vor ramane pentru Basescu camera inferioara a Parlamentului.
Normal ca toate aceste prevederi cu scop curativ propuse pentru a restabili silueta deformata a anatomiei politice urmaresc modificarea Constitutiei, pe care Romania si-a cam neglijat-o de 17 ani incoace. In plus, nimeni nu se mai indoieste ca a fost croita, in momentele in care a suferit ajustari, dupa chipul si asemanarea celor care le-au comandat. Ion Iliescu a fost, prin forta lucrurilor – dar si a minerilor – in cele mai lungi raporturi cu Constitutia, inspirat probabil de corectivele pe care i le aplicau medicii Institutului de Geriatrie „Ana Aslan” pe cand isi interna constitutia proprie in saloanele de protocol. In cartea „Vocile puterii” pe care o prezentam zilele trecute, fostul consilier Adriana Saftoiu reproduce declaratia ufologului Mironov, purtator de cuvant la Cotroceni sub unul din mandatele iliesciene. Papa Iorgovan, tatal denaturat al Constitutiei, ii aducea la cunostinta lui Iliescu ca sfarsise proiectul de modificare a actului fundamental al tarii dupa cum i se poruncise, dar ii atragea atentia ca prerogativele presedintelui se cam restransesera in noua redactare. „Las-o asa – i-ar fi spus Iliescu – ca nu se stie cine urmeaza dupa mine!”.
Intelept sfat, care ambitiona sa rezolve pe viitor si o problema de compatibilitate. Care se pune astazi cu atat mai abitir. Daca, printr-un concurs nefericit de imprejurari, batranul edec ar fi sa-i urmeze la Cotroceni lui Traian Basescu, cum isi va invinge greata constitutionala de a-i succeda unui „betiv nespalat” (de la Hrebenciuc citire) tocmai el, sarac, cinstit si nebautor, care poate fi acuzat de orice, numai ca nu s-ar spala nu? Pai, n-a intrat el pe scena postdecembrista direct din exilul de la Apele iesene, unde il azvarlise pizma ceausista, daca nu cumva si un inceput de premonitie?
Si apoi, nu s-a spus intotdeauna despre Ion Iliescu ca e uns cu toate alifiile?
Vifor Rotar
