„Acum 33 de ani am avut o fată frumoasă şi mândră… ne-au furat-o!”
În urmă cu trei ani scriam despre unul dintre ucigașii nației. Acum, în apropierea Zilei Nașterii Mântuitorului cred că ar trebui amintit românilor cine poartă vina stării catastrofale în care se află Colonia cu doi stăpâni declarați: S.U.A. și U.E.
Moartea politică a ucigaşului naţiei nu este o alternativă, ci act de supravieţuire al Naţiei !
După vechile tradiţii, înainte de Crăciunul anului 2022, am adresat unuia dintre puţinii patrioţi adevărați ai zilelor noastre o urare cu trimitere la sărbătoarea creştinătăţii, la Anul Nou ce-şi grăbea paşii spre capătul celor 365 de zile, apoi, anilor tinereţii, unor fiinţe frumoase la chip şi nobile la suflet și Țării Românilor.
Am primit un răspuns care m-a adus cu picioarele pe pământ: „Acum 30 de ani am avut o fată frumoasă şi mândră… ne-au furat-o!”. Fireşte, era vorba de România! Avea dreptate! Cei ce pretind că ar fi condus România au tratat-o vreme de peste trei decenii ca pe o damă de consumație. Nemernicii au agresat-o, au siluit-o, i-au umilit strămoșii și i-au alungat urmașii…
„Ciuruiţi” timp de 33 de ani
În imensul și machiavelicul puzzle al lui decembrie ’89, în care Nicolae Ceauşescu a fost piesă „Nr.1”, s-au adunat mii de documente, stenograme, mărturii, articole din presa vremii, rapoarte declasificate, manipulări, dezinformări şi, conform romglezei, la modă, o pădure de știri și documente măsluite. Urmare a „Pactului diavolilor” (a se citi întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 pe care Gorbaciov, păcălitul de serviciu o denumea atunci „Cotitură istorică”, dar de care s-a dezis când a deschis ochii înainte de a pleca să treacă Styxul), pe primul Preşedinte al României, o mână de nemernici l-au acuzat pe baza „Fake news”- urilor „Europei libere”, de uciderea a „64.000 de victime”, inventate. De fapt, l-au „judecat” printr-o mascaradă oribilă, l-au condamnat şi para-condamnat l-au mitraliat ca pe o fiară agresivă, pentru că ştia şi putea spune prea multe adevăruri.
Cu mult timp în urmă, am afirmat că televizorul este un drog mult mai nociv decât heroina, cocaina, L.S.D.-ul şi, în general, produsele amfitaminice[1], că este cea mai eficientă armă de deformare a realităţii, de falsificare a istoriei şi de îndobitocire.
Cu această armă, cetăţenii României au fost „ciuruiţi” timp de 29 de ani, fiindu-le indus în subliminal un miraj, o Fata-morgana a unei Europe care nu mai poate de dragul nostru, care ne-ar vrea binele (chiar cu de-a sila). În realitate, ni s-a dat brânci în „Imperiul celor 12 stele”, doar pentru a fi transformaţi în sclavi moderni şi piaţă de desfacere a Occidentului. Ni s-a impus desfiinţarea armatei proprii, pentru a nu ne mai putea apăra. Am pierdut independenţa economică, iar suveranitatea şi puterea de decizie am dat-o pe gratis împreună cu resursele minerale, umane, și materia cenuşie a Ţării.
Faraonului Carpaţilor și „marţienii” politichiei dâmbovițene, actorii „Ţiganiadei”
Pe fondul mult trâmbiţatei „Mari Uniri” de la sfârşitul anului 2018, lamentabil şi voit ratată de nenumărate ori prin nevolnicia conducătorilor României postdecembriste, a continuat haosul „Ţiganiadei” dintre Faraonul Carpaţilor şi „marţienii” politichiei dâmboviţene. Echilibrul, şi aşa instabil din „Ţara lui Papură Vodă”, a fost afectat profund de nemernicia căţărată şi aşezată pe Tronul Ţării, de luptele fratricide, de nesocotirirea intereselor naţionale, inclusiv de pomenile dăruite clovnului de la Kiev și transformarea României în ținta fixă a Kremlinului.
Mult prea numeroasele mutări pe tabla de şah a componenţei guvernamentale i-au oferit Faraonului Carpaţilor prilejul să-şi facă mendrele, să se dea în stambă după cum „vor muşchii lui”. Cu zâmbetu-i tâmp, între două navete Bucureşti-Hermannstadt (sau Nagyszeben) – ori Bucureşti-Bruxelles via Carmencita & Mutti Merkel -, Faraonul nu-şi mai ascunde intenţiile, de altfel, destul de străvezii. Faraonul a vrut și și-a instalat „Guvernele lui”. Certitudine este şi faptul că, strecurându-se printre dosarele sale penale spălate machiavelic chiar în anul catapultării pe tron a dat de atâtea ori cu oiştea-n gard, încât este greu de crezut că ar putea fi posesor de carnet de conducere al vreunui vehicul și n-ar mira pe nimeni dacă într-una din relaxările sale pe pârtia de schi ar maltrata vreun copac ieșit în cale.
Dacă pierde trenul, nici Costa Rica, nici Madagascarul nu-l mai scot basma curată
După aplicarea cu „copy-paste” a procedurii navetei săptămânale la şi de la nevastă, Faraonul şi-a instalat fundul în două luntrii şi trage cu sârg de sforicele. În anii de huzureală pe banii statului român n-a construit nici măcar un castel de nisip. Acum vrea la Bruxelles – lângă vrăjitoarea Ursula, căreia, prin vocaţia de slugă, nu-i iese din vorbirea-i crispată. Vrea şi la Cotroceni pentru a agita băţul prin gard ca să menţină spiritele aţâţate şi Colonia în degringoladă.
O tragere de timp pentru ca jongleriile cu casele obţinute „din meditaţii” (asemenea termopanelor Mătuşii Tamara ale lui Năstase) să nu apară la TV sau, mai rău, pe banca acuzării pentru comiterea de fals şi uz de fals… poate şi de alte fapte, la fel sau mai puţin onorabile.
Beleaua este că mizeria a dat pe-afară şi cele 16 dosare „lăzărite” cu grijă prin soluţii de neurmărire penală (8 dosare), dispoziţii de disjungere/declinare (7 dosare), un dosar a fost preluat de la P.C.A. Alba Iulia la P.I.C.C.J. (dosarul nr. 411/P/2013)[2]. au fost desconspirate. Dacă-şi va pierde imunitatea, nici Costa Rica, nici Madacascarul nu-l mai scot basma curată pe inculpat. Scrâşneşte din maxilare, arătându-şi fasolea „spălată de două ori pe zi”, precum în reclamele „Colgate” sau „Sensodyne” şi, în aroganţa sa fără limite se crede „ales al Facebook-ului”.
Aproape opt ani de muţenie, infatuare, scrâşniri din dinţi şi atac la limba română
Cu certitudine, realitatea a demonstrat că entitatea humanoidă, cu eticheta K.W.I., lipită pe jacheta roşie nu este altceva decât o uriaşă calamitate abătută asupra României pe post de pradă.
O clonă modelată după tipicul alogenilor care au cârmuit România anilor ’40-’50 ai secolului al XX-lea, cu scopul reciclat de a sluji interese străine Neamului Românesc. Al patrulea chiriaş postdecembrist la Cotroceni a debutat prin muţenie.
Mult mai târziu, când a deschis gura, convins până peste poate de impresia că ar fi stăpânul României şi în absenţa oricăror argumente logice, a atacat limba română „la baionetă”.
Unicul fapt demonstrat în anii de cotroceneală este dependenţa de navetă, de bicicletă și de perechea de schiuri, precum spune sloganul Caţavencului: „În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi”… faptele sale mulându-se perfect pe ipocrizia demagogică a personajului din „Scrisoarea pierdută” a lui Nenea Iancu: „un om politic trebuie, mai ales în nişte împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare ce, dacă vom lua în consideraţie trecutul oricărui stat constituţional, mai ales un stat «de drept» ca al nostru”, bla, bla…replica lui „În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi”…
Cartea de căpătâi a Faraonului din Carpaţi nu este Constituţia României.
Faraonul de la Cotroceni se crede deasupra românilor, de care şi-a bătut joc în repetate rânduri. Fără strop de originalitate, ceea ce nu-l scuteşte de vinovăţie, el nu este autorul ideilor „fără formă şi fără fond” transformate în sunete şi expulzate cu mare trudă pe cale orală, auzibile la un difuzor defect. E doar un magnetofon uzat care reproduce porunci vocale.
Treziţi-vă români din „somnul cel de moarte” – la propriu, pentru că moartea politică a ucigaşului naţiei nu este o alternativă, ci act de supravieţuire.
[1] Amfetaminele sunt substanțe simpatomimetice de sinteză, înrudite structural cu adrenalina (epinefrină), la care predomină efectele excitante centrale. De aceea sunt numite și amine de trezire sau amine tonifiante. Reprezentantul principal este amfetamină, sintetizată la sfârșitul secolului al XIX-lea și utilizată inițial pentru acțiunea să decongestionanţă.
Principalele efecte ale amfetaminelor sunt stimularea psihomotorie și acțiunea anorexigenă. Au potențial ridicat de abuz.
Doza consumată este crescută rapid și foarte mult pentru atingerea stării de euforie, deoarece se instalează toleranța. Dependenții de amfetamine dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile și ajung la psihiatru într-o stare ce se deosebește foarte puțin de psihoza acută. Se simt amenințați și urmăriți de orice persoană necunoscută, prezintă halucinații tactile și auditive.
Ion Măldărescu
Sursa: art-emis.ro
