România-condominium al unor entități stăine – Patriotism versus înaltă trădare națională
„SINGAPORE – Sursă de inspirație pentru România”
Ce ne spune ambasadorul Pavel Suian în noua sa carte „SINGAPORE – Sursă de inspirație pentru România”, pe întinderea a două volume, 1093 de pagini, recent apărută la Editura „Eurotip”, Baia Mare?
În primul rând, în linia de continuitate cu volumele anterioare, „Miracolul taiwanez” (2007), „Republica Populară Chineză. Superputerea viitorului”( 2008), „Birmania” ( 2018) „Cambodgia” (2019) „ Laos” (2019) „Vietnam. Un nou tigru din Asia ” (2019). „Malaesia” (2020), dr. Pavel Suian consolidează concluziile majore ale unor analize obiective pe care ni le-a transmis anterior asupra reuşitelor țărilor din Extremul Orient care se situează în fruntea clasamentului mondial al bunăstării, după ce războaie militare, civile, politice, economice şi agresiuni informaţionale, precum şi frământări interne le-au pus literalmente la pământ.
Singapore, un teritoriu insular nu cu mult mai mare decât Bucureștiul, este singurul stat din lume, care, din cauza sărăciei endemice, nu și-a dorit independența, preferând să fie parte a Federației Malaezia, din care a fost exclus în 1965, după un an și jumătate, fiindcă nu avea nici un fel resurse, nici apă de băut, populația fără adăpost, analfabetă și în șomaj cronic.
Actualmente, Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate, bogate și fericite state ale lumii, cu un P.I.B. de 72.794 dolari per capita, de cinci ori mai mare decât în cazul României.
În al doilea rând, autorul reiterează numitorul comun al regenerării popoarelor din Extremul Orient, victime ale cinismului colonial: reabilitarea valorilor de identitate națională în integralitatea lor multidimensională – etnică, spiritual-religioasă, culturală, limbă, tradiții și obiceiuri, naționalist-istorică.
Populația Singaporelui este 2/3 chineză, 15% malaieziană, 7,4% indiană și 1,6 % altele, dar identitatea națională este cea singaporeză, națiunea fiind liantul care unește populația pentru realizarea bunăstării societății. În anul 1613, Portugalia a distrus complet Singapore, la acea vreme doar un port înfloritor. Din 1819 a devenit colonie britanică, portul-stat și arhipeleagul având aproximativ 1000 de locuitori. În 1959 a obținut statutul de autoadministrare pentru chestiuni interne, iar din 1965 Singapore, exclus din Federația Malaiezia, a devenit independent, afirmându-și propria identitate și cale de dezvoltare.
În al treilea rând, ne este relevat specificul unui sistem democratic de inspirație britanică dar aflat la confluențele confuciano -– hindo – budismului și islamismului, adversare ale libertății totale, sinonime cu haosul care, în plină eră a înaltelor tehnologii, poate întoarce popoarele în Epoca de Piatră. Experiența singaporeză a progresului și bunăstării societății ne relevă că democrația nu este funcțională înafara ordinii sociale, impusă și menținută cu legi drastice, aplicate fără șovăire.
În al patrulea rând, ni se argumentează că succesul Singaporelui este consecința fericitei îmbinări a puterii politice a partidelor cu știința de carte a liderilor, plus independența economică și onestitatea acestora. Toți miniștrii primului guvern al „Partidului Acțiunii Poporului”, care a guvernat 63 de ani, din care 42 cu același prim ministru, Lee Kuan Yew (diplomat în Drept al Universității Cambridge), aveau studii universitare solide, fiind eminenți în domeniile lor, iar carierele profesionale le asigurau venituri îndestulătoare pentru familii, inclusiv pentru situațiile în care ar fi ajuns la închisoare pentru motive politice.
În al cincilea rând, pentru a afla cheia succesului și a prosperițății, liderii Singaporelui au valorificat concluziile ce le-au desprins din reușita puterilor coloniale. În acest sens, Lee Kuan Yew recunoștea : „Am studiat cum s-au dezvoltat marile puteri ( I watched ”The Rise of the Greak Powers”) și am fost uimit de ceea ce au constatat istoricii de faimă…Mica Portugalie? Tehnologie navală, pur și simplu. Cristofor Columb? Spania?Mica Olandă, Franța, Marea Britanie, Armada, care a fost șmecheria? Tehnologie plus guvernări care au unit poporul spre un obiectiv comun, spre dezvoltare” (Lee Kuan Yew, Interview vith Arnaud de Borgchgrave, 2008. Transcript of Minister mentor Lee Kuan Yew’s Interview vith Arnaud de Borgchgraveof UPIon 2 february 2008 at Istana).
În al șaselea rând, cu referire la statele eșuate din cauza lăcomiei, corupției și incompetenței liderilor , ni se argumentează că numai administrațiile curate pot apăra națiunile de acei conducători venali, care și-au trădat propriile idealuri și au devenit risipitorii averii popoarelor , pe care le-au deziluzionat și împins către regimuri totalitare procomuniste( Memoirs of Lee Kuan Yew, 1923-2015, From Third World to First, The Singapore Story: 1965-2000, Marshall Cavendish Edition, 2015, p.182). Cinstea conducătorilor, a guvernelor și funcționarilor publici ( Singapore se află între primele trei state din lume cu cele mai cinstite administrații ), a reprezentat un factor determinant al miracolului singaporez.
În al șaptelea rând, oricât a căutat autorul să constate importanța factorului financiar, al investițiilor străine în crearea prosperității, în pofida opiniilor curente, rolul acestui factor este de numai 10%, în timp de factorul voință reprezintă 50 %, iar diferența de 40% constă în legile și organizarea țării. S-au confirmat, astfel, concluziile Misiunii Iwakura , o misiune japoneză de informare și studiu a sistemelor economice, polititice, militare și educaționale, realizate de o delegație de 48 de membri – foști prim miniștri, miniștri, savanți, înalți funcționari – în anii 1871-1873 – în S.U.A. , Marea Britanie, Franța, Belgia, Germania, Olanda Danemarca, Suedia, Italia, Austro-Ungaria, Elveția și Rusia. ( Izumi Saburo, The Iwakura Mission Japan’s 1871 Voyage to Discover the Western World, Nippon. Com. , June 7, 2019 ).
Trebuie observat că a învăța de la alții a fost și rețeta lui Petru cel Mare pentru Rusia (vizitele de documentare în Anglia și Olanda, unde țarul a și ucenicit pe un șantier naval și la o oțelărie) , iar mai aproape de zilele noastre și rețeta Israelului, ca stat apărut la jumătatea secolului al XX-lea. România de ce nu ar putea să valorifice, „trecând prin filtrul potrivirii cu specificul nostru național […] modelele de dezvoltare […] ale țărilor sărace care au devenit bogate […] nu de la fostele puteri coloniale […] care „au intrat deja în procesul decadenței” (Pavel Suian op. cit.pag. 15 )?
Retrospectiv, dacă vom analiza și devoala cheia prosperității Occidentului, vom fi obligați să recunoaștem că lumea occidentală este o civilizație a hoților și traficului de ființe umane.
În 50 de ani, Spania a decimat civilizațiile din America Latină și le-au furat aurul și argintul. Apoi, Anglia, Franța și mai târziu S.U.A. au acumulat bogății pe seama sclaviei, care se baza pe traficul cu ființe umane din Africa. Belgia și Olanda au furat materii prime și așa zisele „coloniale” din Africa și Asia. Crearea Lumii Noi, respectiv colonizarea continentului american este cît se poate de realist exprimată de butada: „S.U.A. s-au creat cu biblia și pușca, mă rog, mai mult cu pușca”.
Amerindienii spun : „ Noi aveam Pământul, ei au venit cu Biblia și cât am închis ochii să ne rugăm, ei ne-au furat pământul”. Jurnalistul belgian, Michel Collon, conchide: „În ultimii 500 de ani, societățile noastre occidentale au jefuit averea lumii a treia […] Pe scurt, suntem – sau mai degrabă – unii dintre noi sunt hoți și, deci, am devenit bogați pe seama altora”!
România în ultimii 33 de ani a fost premeditat îndepărtată și izolată de modelele unei dezvoltări economice sănătoase, i s-au acaparat toate resursele generatoare de prosperitate națională, i s-a distrus infrastructura industrială metalurgică, a construcțiilor de mașini, petrochimică, mase plastice, farmaceutică, a materialelor de construcții, ramurile industriei ușoare, alimentare, zootehnia, sistemele de irigații, flota maritimă, rețeaua feroviară etc. etc.
Procesele de integrare/ aderare la „familia euroatlantică”au generat corupție transnațională, denumită de ex-premierul Adrian Năstase „bilete de intrare” în Uniunea Europeană și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Cât cinism , câtă venalitate, câtă nerușinare !
Numitul ex-premier, intim cunoscător al modelului de dezvoltare chinez, era pe cale să materializeze un important proiect de infrastructură rutieră cu participare guvernamentală chineză.
În acest sens, chiar sosise la București un adjunct al ministrului transporturilor din R.P. China, numai că de seara până dimineața, când urma să se semneze acordul, proiectul a devenit „Bilet de intrare” în N.A.T.O. via Bechtel, iar demnitarul chinez a plecat deziluzionat și ofensat.
Ne întrebăm, retoric și cu mirare, desigur, dacă ex-premierul Adrian Năstase, jurist cu state și pe la Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale, chiar nu știa – când a emis acele bilete de intrare – ce stipulează documentul fondator al integrării europene, semnat la Messina, în luna iunie 1955 ?!
Să-i reamintim: „Noi, țări foste mari puteri ale Europei și ale lumii vrem să ne unim economiile noastre pentru a ne menține poziția noastră dominantă în lume…”.
Restul este o poveste pentru prostocrația care guvernează România de 33 de ani.
Departe de noi gândul de a nu accepta și a nu ne dori să facem parte din realitatea geopolitică a Uniunii Europene, dar nu cu capul plecat, nu îngenunchiați, nu spoliați, umiliți și mințiți, mereu puși la colț, fără respectul și considerația statutului nostru de membru egal al comunității europene.
Să nu avem memoria scurtă ! Negociatorul-șef al integrării României, profesionistul de excepție, prof. univ. dr. Vasile Pușcaș a încheiat negocierile, la 17 decembrie 2004, sub clauza admiterii necondiționate în Spațiul Schengen la cinci ani de la momentul integrării, adică la 1 ianuarie 2012 !
Cine, cum și de ce ne-a trădat ?
Ce s-a întâmplat în prima linie a frontului securității naționale, cum a fost folosită arma informațiilor și contrainformațiilor?
Neavenita și aiuritoarea explicație a fostului ad-interim la Serviciul de Informații Externe, din care rezultă că ar fi condus un institut de analiză infomedia, nu spioni prin cancelariile unde ni se hotărăște soarta, nu poate decât să ne îngrijoreze de cât amatorism dovedește fostul spion șef al României.
În al optulea rând, ambasadorul Pavel Suian pune în discuție – pentru a câtea oară ?! – patriotismul, onestitatea și competența , moralitatea, cinstea și corectitudinea liderilor politici ai României, comparativ cu valorile guvernării din statele prospere. Grila partidelor politice pentru formarea și promovarea demnitarilor și a înalților funcționari publici pare a fi lipsită de astfel de criterii. România se află, pentru a câtea oară în zbuciumata sa istorie, sub guvernarea unei deșănțate trădări naționale.
Două dintre scrierile anterioare ale autorului, „Ce-i de făcut ? Să ne trezim ! Să trecem de la vorbe la fapte!” și „Chemare către români. Jos cu Johannis” aduc dovezile zdrobitoare ale înaltei trădări naționale, ale cărei cote au escaladat până la pragul critic al inevitabilității revoltelor populației. „Jaful țării se face pe față și fără nici o frică. S-a ajuns acolo încât infracțiunile cele mai grave sunt comise cu legea, prin decizii guvernamentale sprijinite de majorități parlamentare toxice”( Pavel Suian, „Chemare către români…”, pag.10 ).
Patriotismul, cu supremă expresie în apărarea sacrei legi fundamentale a națiunii, Constituția României, a devenit ceva ignobil, prin însăși așa zisele și impusele „legi ale justiției”, în vreme ce înaltei trădări naționale îi sunt conferite virtuți. Autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au abrogat dintre infracțiunile contra securității statului sabotajul și subminarea economiei naționale. Rezultatul a fost asasinarea economică a României.
Guvernarea Înaltei Trădări Naționale a subordonat sacra lege fundamentală a națiunii, Constituția României, dictatului instanțelor de drept comun. Rezultatul previzibil este suprimarea statalității și a existenței României. Ce poate să însemne această aberratio legis, decât că România și mult necesarul Serviciu Secret al Treburilor Dinlăuntru stau pe un butoi cu dinamită, iar Înalta Trădare se joacă cu chibritul la capătul fitilului. Cum abordează Singapore chestiunea subvesiunilor, a spionajului și a trădării ?
Companiile din Statele Unite ale Americii sunt de departe printre cele mai consistent reprezentate în economia locală, dar, cu toate acestea, când au fost descoperite acte de amestec în treburile interne întreprinse de un diplomat al Ambasadei S.U.A. , acesta a fost imediat expulzat. La București, „gitensteinii” și „zuchermanii” cheamă la ordine pe oricine și oricând doresc.
Legea Foreign Interference (Countermeasures ) Act-FICA din 4 octombrie 2021 (Legea Contra Amestecului Extern ) vizează prevenirea și sancționarea amestecului în treburile interne prin mass media și social media. Anterior adoptării legii, în anul 2018 a fost înființat Comitetul Special pentru Analiza Știrilor False, ale cărui concluzii au stat la baza legii. O altă lege, „Protection from Onlie Falsehoods and Manipulation Act 2019 are ca scop prevenirea comunicațiilor electronice false și a efectelor politice manipulatorii ale acestora.
În al noulea rând, Singapore nu a politizat administrația, mai cu seamă Agenția de Dezvoltare Economică, care a atras pe cei mai buni absolvenți ai celor mai prestigioase universități din Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă, unii devenind ulterior secretari de stat sau înalți funcționari. Această pleiadă de tineri specialiști au făcut eforturi, greu de imaginat pentru cei vreo 120 de secretari și subsecretari de stat de stat din guvernul condus de Nicolae Ciucă, pentru aducerea investitorilor străini. „Se spune că la început acești tineri entuziaști contactau până la 50 de companii străine pe care încercau să le convingă să investească în Singapore și dacă reușeau să convingă una erau fericiți” (Pavel Suian, SINGAPORE, pag. 217). Cu asemenea dedicare, la finele anilor ‘70, în primul parc industrial Jurong existau 390 de companii străine. În 1968, Texas Insruments a început producția de semiconductoare, General Electric a construit șase fabrici, iar veniturile la bugetul statului au permis dezvoltări ale industriilor metalurgice și petroliere, a companiilor maritime și aeriene etc.
Cu specialiștii potriviți în locurile potrivite, cu legislație adecvată pentru o administrație cinstită ( gâdele șef a spânzurat , din 1959 până în 2008, 850 de condamnați la moarte ) Singapore combate teza că statul nu poate fi un bun administrator al economiei. Dimpotrivă, guvernul național patriotic și responsabil al Singaporelui dovedește tocmai contrariul.
În al zecelea, dar nu în ultimul rând, învățământul respinge aplicarea automată, fără control și înțelepciune a gândirii occidentale despre drepturile omului, fiind promovată educația în interesul comunității, care să asigure un scop social : coeziunea și solidaritatea de grup a națiunii singaporeze, baza stabilității politice și un scop economic : crearea bogăției materiale și spirituale a națiunii prin oferirea de învățăminte și calificări profesionale cât mai înalte și folositoare (Op.cit. Pag.688 ).
În Singapore, nu există domeniu al vieții sociale care să nu fie suficient acoperit de politici guvernamentale elaborate în cele mai mici detalii. Statul Singapore nu este lipsit de probleme, dar guvernele și le asumă și le tratează cu seriozitate demnă de urmat.
Cele două volume, „SINGAPORE – Sursă de inspirație pentru România” sunt un adevărat tratat al lucrului bine făcut, un manual de artă a guvernării patriotice responsabile, adresat de ambasadorul Pavel Suian și clasei politice deloc potrivite a guverna nația română, pentru a afla că o țară se poate conduce și altfel, că împrumuturile trebuie folosite pentru Renaștarea României, nu pentru adâncirea prăpastiei pe marginea căreia puterea a aliniat, în așteptarea iminentei prăbușirii, Neamul Românesc.
Note de lectură semnate de:
General Br. (r) Aurel I. Rogojan
Sursa: art-emis.ro