Acei intelectuali minunati si masinile lor zburatoare
Mai intai au fost averile ziaristilor. Redactorii de la „Saptamana financiara” au pus pe tarabe un supliment menit sa produca oarece valuri in randul consumatorilor media. Chiar de indignare. Publicul a luat astfel la cunostinta despre posesiunile celor ce si-au facut o meserie din a se uita zilnic prin proprietatile altora. Asa au descoperit, in cazul in care n-o stiau deja, ca gazetarii aplecati indeobste la problemele amarastenilor in articolele si emisiunile lor nu sunt deloc parliti. Au masini, case, fonduri in banci, firme de publicitate si consultanta. Masinile bat de cele mai multe spre limuzine. Casele sunt, de regula, supraponderale si ascund discret si cate-o piscina indaratul unor garduri masive. Conturile au si ele numarul corect de zerouri. Pe scurt – oamenii sunt instariti, s-au miscat repede si inspirat in peisajul financiar-bancar-imobiliar al patriei.
Fortand o comparatie consacrata, din paginile revistei ni s-au revelat nu miliardarii de carton, ci cei de hartie tipografica.
Nu c-ar fi ceva rau in asta. Cel ce scrie sau vorbeste prin natura meseriei despre neajunsul de a fi sarac nu trebuie neaparat sa fie aidoma. Atata doar ca o pardalnica de perceptie populara face ce omul de rand sa identifice profesionalismul si onestitatea mediatice cu indigenta. Oamenii de bine din spatele pixului sau al camerei trebuie ca o duc si ei rau daca infiereaza in fiecare zi apucaturile de colectionari de averi ale unui politician sau altuia, ale vreunui grup de interese ori ale altuia.
Nici n-a apucat cititorul sa digere cum se cade efectul vestii ca elita gazetareasca n-o duce rau deloc in Romania, alti presupusi traitori modest ai locului ne invita in masinile lor luxoase. Crema intelectualitatii, printre care, cu totul intamplator, semnatarii apelurilor care il sprijina pe Traian Basescu, si-a expus in paginile „Cotidianului” caroseriile bolizilor pe care le conduce. Interesanta potriveala dintre datele de aparitie a celor doua publicatii. Dupa indiscretiile expuse intr-un supliment intreg de angajatii lui Voiculescu despre agoniseala colegilor lor de presa, ziaristii simpatizanti cu Basescu consacra o pagina pentru poze cu masini conduse de intelectuali cu care care impartasesc aceleasi simpatii.
Defectul de optica de care sufera publicul in privinta jurnalistului, pe care-l vrea sarac si flamand ca sa empatizeze cu soarta sa, deformeaza si imaginea intelectualului. Specia asta de ganditori musai trebuie sa traiasca la limita supravietuirii, ca sa se potriveasca cu imaginea pe care si-o face demosul despre ea. Surpriza este la fel de mare ca in cazul primilor expusi, gazetarii. Neuronul subtire cu tapiterie fina se tine. V-ati imaginat ca Patapievici ar conduce ultimul model de Volvo?? E drept ca masina a fost un cadou din partea reprezentantei si ca luni de zile s-a simtit „o pata de murdarie pe tapiseria ei”, dar Volvo ramane o limuzina foarte respectabila. Fapt pe care poate sa-l confirme si Andrei Plesu, proprietarul aceluiasi tip de masina. Gabriel Liiceanu gusta voluptatea sofatului la volanul unor bolizi BMW si Alfa Romeo. Monstri foarte prozaici ai soselelor, pe care nu-i indulceste nici macar poezie botezarii lor cu nume precum „Sigfried” si „Marcello”.
Iata ca propulsia care l-a impins pe Traian Basescu acolo unde este nu vine doar dintr-o solidarizare idealista si imateriala a boierilor mintii, ci chiar de sub niste capote foarte palpabile.
Pana si Mircea Cartarescu, ce poate ilustra cel mai convingator boema romaneasca, va cadea prada vrajii atomobilelor de lux. I se trage de la Stuttgart, unde scrie ultima parte a trilogiei „Orbitor” si unde se produc cele mai multe dintre fiarele pe care nemtii le slobd pe sosele.
Ca sa fiu cinstit, patima pentru masini i-o banuiam de ceva vreme. De cand a scris „Fata cu sosete de diamant”. Daca nu neaparat pentru masini de-a dreptul, Cartarescu dovedea de-atunci respect pentru anvelope.
Vifor Rotar
