Controversa Antoine Bechamp vs Luis Pasteur
Probabil că ai auzit de pasteurizare. Laptele se pasteurizează pentru a distruge germenii. Sucurile se pasteurizează din acealași motiv. Alimentele se pasteurizează în același scop.
Pasteurizarea vine de la numele unui faimos biolog, microbiolog și chimist francez din secolul 19 pe nume Louis Pasteur. Probabil că ai auzit de numele lui, măcar în trecere.
Însă la fel de probabil este că nu ai auzit de un alt nume, Antoine Bechamp. Bechamp a fost un prestigios om de știință francez care a trăit în aceeași perioadă cu Pasteur și a fost coleg cu el.
Iar între cei doi a existat o rivalitate academică, dar cu repercusiuni la nivel practic, în viața de fiecare zi a fiecărui om care trăiește astăzi.
Pasteur a „inventat” teoria germenilor, sau microbilor.
Deși nu era o idee nouă, el și-a pus numele pe această idee.
Conform acestei teorii, boala este produsă de microbii din afara organismului.
Prin urmare, bacteriile, virusurile, ciupercile sunt vinovații pentru îmbolnăvire și de aceea eforturile medicilor trebuie îndreptate spre omorârea acestor dușmani.
Bechamp, în urma cercetărilor sale laborioase, a venit cu o teorie complet opusă, anume că boala se datorează organismului uman, „terenului”, care din cauza alimentației, gândurilor și emoțiilor, stilului de viață ajunge să iasă din echilibrul său și în această stare microbii exteriori , care au un caracter oportunistic (adică profită de o situație favorabilă), se manifestă patogen.
Așadar, cauza bolii nu este exterioară (microbii), ci interioară, corpul, sau terenul care devine favorabil și invită astfel manifestarea microbilor.
Aceste două teorii dau naștere la două metode, sau căi, de vindecare.
Teoria lui Pasteur te face să te concentrezi asupra microbilor cu scopul de a-i omorî, în timp ce teoria lui Bechamp te conduce la refacerea echilibrului organismului astfel încât acesta să nu mai fie un teren favorabil pentru microbi.
Teoria lui Pasteur a fost îmbrățișată de știința și industria farmaceutică, iar teoria lui Bechamp a fost dată uitării. De aceea ne aflăm astăzi în această situație.
Omenirea se bazează în mare majoritate astăzi pe teoria lui Pasteur iar consecințele se văd.
O lume bolnavă, o lume stăpânită de frica microbilor, o lume în care conceptul iluzoriu de „boală” stăpânește.
Pe patul său de moarte Pasteur a recunoscut că teoria lui era greșită spunând: „Microbii nu sunt nimic, terenul este totul”.
Dar aceasta recunoaștere nu a mai contat. Industria farmaceutică a devenit o industrie de trilioane de dolari.
Daca ar fi mers pe teoria lui Bechamp, industria farmaceutică, cu medicamentele de sinteză și vaccinurile ei, nu ar fi existat.
Ori de câte ori punem la incercare teoria lui Bechamp vedem că aceasta se confirmă.
Profesorul Antoine Béchamp, un om de stiinta foarte respectat in epoca lui pentru cercetarea extraordinara cu care a contribuit la progresele biologiei, stabilind că în aparitia oricaror simptome de infectie terenul este totul si microbul nu este nimic.
Cu ajutorul cercetarilor lui, el a concluzionat de asemenea inca de atunci ca germenii apar de fapt mult mai tarziu in procesul infectios, fiind rezultatul si nu cauza simptomelor.
Ca fapt divers, spre deosebire de plagiatorul si falsificatorul de experimente Pasteur, care nu era decat un chimist mediocru cu ambitii enorme si multe relatii, prof. Antoine Béchamp era
- Master of Pharmacy
- Doctor of Science
- Doctor of Medicine
- Professor of Medical Chemistry and Pharmacy at Montpellier
- Fellow and Professor of Physics and Toxicology – Strasbourg Higher School of Pharmacy
- Professor of Chemistry at Strasbourg
- Professor of Biological Chemistry and Dean of Faculty of Medicine of Lille; etc., etc.
Dr. Robert Morse a dus mai departe înțelegerea acestor pionieri în știință descoperind importanța esențială a sistemului limfatic pentru îmbolnăvire și vindecare și legătura dintre sistemul limfatic și rinichi, ca principală cale de eliminare a limfei.
Când organismul, sau terenul, devine acid, din cauza funcționării inadecvate a sistemului limfatic, atunci microbii se manifestă în organism, însă ei sunt utili organismului plin de toxine, de acizi și mucus, în sensul că ei ajută la descompunerea acestor deșeuri care provoacă boala, pregătindu-le să fie eliminate pe căile normale de eliminare ale organismului.
Căile de eliminare sunt rinichii, pielea (al treilea rinichi), colonul, plămânii (căile respiratorii). Dacă aceste căi de eliminare nu sunt deschise atunci pot aparea probleme care pot pune în pericol viața omului.
De aceea atunci când vindecăm orice „boală”, inclusiv o infecție virală, trebuie să ne concetrăm pe deschiderea acestor căi de eliminare și să alcalinizăm organismul folosind alimentele alcaline, adică în primul rând fructele, și apoi verdețurile, vii, crude.
Când înțelegi cum funcționează lucrurile, frica dispare, știi care este calea de vindecare și vezi rezultate repede.
Sursa: INTERNET
Bechamp or Pasteur?: A Lost Chapter in the History of Biology – Ethel D. Hume (Author)
